Commercial debt enforcement: unilateral invoice penalty clauses and customer statements as insufficient proof of contractual penalties and outstanding balances
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal, rendering the lower court's decision final and irrevocable, thereby upholding the appellate court's order for the defendant to pay 83,038,875 lei in unpaid product value while rejecting the plaintiff's claim for late payment penalties; the plaintiff was also ordered to pay litigation costs. The dispute involved a commercial debt claim where the plaintiff initially sought 633 million lei for delivered goods and penalties, but the court limited the award to the specific sum proved by uncontested payment orders, disregarding the plaintiff's unilateral customer statement which indicated a higher debt. The decisive legal basis for rejecting the penalty claim was the absence of a valid contractual penalty clause, as the court determined that unilateral references to late fees on invoices did not constitute an agreement authorized by the parties, and signature by a driver merely certified receipt of goods rather than contractual assent to penalty terms.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 7 C. proc. civ; Commercial debt enforcement: unilateral invoice penalty clauses and customer statements as insufficient proof of contractual penalties and outstanding balances: În pronunțarea acestei decizii, instanța a reținut că, din actele dosarului, rezultă neachitarea de către pârâtă a sumei de 83.038.875 lei, iar privitor la cererea de penalități, a reținut că acestea nu se datorează, în lipsa unei clauzei penale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 noiembrie 2000, reclamanta SC T.I. SA a chemat în judecată pe pârâta SC D.N. SRL, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 633.257.758 lei contravaloare produse livrate, precum și cheltuieli de judecată.
Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1280 din 20 februarie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 42.352.875 lei, reprezentând contravaloare marfă; 21.297.163 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată în sumă de 21.871.720 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada livrării produselor fapt necontestat de pârâta beneficiară, care a făcut dovada achitării debitului, mai puțin un rest de 42.352.875 lei.
De asemenea, s-au acordat și penalități de întârziere în plată, pârâta acceptând facturile emise în vederea încasării prețului, facturi ce aveau inserate clauză penală cu procentul ce urma a fi aplicat.
Împotriva acestei sentințe, părțile au declarat apel, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate.
Curtea de Apel București, secția V-a comercială, prin decizia civilă nr. 1271 din 24 septembrie 2001, a admis apelurile, a schimbat în tot sentința atacată și a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 83.038.875 lei, rest neachitat din contravaloarea produselor livrate, fiind respinsă cererea pentru plata de penalități de întârziere în plată.
A fost obligată apelanta-reclamantă la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 742.884 lei.
În pronunțarea acestei decizii, instanța a reținut că, din actele dosarului, rezultă neachitarea de către pârâtă a sumei de 83.038.875 lei, iar privitor la cererea de penalități, a reținut că acestea nu se datorează, în lipsa unei clauzei penale.
Prin recursul declarat împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta a susținut, că este netemeinică și nelegală, întrucât:
- debitul real este de 175.352.872 lei, conform fișei clientei pârâte în care sunt evidențiate ordinele de plată;
- greșit s-a respins cererea privind penalitățile de întârziere, întrucât raporturile contractuale trebuiesc considerate ca existente în temeiul facturilor emise de vânzător, acceptate de pârâta cumpărătoare.
Recursul este nefondat.
Susținerile recurentei, în sensul că, din prețul produselor livrate pârâtei, a rămas neachitată suma de 175.352.872 lei, nu poate fi primită, întrucât instanța de apel și-a întemeiat reținerea, privind plata de către pârâtă a sumei de 507.000.000 lei, din totalul de 590.038.875 lei, pe ordinele de plată depuse la dosar, necontestate de reclamantă.
Fișa clientului, care a fost invocată de reclamantă, arată situația debitului, plățile efectuate, dar este un act unilateral și cât timp nu s-a contestat încasarea sumelor din ordinele de plată invocate de pârâtă, nu constituie probe concludente.
Criticile recurentei, privind neacordarea penalităților, sunt nefondate.
Între părțile în litigiu nu s-au încheiat raporturi contractuale sub forma înscrisului unic, în care să se înscrie o clauză penală privind sancționarea părții în culpă pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.
Faptul că, în facturi, vânzătoarea a înscris o mențiune, în sensul că, pentru întârziere în plată, se aplică penalități de 0,05% pe zi întârziere, nu constituie o clauză penală, neexistând acordul părților exprimat de persoane ce sunt îndreptățite, în condițiile legii, să angajeze părțile contractante.
Semnarea facturilor de către conducătorul auto, certifică numai primirea produselor și nimic mai mult.
Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.I. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 1271 din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 12.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2003.