Pretrial detention upheld for human trafficking and sexual exploitation of a minor; appeal rejected as unfounded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 48009/3/2011 (2981/2011), Curtea de Apel București, secția I penală, pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpații D.G. și R.V.G. împotriva sentinței penale nr. 635/F din 29 iulie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D.G.

Constatând că temeiurile de fapt și de drept prev. de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului D.G., arestat în baza MAP nr. 80/UP din data de 23 martie 2011, emis de Tribunalul București, secția I penală.

În termen legal, inculpatul D.G. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia și judecarea sa în libertate, având în vedere înscrisurile în circumstanțiere aflate la dosar, precum și circumstanțele sale personale, respectiv faptul că anterior săvârșirii faptei avea un loc de muncă stabil, are 2 copii minori, soția născând de curând, iar celălalt coinculpat se află în libertate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventiva.

Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 23 septembrie 2011 a constatat că lăsarea în liberate a inculpatului prezintă și în prezent un pericol concret pentru ordinea publică, iar în raport de stadiul procesual al cauzei, arestarea preventivă este necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății.

În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 635/F din 29 iulie 2011 a Tribunalului București, a fost condamnat inculpatul D.G. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.

Așa fiind, se constată că deși hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul București nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 par. 1 lit. a) din CEDO.

Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptei.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpatului, poziția sa procesuală, cât și cele referitoare la infracțiunile de săvârșirea cărora este învinuit, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Nu în ultimul rând, s-au mai avut în vedere caracterul extrem de grav al faptelor, gravitatea propriu-zisă a activității infracționale în care se presupune că inculpatul a fost implicat, cât și urmările produse asupra dezvoltării psihice și fizice a părții vătămate minore, cât și perioada îndelungată a exploatării sexuale a acesteia.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare , fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipata a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca atare, încheierea pronunțată la 9 septembrie 2011 este legala.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul D.G. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 48009/3/2011 (2981/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2011.