Timeliness of appeal against inadmissibility of constitutional unconstitutionality objection regarding criminal procedural provisions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava la data de 04 mai 2011, petentul H.T.I. a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în raport de art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul nr. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 16 mai 2011 petentul H.T.I., a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. și a art. 2781 alin. (10) și (13) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, în raport de art. 21 și art. 129 din Constituția României și art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

In motivarea în fapt a excepției invocate petentul a arătat că prin modificările Codului de procedură penală introduse prin Legea 202/2010 se încalcă dreptul cetățenilor să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor cetățenești, că procurorul nu soluționează cauzele pe fond, acest atribut revenind magistratului judecător și că nu se respectă dreptul la două grade de jurisdicție.

Petentul H.T.I., deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a susține detaliat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Curtea de Apel Suceava prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 3 iunie 2011, examinând cererea petentului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate menționate, a constatat că aceasta nu este admisibilă.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a patru cerințe stipulate expres de textul legislativ:

a). starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b). activitatea legii, în sensul că, excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, în vigoare;

c). prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d). interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate; instanța mai reține că nu are competența examinării excepției de neconstituționalitate, ci exclusiva pertinenței sesizării Curții Constituționale cu această excepție, în sensul legăturii ei cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei, s-a reținut că raportul cu aceasta trebuie să privească incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

Pentru a nu fi caracterizată ca un abuz de drept, menit să tergiverseze soluționarea cauzei, ridicarea excepției de neconstituționalitate trebuie să fie adecvată argumentului că textul invocat ca neconstituțional este în mod logic, în raport și în contradicție cu un articol din Constituție.

Prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești. Fiind un impediment apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale, invocarea excepției de neconstituționalitate reclamă justificarea unui interes procesual sau de ordin substanțial.

Drept urmare prin alin. (1) al art. 29 din Legea 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta "are legătură cu soluționarea cauzei".

In cazul în care judecarea cauzei, cu referire la soluția ce se va da, nu depinde de dispoziția legală a cărei constituționalitate se solicită, cererea de sesizare a Curții Constituționale se respinge, ca inadmisibilă, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată.

S-a mai reținut că în cererea depusă la dosar la data de 04 mai 2011, prin care se invocă excepția de neconstituționalitate a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., precum și în cererea depusă la dosarul cauzei la data de 16 mai 2011, prin care se invocă excepția de neconstituționalitate a art. 278 alin. (2)1 și art. 2781 alin. (10) și (13) C. proc. pen., în raport de art. 21 și art. 129 din Constituția României și de prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția EDO nu sunt motivate în nici un fel, neargumentându-se prin ce anume se aduce atingere acestor texte.

Curtea de Apel Suceava a constatat că nu este îndeplinită condiția imperativă de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale prevăzută de dispozițiile art. 10 alin. (2) rap. la dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată.

De altfel, excepțiile invocate nu au legătură cu cauza, în realitate criticându-se lipsa unor dispoziții legale în sensul stabilirii unui conținut dorit de autorul excepției, deci urmărindu-se de fapt modificarea legii procesual penale, ceea ce contravine dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 992 și determină inadmisibilitatea cererii.

Prin urmare, Curtea de Apel Suceava, constatând neîndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 47/1992 republicată, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din același act normativ, a respins cererea formulată de petent, de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. (2)1 și art. 2781 alin. (10) și (13) C. proc. pen., ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii de ședință de la termenul de judecată din 3 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 299/39/2011 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul H.T., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 5109/2/2011.

Înalta Curte, constată că recursul declarat de petiționarul H.T. este tardiv.

În conformitate cu prevederile art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, poate fi atacată numai cu recurs, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

La data de 3 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava a rămas în pronunțare cu privire la cererea formulată de petent, de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. (2)1 și art. 2781 alin. (10) și (13) C. proc. pen., iar petentul a declarat recurs împotriva acestei încheieri la data de 06 iunie 2011 potrivit filei 2 dosar recurs.

Instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, și pe de altă parte împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

Dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia inculpatul putea și trebuia să-și exercite dreptul procesual, sancțiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul H.T.I. împotriva încheierii din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 299/39/2011, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul H.T.I. împotriva încheierii din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 299/39/2011.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2011.