Inadmissibility of appeal against Article 278 complaint decision following 2010 criminal procedure reforms
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the complainant, thereby upholding the Court of Appeal’s final decision which had previously dismissed the complaint against a prosecutor’s decision not to initiate criminal proceedings for abuse of office against a judge. The dispute arose from the complainant’s dissatisfaction with a civil court’s rejection of her urgent interim measure application, which she alleged constituted abuse of office, but the underlying procedural issue was the availability of appellate remedies under the modified Code of Criminal Procedure. Relying on the transitional provisions of Law No. 202/2010 and Article XXIV, the court determined that decisions under Article 278(1) C. proc. pen. issued after the law’s entry into force are final and not subject to appeal; consequently, because the lower court’s sentencing decision was pronounced after the amendments took effect, the appeal was deemed inadmissible under Article 385(15) C. proc. pen., and the appellant was ordered to pay 200 lei in judicial fees to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 278 C. proc. pen, art. 10 C. proc. pen, art. 246 C. pen, art. 581 C. proc. civ, art. 2781 C. proc. pen, art. 2781 alin. (10) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against Article 278 complaint decision following 2010 criminal procedure reforms: The dispute arose from the complainant’s dissatisfaction with a civil court’s rejection of her urgent interim measure application, which she alleged constituted abuse of office, but the underlying procedural issue was the availability of appellate remedies under the modified Code of Criminal Procedure. Relying on the transitional provisions of Law No. 202/2010 and Article XXIV, the court determined that decisions under Article 278(1) C. proc. pen. issued after the law’s entry into force are final and not subject to appeal; consequently, because the lower court’s sentencing decision was pronounced after the amendments took effect, the appeal was deemed inadmissible under Article 385(15) C. proc. pen., and the appellant was ordered to pay 200 lei in judicial fees to the state.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible and dismissing it because the form of appeal is no longer provided for by the law in force.
Basis for obliging the appellant to pay the state for judicial costs.
Full text
Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 46 din 19 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr. 282/39/2011 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 formulată de petenta U.L. împotriva rezoluției nr. 184/P/2010 din 2 februarie 2011 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava - confirmată în totalitate potrivit art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 53/II/2/2011 din 2 martie 2011 a Procurorului general al organului judiciar sus-menționat - prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru inexistența faptei în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 C. proc. pen. cu privire la pretinsul intimat făptuitor judecător T.C. de la Judecătoria Rădăuți sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.
Hotărând astfel judecătorul cauzei a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare aflate în dosar nr. 184/P/2010, în baza căruia a statuat la rândul său - similar concluziilor procurorului de caz prin rezoluția atacată - că nemulțumirile petentei privind modul de soluționare de către magistratul judecător T.C. a dosarului civil nr. 278/285/2010 al Judecătoriei Rădăuți nu pot constitui temeiuri în vederea tragerii la răspundere a acestuia sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu în dauna intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.pen. întrucât respingerea cererii de ordonanță peședențială formulată de petenta-reclamantă în cauza civilă sus-menționată s-a efectuat în deplină concordanță cu dispozițiile art. 581 C. proc. civ.
II. Recursul declarat împotriva sentinței amintite de către petenta U.L. este inadmisibil urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedură prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință, constatând că sentința instanței de fond a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă.
În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta U.L. împotriva sentinței penale nr. 46 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 septembrie 2011.