Axe attack on security guard and trafficking of minor: final convictions upheld, 9-year and 7-year terms affirmed.

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

1. Tribunalul Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 213 din 23 iunie 2010 pronunțată în dosar nr. 8184/118/2009 a hotărât următoarele:

a) în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.D.I., din infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. și în consecință;

b) în baza art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul: C.D.I. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (parte vătămată P.G.).

- în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (parte vătămată O.V.);

- în baza art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul amintit la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (parte vătămată C.A.M.);

- în baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, iar in final constatând că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul C.D.I. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală 1240 din 15 august 2007 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă prin decizia penală nr. 80 din 13 februarie 2008 a Tribunalului Constanța astfel încât în baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1240 din 15 august 2007 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă prin decizia penală nr. 80 din 13 februarie 2008 a Tribunalului Constanța, în final inculpatul C.D.I. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele de la 15 decembrie 2006 la 16 decembrie 2006; 28 februarie 2007 la 02 martie 2007 și de la 11 martie 2008 la 01 iulie 2008.

c) în baza art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata D.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (parte vătămată C.A.M.).

- in baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei D.M. pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, a carei executare in baza art. 81 C. pen., a fost suspendata condiționat pe o durată de 5 (cinci) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.D.I. un topor cu coadă din lemn de 74 cm și parte metalică cu tăișul în lungime de 13 cm și două bâte din lemn ambele în lungime de 71 cm aflat la camera de corpuri delicte.

S-a luat act că părțile vătămate O.V. și C.A.M. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul C.D.I. la: 1664 lei reprezentând daune materiale către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța (parte vătămată P.G.); 3000 lei reprezentând daune materiale și 6000 lei daune morale către partea civilă P.G.

În baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul C.D.I. în solidar cu inculpata D.M. la plata sumei de 752,10 lei reprezentând daune materiale către Spitalul Clinic Județean de Urgenta Constanta (parte vătămată C.A.M.).

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.D.I. la plata sumei de 1500 lei și pe D.M. la plata sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocaților din oficiu P.E. – 300 lei și S.M. – 300 lei.

Hotărând astfel instanța a reținut în fapt următoarele:

1. În ziua de 12 august 2004, în jurul orelor 21,00, după terminarea serviciului în funcția de polițist la Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, partea vătămată P.G. s-a deplasat împreună cu colegul său M.M., cu autoturismul acestuia nr., la restaurantul „Luceafărul" din localitate, cu intenția de a viziona un meci de fotbal care începea la orele 21,45. Cei doi au stat până în jurul orelor 23,00, în incita restaurantului, timp în care au consumat 2-3 sticle cu bere. După vizionarea meciului de fotbal, cei doi au plecat spre domiciliile lor, cu autoturismul condus de martorul M.M.

Ajunși pe strada C. din loc. Mihail Kogălniceanu, pe segmentul de drum din dreptul imobilului cu nr. 11 ce aparține inculpatului C.D.I., martorul M.M. a fost nevoit să oprească autoturismul, întrucât strada era ocupată de un autoturism, iar în apropierea acestuia se afla inculpatul C.D.I. și concubina sa D.M.

După oprirea autoturismului, martorul M.M., a coborât de la volan și a intrat în discuție cu inculpata D.M. - concubina inculpatului C.D.I., discuție care a degenerat într-o stare conflictuală. Martorul M.M. a declarat că i-a cerut numitei D.M. să lase calea liberă și să-și caute clienții în altă parte, făcând trimitere la faptul că știa despre aceasta că practică prostituția. Inculpata D.M., a declarat că martorul M.M. și ulterior și P.G. i-au propus să meargă cu ei și să întrețină relații sexuale orale, dar ea i-a refuzat și le-a adresat injurii, timp în care a intervenit și concubinul ei, inculpatul C.D.I., pe care ea l-a informat de solicitarea celor doi bărbați, situație în care C.D.I. a intrat în discuții contradictorii cu cei doi bărbați.

În aceste împrejurări, (potrivit declarației martorului M.M.), martorul M.M. a fost prins cu ambele mâini în zona pieptului, de către inculpat, timp în care partea vătămată P.G. ce ocupa scaunul din dreapta-față al autoturismului a coborât și i-a cerut inculpatului C.D.I. să înceteze și să-și vadă de treabă.

