Inadmissibility of constitutional exception for lack of nexus between challenged criminal procedure norms and prosecutor’s discontinuation decision

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 iunie 2011 Curtea de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petiționarul H.T.I., cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 278 alin. (2)1 și art. 2781 alin. (10) și (13) C. proc. pen., ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel Curtea a reținut că petiționarul H.T.I. a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor nr. 40/P/2011 din 03 martie 2011 și nr. 141/II/2/2011 din 26 aprilie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii, pe scurt, petiționarul a arătat că greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații A.A., B.I.D. și C.G., magistrați la Tribunalul Suceava, secția penală, dată fiind soluția pronunțată, de condamnare nelegală a sa.

Prin înscrisul depus la dosar la data de 24 mai 2011 (fila 10 și urmat.), petiționarul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. (2)1, 278 alin. (10) și (13) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 motivând că dispozițiile normative încalcă prevederile art. 21 și art. 129 din Constituția României respectiv :

1. dreptul cetățenilor de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor cetățenești garantate de art. 21 din Constituția României.

2. dreptul cetățenilor români de a exercita căile de atac - apel și recurs - împotriva hotărârilor judecătorești.

În plus, sunt încălcate art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 7 din Protocolul la Convenția Europeană din cauza nerespectării dreptului la două grade de jurisdicție.

Analizând cererea formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că, excepția invocată nu are legătură cu cauza și în consecință nefiind îndeplinite cerințele prev de art. 29 alin. (1) din Legea 47/92 aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petiționarul solicitând admiterea recursului motivând că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece numai Curtea Constituțională are competența de a examina constituționalitatea textelor invocate ca neconstituționale iar instanța de judecată înaintea căreia a fost invocată o excepție de neconstituționalitate este obligată să trimită cauza Curții Constituționale.

Analizând recursul declarat de petent Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, reglementează procedura și condițiile exercitării controlului Curții Constituționale .

Potrivit dispozițiilor Legii 47/92 republicată instanța de judecată înaintea căreia a fost invocată o excepție de neconstituționalitate este obligată să examineze îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate și anume:

1. excepția invocată să aibă legătură cu cauza,

2. asupra acesteia, să nu se fi pronunțat anterior Curtea Constituțională printr-o decizie de admitere.

Înalta Curte constată că petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului potrivit disp art. 2781 C. proc. pen.

Petiționarul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. (2)1, art. 278 alin. (10) și (13) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 în raport de dispozițiile art. 21 și art. 129 din Constituția României.

Art. 21 din Constituția României stipulează că: „(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

În art. 129 din Legea fundamentală se prevede că „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Dispozițiile art. 2781 alin. (10) și (13) C. proc. pen., și cu privire la care inculpatul susține că încalcă prevederile art. 21 și art. 129 din Constituția României, prevăd că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă", iar „plângerea greșit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent."

Potrivit disp. art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor invocate în fața instanțelor de judecată privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.

Obiectul cauzei constituindu-l plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale împotriva unor persoane reclamate pentru comiterea unor infracțiuni, competența revine în primă instanță Curții de Apel, în cauza de față Curții de Apel Suceava.

Petentul a mai arătat că prevederile art. 278 alin. (2)1 C. proc. pen., prin care se stipulează că „plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă" încalcă aceleași prevederi constituționale. însă, așa cum și instanța e fond a arătat, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În ceea ce privește pretinsa încălcare, de către dispozițiile normative mai sus-arătate, a unor prevederi reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie avute în vedere disp. art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, care reglementează procedura și condițiile exercitării controlului Curții Constituționale în acest sens.

Înalta Curte constată că instanța de fond, analizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești ci a urmat procedura prevăzută de Legea 47/92 republicată, stabilind în mod corect că excepția de neconstituționalitate invocată, nu are legătură cu cauza.

Față de cele arătate Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este nefondat urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul H.T.I. împotriva încheierii din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 508/39/2011.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 iunie 2011.