Inadmissibility of appeal against refusal to revoke preventive detention during preliminary investigation under amended criminal procedure code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the defendant's appeal against the Court of Appeal's decision rejecting his request to revoke preventive detention, ordering him to pay state judicial costs of 200 lei, thereby leaving the lower court's refusal to release the defendant from custody in force. The case involved a procedural challenge to a detention order in an ongoing criminal investigation for continuous bribery and organized crime group participation, where the defendant attempted to appeal the appellate court's denial of his motion for revocation of preventive measures. The ruling was grounded in Article 1403(1) of the Code of Criminal Procedure, as amended by Law No. 356/2006, which explicitly excludes from appeal jurisdiction decisions rendered by a judge during the preliminary investigation stage that deny requests for the revocation of preventive measures, a limitation reinforced by the Constitutional Court’s jurisprudence and prior Supreme Court decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Constituția, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against refusal to revoke preventive detention during preliminary investigation under amended criminal procedure code: În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 04 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 3767/2/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C.S.S., întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate, în cauză existând suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de luare de mită în formă continuată și aderare la un grup infracțional organizat pentru care este cercetat de procurorii anticorupție, fapte ce relevă un grad ridicat de pericol social.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.S.S., criticând-o sub aspect de nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 23 iunie 2011, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea căi de atac exercitată de inculpat.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul C.S.S. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.
În speță, inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri pronunțate de Curtea de Apel București în soluționarea cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată în cursul urmăririi penale și care a fost respinsă ca nefondată.
Potrivit prevederilor art. 1403 alin. (1) teza finală C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, încheierea prin care judecătorul respinge în cursul urmăririi penale o cerere de revocare a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Ca atare, printre modificările aduse Codului de procedură penală de Legea nr. 356/2006 se regăsește și cea referitoare la imposibilitatea atacării cu recurs a încheierilor prin care se dispune respingerea cererilor de revocare a măsurilor preventive, reglementare care a fost determinată de soluția dată în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul C.S.S.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat C.S.S. împotriva încheierii din 04 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosar nr. 3767/2/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.