Inculpatul C.D.I. s-a îndreptat spre P.G. și i-a aplicat cu mâna dreaptă o lovitură în zona pieptului, prin împingere dinspre înapoi spre înainte, ceea ce a făcut ca P.G. să se dezechilibreze și să cadă pe spate la sol, lovindu-se cu capul de asfalt, ceea ce a produs o bufnitură puternică, rămânând nemișcat inconștient la sol. Martorul M.M. a acordat primul ajutor victimei.

Această situație de fapt a fost relatată și de către partea vătămată P.G., care a arătat că, în momentul în care martorul M.M. a fost nevoit să oprească autoturismul în apropierea locuinței inculpatului, deoarece acesta blocase calea de acces cu autoturismul său, între M.M. pe de o parte și inculpatul C.D.I. și concubina sa D.M., pe de altă parte , s-a creat o stare conflictuală și pentru a evita degenerarea ei într-un conflict fizic, el a luat hotărârea de a coborî din mașină și a purta discuții cu inculpatul C.D.I. pentru aplanarea conflictului și a putea pleca cu mașina. Partea vătămată P.G. a declarat că, în momentul în care s-a apropiat de inculpat, fără a mai putea să discute ceva cu acesta, C.D.I. i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în față, urmare căreia a căzut pe spate cu capul de asfalt, simțind că are o hemoragie puternică, după care nu mai știe ce s-a mai întâmplat cu el, revenindu-și a doua zi la Spitalul Județean Clinic de Urgență Constanța.

Audiată, D.M. a declarat că între ea și concubinul ei C.D.I. pe de o parte și, pe de altă parte martorul M.M. au avut loc discuții contradictorii, situație în care, inculpatul C.D.I. l-a împins pe acesta cu mâinile, dar declară că, pe partea vătămată nu a lovit-o, P.G. s-a dezechilibrat singur și a căzut cu capul de sol, autoaccidentându-se. De asemenea și inculpatul C.D.I. a negat că ar fi agresat în vreun fel anume partea vătămată P.G., cu toate că recunoaște că între ei a avut loc starea conflictuală descrisă mai sus.

În urma lovirii, partea vătămată P.G. a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 414/LR din 21 septembrie 2004, rezultă că partea vătămată P.G. a prezentat la data examinării leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire de corpuri/planuri dure în cădere și necesită 25-27 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor. Leziunile de violență i-au pus în primejdie viața victimei prin hemoragie meningee (hematom subdural acut) cu fenomene neurologice.

Inculpatul C.D.I. cât și D.M. au solicitat să fie audiat martorul ocular A.F., care a precizat însă că nu a fost de față, la cele întâmplate și nu își explică de ce a fost indicat ca martor ocular de cei doi.

Situația de fapt sus-menționată a fost întemeiată si pe: declarațiile martorilor P.D. care a auzit o bubuitură puternică, s-a deplasat la fața locului, constatând că P.G. era căzut la sol cu fața în sus, inconștient și cu o baltă de sânge sub cap, M.D.N. care a declarat ca a văzut cum autoturismul a oprit în dreptul imobilului 11, din el a coborât șoferul M.M., care a declarat ca a intrat în vorbă cu D.M., la scurt timp și-a făcut apariția C.D.I., care a declarat ca la un moment dat a îndreptat brațul spre P.G., la scurt timp martorul observând că P.G. se afla căzut pe asfalt în stare de inconștiență, P.V., care a declarat ca l-a văzut pe P.G. căzut la pământ, V.P., care a confirmat faptul că partea vătămată a consumat băuturi alcoolice, dar nu s-a aflat în stare avansată de ebrietate.

În raport de materialul probator amintit instanța a înlăturat ca subiective declarațiile inculpatei D.M., având în vedere calitatea acesteia de concubină a inculpatului C.D.I.

Prin actul de inculpare s-a reținut că fapta inculpatului C.D.I., care l-a data de 11 august 2004, în urma unei stări conflictuale cu partea vătămată P.G., i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona pieptului în urma căreia victima a căzut pe spate la sol, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 25 – 27 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie prim hemoragie meninge cu fenomene neurologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen.

