Inadmissibility of appeal in annulment against a decision on request for transfer of jurisdiction rather than a final criminal judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the extraodinary appeal in annulment as inadmissible and ordered the petitioner to pay 100 RON in judicial costs to the state, leaving the prior decision dismissing the transfer request in force. The dispute concerned the admissibility of a challenge against a final ICCJ sentence that had previously rejected a request to transfer the jurisdiction of a criminal case, which the applicant argued violated procedural norms despite the underlying case having been definitively resolved before the transfer request was filed. Relying on Articles 386, 387, 388, and 391 of the Criminal Procedure Code, the court held that an appeal in annulment is only admissible against a final criminal judgment and that the challenged decision, which merely dismissed a transfer request, did not fall within the exhaustively enumerated grounds for such extraordinary remedies, rendering the action legally improper.
Legislator headnote
AI generatedart. 387 C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal in annulment against a decision on request for transfer of jurisdiction rather than a final criminal judgment: Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față,
Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10633/1/2010, s-a respins, ca inadmisibilă, cerea formulată de petiționarul D.V. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarul nr. 841/278/2009 al Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunța această sentință, Înalta Curte a constatat că dosarul a cărei strămutare se solicită a fost soluționat definitiv prin decizia penală nr. 438 R din 22 septembrie 2009 a tribunalului Hunedoara, iar petentul D.V. a formulat cererea de strămutare la 28 decembrie 2010.
Împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 10633/1/2010, pronunțată în dosarul nr. 899/59/2009, a formulat contestație în anulare contestatorul D.V., acesta invocând dispozițiile art. 386, art. 388 și art. 387 C. proc. pen., contestatorul exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei.
Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu a fost formulată împotriva unei hotărâri penale definitive, sentința atacată de contestator prin prezenta contestație având ca obiect o cerere de strămutare.
Astfel, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.V. împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10633/1/2010.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.V. împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 10633/1/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2011.