Inadmissibility of contestation in annulment against revision decision on non-prosecution order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant’s extraordinary appeal (contestare în anulare) as inadmissible, ordering her to pay 200 lei in judicial costs to the state, thereby leaving the prior cassation decision intact. The dispute concerned an earlier judicial rejection of a revision request filed by the applicant against a prosecutor’s non-prosecution order, which had initially resulted from a complaint regarding an investigative decision. The Court held that the extraordinary appeal was inadmissible because it was directed against a decision that did not resolve the merits of the case, as this procedural route is strictly limited to final judgments on the substance of the dispute. Relying on Article 386 of the Code of Criminal Procedure and constitutional provisions on appeal rights, the Court ruled that the applicant could not invoke the illegality of non-prosecution decisions or challenge final rulings that do not adjudicate the core issue through this specific extraordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 394 lit. a) C. proc. pen, art. 391 C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 129 din Constituția, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of contestation in annulment against revision decision on non-prosecution order: Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât în termenul stabilit de lege și împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 338 din 19 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea petentei L.A.M. formulată împotriva ordonanței nr. 879/II-2/2009 din 22 iunie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, intimat fiind C.M. și ca inadmisibilă plângerea formulată de aceeași petentă împotriva aceleași ordonanțe, intimați fiind B.M., M.B., I.N., B.G., N.V., N.I., L.E., I.R. și P.M., hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1379 din 12 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire petenta L.A.M. invocând cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 347/F din 01 noiembrie 2010, a respins ca nefondată cererea de revizuire, reținând, în esență, că pe calea revizuirii pot fi cenzurate numai hotărârile judecătorești definitive prin care se soluționează fondul cauzei, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 307 din 28 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin respingerea ca nefondată a căii de atac a recursului.
Petenta a promovat contestație în anulare împotriva hotărâri date în recurs de instanța supremă, invocând că parchetul nu a administrat probele necesare aflării adevărului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând contestația în anulare formulată de contestatoarea L.A.M. prin prisma dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât în termenul stabilit de lege și împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Potrivit prevederilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului legal de introducere a cererii, indicarea unuia dintre motivele care se încadrează în dispozițiile art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea dovezilor în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate.
În speță, chiar dacă obiectul contestației în anulare îl constituie o hotărâre definitivă, pronunțată de instanța supremă, ca instanță de recurs, în calea de atac extraordinară a revizuirii, contestatorul critică soluția dată de procuror în plângerea sa penală, motiv care nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de norma procesual penală (art. 386 C. proc. pen.).
În plus, din modalitatea de redactare a normelor care reglementează materia contestației în anulare rezultă că doar hotărârile definitive prin care se dezleagă fondul cauzei pot constitui obiect al acestei căi extraordinare de atac.
Ca atare, cum potrivit art. 129 din Constituția României împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, iar prin raportare la dispozițiile art. 386 C. proc. pen., pe calea contestației în anulare nu se pot invoca aspecte de nelegalitate a soluțiilor de netrimitere în judecată și nici nu pot fi cenzurate decizii definitive care nu soluționează pe fond cauza, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac exercitată de contestatoarea L.A.M.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la cheltuieli judiciare către stat, întrucât acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac fără respectarea condițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea L.A.M. împotriva deciziei penale nr. 307 din 28 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9252/2/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.