Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2390/2011 AI generated

Pre-trial detention upheld for repeat attempted-murder convict; appeal rejected, costs imposed.

Case Number Decizia nr. 2390/2011
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the defendant's appeal and upheld the lower court's order maintaining his pre-trial detention, obliging him to pay 200 lei in judicial costs. The defendant had challenged the Bacău Court of Appeal's decision to keep him in preventive custody, arguing that the grounds for detention no longer existed. The Court held that, under Articles 160b and 143(1) and 148(1)(f) of the Romanian Criminal Procedure Code, the legal and factual grounds for detention still subsisted given the offense's gravity, the defendant's status as a repeat offender, and the concrete danger to public order. It further noted that a first-instance conviction (4 years' imprisonment for attempted murder under aggravating circumstances) constituted a sufficient basis for lawful continued detention, which remained within a reasonable time and did not violate the presumption of innocence or ECHR standards.

Legislator headnote

AI generated

art. 160b C. proc. pen, art. 143 alin. (1) C. proc. pen, art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen, art. 38514 C. proc. pen, art. 160b alin. (1) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Pre-trial detention upheld for repeat attempted-murder convict; appeal rejected, costs imposed: The defendant had challenged the Bacău Court of Appeal's decision to keep him in preventive custody, arguing that the grounds for detention no longer existed. The Court held that, under Articles 160b and 143(1) and 148(1)(f) of the Romanian Criminal Procedure Code, the legal and factual grounds for detention still subsisted given the offense's gravity, the defendant's status as a repeat offender, and the concrete danger to public order. It further noted that a first-instance conviction (4 years' imprisonment for attempted murder under aggravating circumstances) constituted a sufficient basis for lawful continued detention, which remained within a reasonable time and did not violate the presumption of innocence or ECHR standards.

Keywords

AI generated
pre-trial detention presumption of innocence attempted murder imprisonment code of criminal procedure grounds for cassation

Cited Legislation

AI generated
art. 160b C. proc. pen
3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului N.C.
art. 143 alin. (1) C. proc. pen
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.
art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen
și de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului este legală, iar menținerea acesteia este justificată.
art. 38514 C. proc. pen
(3) și art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
art. 160b alin. (1) C. proc. pen
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen
Main ground for rejecting the appeal as unfounded.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
Ordered the appellant to pay judicial costs to the state.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Main ground for rejecting the appeal as unfounded.

Art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Ordered the appellant to pay judicial costs to the state.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin încheierea din 7 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr. 950/110/2011, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului N.C.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului este legală, iar menținerea acesteia este justificată.

S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul N.C., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) și art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului (care este recidivist), apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 103/D din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Bacău, secția penală, la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) și i) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile C.E.D.O.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva încheierii din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosar nr. 950/ 110/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 iunie 2011.