Qualified Homicide: Application of Mitigating Circumstance of Provocation and Sentence Severity Limits

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 258 din 27 iulie 2010 a Tribunalului Dâmbovița a fost condamnat inculpatul S.C., în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen..

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2010 la zi.

Potrivit dispozițiilor art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 999 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părților civile M.C. și M.M.M. sumele de 10750 lei daune materiale și 80.000 lei daune morale.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, la 31 martie 2010, în jurul orelor 19.00 , victima M.C. în vârstă de 23 de ani se afla în gospodăria lui B.G. și împreună cu acesta și cu numiții M.V.S., B.N. și B.I., consumau băuturi alcoolice.

Întrucât vitele proprietarului urmau să fie adăpate, M.C. s-a oferit să scoată el apa din fântâna aflată la o distanță de 40-50 m, pe stradă.

În acest timp inculpatul S.C. trecea dinspre locuința sa spre câmp.

Când a ajuns în dreptul fântânii, C.M. a ieșit în fața sa, cei doi ajungând să se îmbrâncească și să se lovească reciproc.

Pe fondul acestei altercații, inculpatul l-a lovit pe M.C. cu un cuțit cu lungimea de 20 cm de trei ori în zona capului și a trunchiului.

Victima a fost transportată la spital, unde, cu toate îngrijirile acordate a decedat din cauza leziunilor grave suferite.

Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se șocului hemoragic - consecința unei hemoragii masive mixte-interne și externe, urmare a mai multor plăgi tăiate-înțepate, dintre care una penetrantă în zona toracelui, cu interesarea peretelui posterior al ambilor ventriculi și a septului interventricular.

S-a apreciat prin același act medico-legal că leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp tăietor-înțepător - cuțit, briceag - cu lățimea maximă a lamei de 2-2,5 cm și lungimea minimă de 7,5 cm, între leziuni și decesul victimei existând o legătură directă de cauzalitate, necondiționată.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la fața locului, a raportului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor oculari B.N., B.G., B.I. și M.V.S., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Apărarea formulată de inculpat în sensul că victima i-ar fi adresat amenințări cu moartea și că astfel a reacționat lovindu-l cu briceagul, nu a fost confirmată de probatoriul administrat.

Referitor la individualizarea pedepsei instanța a considerat că se impune aplicarea unei sancțiuni privative de libertate situată înspre maximul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, de o violență extremă și nejustificată, îndreptată împotriva vieții unui tânăr.

În legătură cu latura civilă, s-au apreciat ca dovedite cheltuielile de înmormântare precum și cele cu parastase și pomeniri, însumând 10750 lei.

S-a mai apreciat că pentru prejudiciul moral suferit prin pierderea vieții fiului lor, părțile civile sunt îndreptățite la plata unor daune morale de 80000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.C. care a fost respins prin decizia penală nr. 95 din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpat, în principal în sensul că partea vătămată ar fi provocat altercația și că ar fi incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă.

Astfel, s-a constatat că înaintea agresiunii nu au existat gesturi violente ale victimei, ori atitudini ofensive care să poată fi considerate acțiuni ilicite grave în sensul textului invocat.

Privitor la pedeapsă, s-a apreciat că ea a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și că nu este cazul reducerii ei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.C. care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea acesteia prin aplicarea dispozițiilor art. 74, art. 76 alin. (2) C. pen. precum și a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) din același cod.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului S.C. în săvârșirea la 31 martie 2010 a infracțiunii de omor calificat, comis în loc public, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că la data arătată inculpatul și victima M.C. s-au întâlnit la o fântână, între ei a izbucnit un conflict spontan în cadrul căruia cei doi s-au îmbrâncit și s-au lovit reciproc.

Pe fondul acestui conflict, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuțitul în zone vitale, respectiv cap și torace, cauzându-i leziuni incompatibile cu viața.

Martorii oculari audiați în cauză: B.N., M.V.S., B.I. și B.G., nu au confirmat că premergător agresiunii, victima ar fi comis acte sau gesturi care să îi producă inculpatului o puternică tulburare și cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Dimpotrivă, a rezultat că incidentul a fost generat de atitudinea violentă a inculpatului, situație în care fapta comisă îi este imputabilă în totalitate.

Privitor la pedeapsa principală aplicată de 20 ani închisoare se constată că aceasta a fost individualizată înspre maximul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările comiterii ei și persoana inculpatului care a dovedit o agresivitate excesivă, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a acestuia.

Întrucât au fost respectate dispozițiile legale menționate și nu există motive de reconsiderare a cuantumului pedepsei aplicate, critica formulată de inculpat în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.

Față de considerentele arătate, constatând întemeiat motivul de recurs invocat și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 martie 2010 la 14 februarie 2011 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 95 din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 martie 2010 la 14 februarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2011.