Instanța, în raport cu situația de fapt relevată de probele administrate în cauza,a apreciat că încadrarea juridică amintită a faptei ilicite este greșită cu motivarea că în cazul tentativei la infracțiunea de omor, făptuitorul acționează numai cu intenția de a ucide iar în cazul infracțiunii prevăzute în art. 182 alin. (2) teza ultima C. pen. făptuitorul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă; ceea ce deosebește, astfel, infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativa la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii, din împrejurările comiterii faptei săvârșite de inculpatul C.D.I. nu rezultă elemente care să probeze intenția acestuia de a ucide pe partea vătămată P.G., in cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcție de zona anatomică vizată și intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal, in speță împrejurările în care a fost săvârșită fapta:

în prezența altor persoane, în urma unui conflict, aplicarea unei singure lovituri, cu mâna dreaptă în zona pieptului, prin împingere dinspre înapoi spre înainte, care a avut ca rezultat punerea în primejdie a vieții părții vătămate, ca urmare a unei hemoragii meningee cu fenomene neurologice, produsă ca urmare a lovirii de corpuri, planuri dure în cădere, constituie circumstanțe reale care concretizează faptul că intenția inculpatului, a fost de a pune în primejdie viața victimei și nu de a o ucide; în consecință, instanța a statuat că, în drept, fapta inculpatului C.D.I., care l-a data de 11 august 2004, în urma unei stări conflictuale cu partea vătămată P.G., i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în față în urma căreia victima a căzut pe spate la sol, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 25 – 27 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie prim hemoragie meningee cu fenomene neurologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. (în care sens a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei potrivit art. 334 C. proc. pen.).

2. La data de 11 ianuarie 2007, lucrătorii din cadrul Secției 3 Poliție au fost sesizați telefonic de către personalul medical din cadrul Spitalului Clinic Județean Constanța - Secția Primiri Urgențe, despre faptul că a fost adusă minora C.A.M. în vârstă de 16 ani, din Medgidia, victima unei agresiuni.

Din Foaia de observație Clinică Generală nr. 1733 din 11 ianuarie 2007 rezultă că minora C.A.M. a fost diagnosticată după cum urmează : „politraumatizată prin agresiune, traumatism toraco-abdominal acut închis, traumatism cranio-cerebral și facial cu plaga facială parietală, menometroragie (viol), contuzii și echimoze membre toracice și inferioare", fiind internată în Secția I Chirurgie Generală.

În prezența bunicii cât și ulterior în prezența unui reprezentant de la Asistența Tutelară și Protecția Copilului Constanța, minora C.A.M. a declarat verbal și în scris că, în ziua de 5 ianuarie 2007, în timp ce se afla la domiciliul bunicilor din Medgidia, unde de fapt locuia și ea, a luat fără știrea acestora, suma de 300 lei, după care s-a urcat într-un autocar și a venit în Constanța, ajungând în zona gării, pentru a se plimba. În timp ce se uita la magazinele din acea zonă, numitul C.D.I. i-a pus mâinile la ochi și a introdus-o într-un autoturism marcă străină, de culoare roșie, în care se mai aflau D.M. și șoferul în persoana numitului Z.A. de 21 de ani. Aceștia au dus-o pe minora C.A.M. în com. M.Kogălniceanu, județul Constanța într-un imobil, unde locuiesc fără forme legale numiții C.D.I. și D.M.. C.D.I. și D.M. trăiesc în concubinaj de mai mult timp, iar la această adresă s-ar afla și cei trei copii ai numitei D.M.

Ulterior, D.M. i-a propus minorei să practice prostituția împreună cu ea, însă cea din urmă a refuzat-o, rugând-o să o lase în pace pentru a ajunge acasă, fapt ce l-a determinat pe C.D.I. să o bată și să o oblige la practicarea prostituției în folosul lor. Întrucât nu a mai rezistat la durerile pricinuite de aceștia, minora în final, le-a acceptat propunerea astfel că, împreună cu D.M. a practicat prostituția pe DN2A între loc. Ovidiu și com. M. Kogălniceanu.

