Appeal against dismissal of late complaint on non-initiation of criminal proceedings denied as time-barred

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 147 din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală si pentru cauze cu minori și de familie, în baza prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca tardivă plângerea formulată de petentul T.G. împotriva ordonanței nr. 71/P/2010 din 26 februarie 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a ordonanței nr. 311/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A menținut soluția dată prin aceasta.

A obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin ordonanța nr. 71/P/2010 din data de 26 februarie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., față de notarul public, I.M., deoarece faptele reclamate nu există.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. față de intimații B.I. si B.E., deoarece fapta reclamată nu există.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina pentru a fi efectuate cercetări față de B.I. si B.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 217 C. pen. și art. 193 C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe s-a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângere ce a fost respinsă prin Ordonanța nr. 311/11/2/2010 din 27 aprilie 2010.

Pentru a pronunța această ordonanță, procurorul general, din verificarea actelor dosarului, a apreciat că soluția este temeinică și legală.

Împotriva ambelor ordonanțe s-a formulat plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 573/42/2010.

Prin sentința penală nr. 147 din 20 octombrie 2010 această instanță, în baza prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardivă plângerea formulată de către petentul T.G. împotriva ordonanței nr. 71/P/2010 din 26 februarie 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a ordonanței nr. 311/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A menținut soluția dată prin aceasta.

A obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea sentinței s-au reținut următoarele:

Din coroborarea dispozițiilor art. 277, art. 278 alin. (3) și art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că persoana interesată poate formula plângere împotriva ordonanței prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe actul procedural.

După respingerea acesteia, persoana nemulțumită are dreptul de a ataca soluția adoptată în termen de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare, plângerea depunându-se conform art. 2781 C. proc. pen. la instanța căreia i-ar reveni competența potrivit legii să judece cauza la primul grad de jurisdicție.

Prin dispozițiile alin. (2) al art. 2781 C. proc. pen. se precizează însă faptul că în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 C. proc. pen., termenul înscris în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. curge de la data expirării aceluia inițial de 20 de zile.

Termenele privind exercitarea căii de atac a plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată reglementate în cuprinsul art. 278 alin. (3) si art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. au fost interpretate prin Decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, Secțiile Unite, ca fiind termene procedurale peremptorii, iar nerespectarea lor atrage decăderea persoanei interesate din dreptul de a exercita acea cale de atac.

Din lucrările efectuate in dosarul penal nr. 71/P/2010 rezultă că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale fața de intimații I.M., B.I. și B.E. a fost adoptată de procurorul de caz la 26 februarie 2010 și comunicată petentului persoană vătămată la data de 3 martie 2010.

Împotriva acestei ordonanțe, potrivit art. 278 C. proc. pen. petentul persoană vătămată T.G. a formulat plângere înregistrată sub nr. 311/11/2/2010 din 16 martie 2010 și revenită spre competentă soluționare procurorului general al unității de parchet, care conform art. 277 din același cod avea obligația să procedeze la rezolvarea acesteia în termen de 20 zile libere, respectiv până la data de 5 aprilie 2010.

Obligația procedurală a fost îndeplinită însă abia la 24 aprilie 2010, deci după 40 de zile de la investire, când s-a întocmit ordonanța prin care a fost respinsă plângerea formulată de către petentul T.I.G. împotriva soluției din dosarul nr. 71/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor legale ce reglementează procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului și jurisprudenței adoptată de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secțiile Unite, întrucât petentul T.I.G. luase cunoștința de soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați încă din 3 martie 2010, rezultă că în atare situație, termenul legal admis pentru exercitarea căii de atac la instanța competentă să soluționeze cauza în fond, este acela înscris în art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., respectiv de 40 zile (20 zile pentru depunerea plângerii la procurorul ierarhic superior și 20 zile pentru soluționarea acesteia), acesta expirând pe data de 13 aprilie 2010.

Or, în atare împrejurare, s-a reținut că plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. fiind depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 21 mai 2010 și datată 17 mai 2010, se situează în afara termenului peremptoriu de 40 zile admis pentru contestarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin ordonanța din 26 februarie 2010.

Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat recurs petiționarul T.G. solicitând rejudecarea cauzei în fond în baza prevederilor art. 3851 alin. (3) C. proc. pen. și anularea testamentului nr. 584 din 8 februarie 2007, în totalitate.

În drept a întemeiat recursul în baza prevederilor art. 3851 alin. (1) lit. c), art. 3855 si art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 89 C. proc. pen.

Recursul declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale ..., plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție persoanelor interesate ...

Art. 278 alin. (2) din același cod prevede că în cazul în care prim procurorul parchetului ... procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ... nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 (cel mult 20 zile de la primire), termenul de 20 de zile de la data comunicării ... a modului de rezolvare, curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Asupra naturii termenelor menționate, acestea sunt de decădere, nerespectarea lor de către persoana considerată a fi fost vătămată printr-un act al procurorului atrăgând respingerea acesteia ca tardivă.

În spiritul Codului de procedură penală, actele procesuale cu o durată în timp expres reglementată ca atare, ele trebuind a fi îndeplinite astfel cum delimitează legea.

Art. 125 - 188 din cod stabilesc intervalele de timp, în etape procesuale menite a garanta înfăptuirea actului de justiție, partea neputând deroga de la ele fără a fi sancționată conduita sa -, termenele procedurale impunând efectuarea, într-un ritm, a tuturor operațiunilor specifice fiecărei faze procesuale.

Art. 185 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că nerespectarea termenului pentru exercitarea unui drept procesual atrag decăderea din exercițiul acelui drept și nulitatea actului îndeplinit peste termen.

Ca atare, este evident că termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. (3) si art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. sunt termene de decădere (peremptorii), nerespectarea lor atrăgând decăderea din dreptul de a exercita calea de atac în cauză, la judecătorul competent.

Raportând la cauză cele detaliate, din verificarea lucrărilor dosarului se reține că ordonanța nr. 71/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost adoptată de procurorul de caz la data de 26 februarie 2010 și comunicata petiționarului la data de 3 martie 2010.

Împotriva acestei ordonanțe, potrivit art. 278 C. proc. pen. petiționarul a formulat plângerea înregistrată sub nr. 311/11/2/2010 din 16 martie 2010 iar procurorul general al unității de parchet, conform art. 277 C. proc. pen. avea obligația să procedeze la rezolvarea acesteia în termen de 20 de zile libere, respectiv până la data de 5 aprilie 2010.

Obligația procedurală a fost îndeplinită însă abia la 24 aprilie 2010 deci după 40 de zile de la investire, când s-a întocmit ordonanța prin care a fost respinsă plângerea formulată de către petentul T.G. împotriva soluției din dosarul nr. 71/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Întrucât petiționarul luase cunoștință de soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați încă din 3 martie 2010, rezultă că în atare situație termenul admis pentru exercitarea căii de atac la instanța competentă să soluționeze cauza în fond, este acela înscris în art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., respectiv de 40 zile (20 zile pentru depunerea plângerii a procurorul ierarhic superior si 20 zile pentru soluționarea acesteia), acesta expirând pe data de 13 aprilie 2010.

Se constată că plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. fiind depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 21 mai 2010 și datată 17 mai 2010, se situează în afara termenului peremptoriu de 40 de zile, admis pentru contestarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin ordonanța din 26 februarie 2010.

Așa fiind, în mod corect prima instanță a constatat că petiționarul este decăzut din dreptul procesual privind atacarea ordonanței nr. 71/P/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin neexercitarea acestuia în termenul prevăzut de lege.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar, urmând ca acesta sa fie obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.G. împotriva sentinței penale nr.147 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.