Competence jurisdiction for public sanitation concession disputes under O.U.G. 54/2006

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 332 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența soluționării cererii formulate de SC U. SA, astfel cum a fost precizată, precum și cererea reconvențională prin care s-a solicitat obligarea la plata sumei de 9.443.389, 68 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea soluției, plecând de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că acest text instituie două criterii pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ, respectiv criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.

În cauzele ce au ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora operează criteriul valoric potrivit căruia tribunalele judecă acțiunile în care suma contestată este mai mică de 500.000 lei, chiar dacă emitentul actului administrativ fiscal este o autoritate locală și de aceea a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Prin sentința nr. 243 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ, și constatând ivit conflictul negativ a fost înaintat dosarul pentru soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea soluției, Curtea de apel a apreciat că potrivit art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 „acțiunile în justiție se introduc la Secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul reclamantului”, iar alin. (3) stipulează că „împotriva hotărârilor tribunalului se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a curții de apel, potrivit prevederilor legale”.

Pentru că textul nu face nici o distincție în ceea ce privește cuantumul sumelor solicitate în temeiul contractelor de concesiune, ci cuprinde doar reglementarea strictă a instanței de urmează să soluționeze acțiunea ce vizează un contract de concesiune, a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Mai mult, capătul de cerere privind rezilierea contractului de delegare de gestiune a serviciului public de salubrizare revine în competența tot a Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal, pentru că este încheiat cu o autoritate publică locală.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii adresate inițial Tribunalului Vâlcea l-a reprezentat cererea reclamantului Municipiul Râmicu Vâlcea, prin primar împotriva pârâtei SC U. SA pentru obligarea la plata sumei de 3.171.808 lei reprezentând redevență pentru perioada 1 iunie 2008 – 26 octombrie 2009, obligarea la plata sumei de 1.105.533 lei reprezentând majorări de întârziere, rezilierea contractului nr. 39051 din 9 decembrie 2005 de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare a Municipiului Rm.Vâlcea prin concesiune.

În același dosar s-a formulat cerere reconvențională de către SC U. SA prin care s-a solicitat obligarea municipiului Râmnicu Vâlcea și Consiliul Local Rm.Vâlcea la plata sumei de 9.446.389,68 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat compus din:

- diferența redevenței achitată suplimentar de către SC U. SA în perioada ianuarie 2006 – septembrie 2008;

- beneficiul nerealizat de către SC U. SA pe toată perioada derulării contractului, prin neîncheierea de contracte de prestări servicii de salubrizare cu persoanele cărora li s-au prestat aceste servicii;

- contravaloarea cheltuielilor efectuate suplimentare de către Urban S.A. pentru depozitarea deșeurilor colectate, datorită neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către reclamanții-pârâți.

De precizat că între părți a fost încheiat un contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare a municipiului Rm.Vâlcea prin concesiune, cu o durată de 6 ani, începând cu 1 ianuarie 2006, ce putea fi prelungit cu 3 ani prin act adițional, cu cel puțin 6 luni înainte de încetarea contractului de concesiune.

Acestui contract îi este aplicabil, în privința modului de soluționare a litigiilor legate de executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, cu modificările ulterioare, care stabilește, conform art. 66 alin. (2) din același act normativ, competența secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului, iar curtea de apel, potrivit art. 66 alin. (3) judecă recursul declarat împotriva hotărârii tribunalului.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care precizează cele două criterii de stabilire a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ este legea generală și se aplică numai dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Având în vedere că există prevederi privind competența într-o lege specială (O.U.G. nr. 54/2006) nu pot fi invocate prevederile Legii nr. 554/2004, ci se aplică norme speciale stabilite printr-o lege.

De aceea, va fi stabilită competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, precum și pe pârâta SC U. SA, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2011.