Negocierea cu clienții și ridicarea banilor de la aceștia era realizată de D.M. Partea vătămată C.A.M. nu a primit vreo sumă de bani în urma practicării prostituției de către ea. Din declarațiile martorei C.A.M. a rezultat și faptul că ele erau transportate cu autoturismul condus de Z.A. iar în zonă erau supravegheate îndeaproape de C.D.I.

În ziua de 11 ianuarie 2007, pe fondul băuturilor alcoolice, numiții C.D.I. și D.M. i-au aplicat multiple lovituri în zona corpului, lovind-o și cu o boxă de la o combină muzicală, motivația acestora fiind că nu le-a „produs" suficienți bani din practicarea prostituției.

Faptele ilicite amintite rezulta si din declarațiile martorilor B.A. și D.N., cărora C.D.I. le-a propus să întrețină raporturi sexuale cu minora C.A.M., contra unor sume de bani, însă aceștia au refuzat propunerea, întrucât au observat că minora avea multiple leziuni vizibile în zona feței. Audiat în cursul urmăririi penale martorul D.N. a arătat că în seara de 09 ianuarie 2007, în jurul orei 19,00, s-a întâlnit cu B.A., care i-a propus să meargă la domiciliul lui C.D.I. întrucât acesta are la domiciliul lui o fată pe care o dă contra unor sume de bani să întrețină raporturi sexuale. Martorul D.N. arată că a fost de acord, s-au deplasat la domiciliul lui C.D.I., unde a rămas să îl aștepte pe B.A., care a intrat în curtea inculpatului. La scurt timp, după aproximativ 10 – 15 minute, B.A. a revenit și i-a spus că tânăra despre care era vorba era bătută de C.D.I. și i-a fost frică să nu aibă necazuri și nu a mai luat-o pentru a întreține raporturi sexuale cu ea. Audiat în cursul urmăririi penale martorul B.A. confirmă cele declarate de martorul D.N. Martorul B.A. mai declară că a intrat în casa în care se afla minora, și văzând că aceasta prezenta urme de violență pe față, respectiv în zona capului, s-a răzgândit și i-a spus inculpatului C.D.I., ca s-a răzgândit, nu o mai vrea.

În cursul cercetării judecătorești, martorii B.A. și D.N. și-a retractat în mod nejustificat declarațiile din cursul urmăririi penale. Audiat martorul B.A. a negat în cursul cercetării judecătorești faptul că îl cunoaște pe D.N., negând de asemenea că ar fi mers împreună cu D.N. la domiciliul inculpatului C.D.I. pentru a întreține raporturi sexuale cu minora C.A.M. Audiat martorul D.N., în fața instanței a arătat că îl cunoaște pe B.A., de mai mulți ani, întrucât locuiește în Mihail Kogălniceanu, nu sunt prieteni, se știu din vedere și se salută când se întâlnesc. Martorul a mai declarat că s-a întâlnit cu B.A., care i-a spus ca știe pe cineva care are o fată pe care o dă la diferite persoane pentru a întreține raporturi sexuale. Martorul a declarat că nu este adevărat ce s-a consemnat în declarațiile din cursul urmăririi penale, când a dat acele declarații era minor, s-a speriat când a venit poliția și a acceptat să scrie lucruri neadevărate. A mai declarat martorul că mama sa, D.S., nu a asistat la audieri. Audiată D.S., mama martorului D.N., a arătat că semnăturile de pe declarația fiului său dată în cursul urmăririi penale îi aparțin și că își amintește că a fost o dată cu fiul său la poliție când a dat acea declarație, ocazie cu care fiul său nu a fost amenințat, bătut de lucrătorul de poliție Audiat martorul G.I., a declarat că din câte știe D.N. îl cunoaște din vedere pe B.A., și că în cursul anului 2007, D.N., a fost luat de poliție de la domiciliul său, ocazie cu care nu au fost exercitate violențe asupra lui D.N., nu a fost amenințat, acesta nu s-a speriat, nu era confuz când a fost luat de organele de poliție.

