Administrative delay in issuing restitution compensation title violates right to reasonable time under ECHR

Asupra cererii de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. nr. 251/ CA din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților G.M. și G.G., în contradictoriu cu C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. București și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamanților Decizie reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr. 29734/ CC înregistrat la A.N.R.P. București, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, prevăzută de art. 16 alin. (1) și (2), cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 122/2006 a fost transmis de Primăria comunei Foieni, jud. Satu Mare, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 29734/CC.

De asemenea, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de către reclamanți, fiind parcursă astfel și etapa prevăzută de art. 16 alin. (4) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Referitor la etapa evaluării, s-a reținut că în dosarul nr. 29734/ CC a fost întocmit raportul de evaluare. Pentru a putea emite Decizia reprezentând titlu de despăgubire, dosarul mai trebuie completat cu o copie valabilă a pașaportului doamnei G.M.

Curtea a apreciat că deși Legea specială nr. 247/2005 nu conține un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede etape în soluționarea cererilor de retrocedare iar împrejurarea că nu este menționat un termen pentru rezolvarea acestor cereri nu poate încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluționarea lor, sesizările privind retrocedarea imobilelor impunându-se a fi soluționate într-un termen rezonabil.

Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor juridice, iar statul are obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O.

O, în speță, a reținut prima instanță, de la momentul emiterii Dispoziției 122/2006 a Primăriei comunei Foieni, județ Satu Mare și până în prezent, au trecut 4 ani în care notificarea reclamanților nu a fost soluționată, astfel că atitudinea instituției pârâte echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, neputând fi primită apărarea cum că s-a trecut la etapa evaluării prin întocmirea raportului de evaluare a imobilului.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea a admis acțiunea reclamanților G.M. și G.G. împotriva pârâtei C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. București și a obligat această autoritate să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr. 29733/ CC înregistrat la A.N.R.P. București, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut, în esență, că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza cererii exprimate de persoana îndreptățită.

În cauza dedusă judecății, a arătat recurenta, a fost parcursă, întradevăr atât etapa privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 122/2006 a fost transmis de Primăria comunei Foieni, județul Satu Mare, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale cu nr. 29734/ CC cât și etapa analizării dosarelor sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și etapa evaluării imobilului.

În ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire recurenta a precizat că este necesar a se completa dosarul cu o copie valabilă a pașaportului reclamantei G.M.

Din acest motiv, a arătat recurenta, prima instanță a stabilit în mod incorect și netemeinic în sensul că autoritatea pârâtă a încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O. și nu a emis decizia într-un termen rezonabil.

Analizând cauza, în limita criticilor din recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Intimații - reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Foieni județul Satu Mare, înscris în C.F. nr. 359,cu nr. topo 539, pentru care au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent, prin Dispoziția nr. 122 din 20 septembrie 2006 emisă de Primăria comunei Foieni, în contextul împrejurărilor de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată și reținute ca atare prin sentința recurată.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 122 din 20 septembrie 2006 emisă de Primăria comunei Foieni, iar dosarul a fost înregistrat în același an la C.C.S.D., conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond întemeiat a reținut că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă – C.C.S.D. a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 par. l din C.E.D.O., a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că dosarul trebuia completat cu o copie a Pașaportului reclamantei G.M., întrucât acesteia i s-a pus în vedere, depunerea documentului de către autoritatea pârâtă abia la data de 5 octombrie 2010, dosarul fiind completat în sensul solicitat la data de 3 decembrie 2010.

Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport susținerilor autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 par. l din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.

Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

La pronunțarea prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudența sa anterioară și unitară în materie reprezentată, spre exemplu, de următoarele decizii publicate: decizia nr. 1655 din 20 martie 2007 și decizia nr. 3207 din 22 iunie 2007; decizia nr. 4503 din 21 noiembrie 2007; deciziile nr. 3857 și nr. 3870 din 4 noiembrie 2008; decizia nr. 1079 din 26 februarie 2009 și decizia nr. 4843 din 4 noiembrie 2009.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.C.S.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat S.R. prin C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 251/ CA din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2011.