Inadmissibility of cassation appeal against appellate-court decision rendered in first-instance judicial capacity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant against a Court of Appeal decision, rendering the appellate ruling definitive and ordering the defendant to pay 500 lei in judicial expenses to the State. The case involved a procedural challenge to a Court of Appeal decision that had canceled a lower court’s remittal of a criminal case back to a Court of Law, a remittal originally based on the argument that the victim’s heirs did not need to be formally introduced into the proceedings because the victim had waived civil claims. The High Court held that under Article 3851(1)(e) of the Code of Criminal Procedure, decisions rendered by Courts of Appeal acting as appellate instances are not subject to further ordinary appeals; consequently, interpreting the law *per a contrario*, such decisions are final and binding, precluding the exercise of the *recurs* remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Constituția, art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation appeal against appellate-court decision rendered in first-instance judicial capacity: În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 453 din 1 martie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 601/A din 21 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, casând hotărârea cu trimiterea cauzei la aceiași instanță în vederea continuării judecării apelurilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 4 București dispusă de instanța de apel este nelegală, întrucât în cauză nu trebuie introduși moștenitorii legali ai părții vătămate V.S., în raport de poziția procesuală avută de aceasta în cursul urmăririi penale când a declarat că nu se constituie parte civilă în proces pentru că a primit de la inculpați o sumă de bani cu titlu de despăgubiri civile, depunând în acest sens și o declarație notarială, dar și în fața instanței de fond unde, fiind prezentă personal la mai multe termene de judecată, ar fi avut posibilitatea până la citirea rechizitoriului să revină asupra poziției sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.D., fără a motiva calea de atac exercitată.
La termenul din 23 iunie 2011, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căi de atac exercitată de recurentul inculpat.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul G.D. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.
În speță, inculpatul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel București în soluționarea căii de atac a recursului exercitată de procuror și coinculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 601/A din 21 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 4 București.
Potrivit prevederilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel, cale de atac ce se soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi rezultă că împotriva deciziilor pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de recurs nu se mai poate exercita recursul, ca și cale ordinară de atac, decizia fiind definitivă și intrată sub puterea lucrului judecat.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul G.D.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat G.D. împotriva deciziei penale nr. 453 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.