Neexistând o justificare temeinică a revenirii martorilor asupra susținerilor din faza de urmărire penală, ținând seama de declarațiile martorilor D.S. și G.I., și de faptul că între declarațiile martorilor B.A. și D.N. există contradicții evidente și că nu au invocat vreo stare conflictuală între ei și inculpați sub imperiul căreia să fi dat declarațiile în cursul urmăririi penale, declarații care confirmă acuzațiile aduse inculpaților, instanța a înlăturat depozițiile martorilor B.A. și D.N. din cursul cercetării judecătorești.

Minora a relatat faptul că, în perioada 05 ianuarie -11 ianuarie 2007, cât a fost lipsită de libertate și obligată la practicarea prostituției de către C.D.I. și D.M., aceștia zilnic au bătut-o și au stins țigările pe corpul ei. Aceasta declarație este susținută de raportul de constatare medico legală - completare nr. 3/S din 16 februarie 2007 eliberat de SML Constanța, potrivit căruia partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse și de corpuri incandescente (posibil țigară). Din declarația minorei reiese că, după ce a fost agresată fizic de cei doi în ziua de 11 ianuarie 2007, aceștia i-au dat 3 lei și au urcat-o într-un maxi-taxi care se deplasa către Constanța, iar după ce a ajuns în zona Gării CFR a leșinat pierzându-și cunoștința, fiind transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța - Secția Primiri Urgențe, unde i s-au acordat îngrijiri medicale și a fost internată la Secția I Chirurgie Generală, după cum reiese din Foaia de Observație.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3/S/2007, cu următoarele concluzii: „ Numita C.A.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure liniare. Pot data din 5 ianuarie 2007 și necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor”. Din buletinul de externare, nr. 1733/52 din 15 ianuarie 2007, reiese că minora C.A.M. a fost internată la Secția Clinica I Chirurgie Generală, în perioada 11 ianuarie – 15 ianuarie 2007, având următorul diagnostic la externare : „politrauamtism prin agresiune, traumatism toracoabdominal, traumatism cranio-cerebral și facial cu plagă facială parietală, multiple contuzii și echimoze membre toracice și inferioare".

La data de 8 februarie 2007, Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța a înaintat raportul de constatare psihologică a minorei C.A.M. în care este consemnat faptul că aceasta, la data evaluării psihologice, prezenta „afecțiuni cu caracter ireversibil în sfera afectiv - emoțională de tip traumatic în proporție de 70%, tulburări de imagine de sine și percepție în sfera relațională socială datorate experienței traumatizante de privare de libertate și supunere la acte de violență fizică și sexuală. Totodată, evenimentele negative au determinat modificări importante în întreaga structură psiho-emoțională, ceea ce face din minora C.A.M. victima abuzului și agresiunii". Prin adresa nr. 8565 din 12 februarie 2007, IPJ Constanța, Serviciul de Investigații Criminale a solicitat SML Constanța o reexaminare medico-legală a minorei C.A.M., pentru o evaluare a perioadei de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite de sus-numita în ziua de 11 ianuarie 2007. La data de 18 ianuarie 2007 SML Constanța, prin raportul de constatare medico-legală nr. 3/S precizează, pe lângă faptul că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corpuri dure liniare, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale și faptul că, aceasta prezintă o deflorare veche , a cărei dată nu poate fi precizată, iar în secreția vaginală și anală recoltată nu s-au decelat spermatozoizi. La data de 16 februarie 2007 SML Constanța a înaintat raportul de constatare medico-legală - completare cu nr. 3/S/2007 privind pe minora C.A.M., concluzionând faptul că numărul de îngrijiri medicale rămâne același, 8-9 zile de la data producerii leziunilor, întrucât evoluția leziunilor traumatice a fost favorabilă și minora nu a prezentat o nouă documentație medicală. De remarcat este faptul că, în cel de-al doilea raport medico-legal (completare) la concluzii este precizat faptul că leziunile traumatice au putut fi produse și de corpuri incandescente (posibil țigară), după cum reiese și din declarația minorei, iar la rubrica constatări, apare nou, fracturi coronaro-mandibulară 11 și 12 pe carie preexistentă.

