Challenge to non-initiation of criminal prosecution for disturbing possession rejected as inadmissible appeal against a definitive judgment
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the petitioner's appeal as inadmissible, leaving the prior final decision by the Timișoara Court of Appeal in force, which had itself dismissed the appeal against the Caransebeș Court of Appeal's rejection of the original appeal; consequently, the initial judgment dismissing the complaint against the non-initiation of criminal prosecution remains definitive, and the petitioner was ordered to pay 100 lei in judicial fees. The case involved a challenge to the prosecutor's decision not to initiate criminal proceedings for the alleged crime of disturbing possession, stemming from water leakage claims that were characterized as having a civil nature rather than criminal intent. The High Court held that because the petitioner had already exhausted the right to appeal the first-instance judgment via the Caransebeș Court of Appeal, subsequent appeals to the appellate and supreme courts were legally barred, applying Article 417 of the Code of Criminal Procedure regarding the finality of decisions and Article 2781(10) of the Code of Criminal Procedure (as in force prior to 2010 modifications) limiting the right to appeal specific judicial rulings.
Legislator headnote
AI generatedart. 220 C. pen, art. 2781 alin. (10) C. proc. pen, art. 417 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Challenge to non-initiation of criminal prosecution for disturbing possession rejected as inadmissible appeal against a definitive judgment: În conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., așa cum erau în vigoare înaintea modificării lor prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată conform alin. (8) lit. a) putea fi atacată cu recurs de persoana care a făcut plângerea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față
În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 216 din 3 mai 2010 a Judecătoriei Caransebeș a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul G.P. împotriva rezoluției nr. 992/P/2009 din 13 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș de neîncepere a urmăririi penale a intimatului Bălan Romulus pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen.
S-a reținut că faptele reclamate au caracter civil și că nu a existat intenția intimatului de a tulbura posesia, ca urmare a scurgerilor de apă pluviale prin tuburile și canalizarea aflate pe terenul petiționarului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul, care a fost respins prin decizia penală nr. 179 din 29 iulie 2010 a Tribunalului Caransebeș, cu motivarea că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
În contra acestei decizii petiționarul G.P. a declarat recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 990/R din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, reținându-se că dispozițiile procesual penale nu permit recurarea unei hotărâri definitive.
Întrucât a considerat că și această ultimă decizie este nelegală și netemeinică, petiționarul G.P. a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând casarea tuturor hotărârilor și rejudecarea cauzei.
Recursul declarat nu este admisibil.
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., așa cum erau în vigoare înaintea modificării lor prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată conform alin. (8) lit. a) putea fi atacată cu recurs de persoana care a făcut plângerea.
Potrivit celor ce preced petiționarul a uzat de acest drept iar recursul său a fost respins ca neîntemeiat prin decizia penală nr. 179/R din 29 iulie 2010 a Tribunalului Caransebeș.
Ca atare, hotărârea având caracter definitiv conform art. 417 C. proc. pen. noile recursuri declarate la Curtea de Apel Timișoara și la instanța supremă nu sunt admisibile.
În consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul G.P., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul G.P. împotriva deciziei penale nr. 990/R din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2011.