Martorul Z.A., a declarat în cursul urmăririi penale că în luna ianuarie 2007, s-a întâlnit cu inculpații D.M. și C.D.I., care erau împreună cu o minoră, aceștia propunându-i să-i transporte până la restaurantul de la ieșirea din localitatea Mihail Kogălniceanu, și să stea cu ei până îi găsește clienți tinerei care-i însoțea. Martorul mai arată că l-a întrebat pe C.D.I. cine este fata, acesta spunându-i că a adus-o din Constanța cu scopul de a-i înlesni practicarea prostituției în folosul lui și al concubinei sale. Martorul Z.A. și-a retractat declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că i-a fost dictată declarația de lucrătorul de poliție, și că nu este adevărat că inculpatul i-a spus că dorea să găsească clienți pentru C.A.M. Instanța raportat la ansamblul probator administrat în cauză a înlăturat această ultimă declarație apreciind că este părtinitoare iar revenirea asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale nu are nici o justificare temeinică. De menționat este faptul că partea vătămată C.A.M. nu a putut fi audiată nemijlocit de instanță întrucât la data de 28 iunie 2009 a fost înregistrat decesul acesteia.

Audiați inculpații D.M. și C.D.I. au negat că au exploatat sexual partea vătămată, declarațiile acestora fiind înlăturate ca nesincere de instanță – aceeași măsură fiind dispusă și cu privire la depoziția martorului în apărare G.C., prieten cu inculpații – pe baza celorlalte probe în acuzare administrate în cauză.

Pe baza probelor în acuzare sus-menționate instanța a statuat că învinuirile deduse judecății sunt dovedite în mod indubitabil și ca atare: fapta inculpatului C.D.I., care în perioada 05 ianuarie 2007 – 11 ianuarie 2007, împreună cu inculpata D.M., a lipsit de libertate, în scopul de a o obliga să practice prostituția, pe minora C.A.M., în vârstă de 16 ani, căreia i-au înlesnit practicarea prostituției, trăgând foloase de pe urma acestei activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de disp. art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și proxenetism, prev. de disp. art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. iar fapta inculpatei D.M. care în perioada 05 ianuarie 2007 – 11 ianuarie 2007, împreună cu inculpatul C.D.I. a lipsit de libertate, în scopul de a o obliga să practice prostituția, pe minora C.A.M., în vârstă de 16 ani, căreia i-au înlesnit practicarea prostituției, trăgând foloase de pe urma acestei activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de disp. art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și proxenetism, prev. de disp. art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

3. În noaptea de 5/6 septembrie 2006, în jurul orelor 0l,00, numiții B.A. și O.V., în calitatea lor de agenți de pază în cadrul Poliției Comunitare Nicolae Bălcescu, aflându-se în serviciul de patrulare pe str. O., au constatat deplasarea în galop a unei căruțe cu cal și pe motiv că nu știau ca aceasta să aparțină vreunui localnic, au luat hotărârea de a o opri.

În acest sens, cei doi agenți de pază s-au poziționat în mijlocul drumului și prin semnale corespunzătoare de oprire cu mâinile și lanterna, precum și prin strigăte de genul :"Oprește. Oprește." au constatat că , cel ce conducea atelajul hipo era un bărbat, iar alături de el se afla o femeie și un copil care nu a întreprins nimic să oprească atelajul hipo, ba mai mult l-a manevrat de asemenea fel încât, exista posibilitatea să dea cu căruța și calul peste cei doi agenți, acest lucru nerealizându-se pentru că agenții de pază au fugit din fața calului și a căruței.

Acest mod de comportare al conducătorului hipo, ce ulterior s-a stabilit a fi inculpatul C.D.I., i-a determinat pe cei doi agenți de pază să plece în urmărirea atelajului hipo, cu bicicletele din dotare, reușind să-l prindă pe acesta în capul str. O., datorită faptului că strada sfârșea într-un șanț ce nu a putut fi trecut de inculpat cu calul și căruța.

Cu această ocazie, agentul de pază O.V., după ce și-a prezentat calitatea și scopul opririi, i-a cerut inculpatului C.D.I. ca acesta să își dovedească identitatea și să precizeze scopul și motivul prezenței sale în acel loc, situație în care, inculpatul C.D.I. a refuzat să-și decline identitatea ba, mai mult, a devenit nervos și a început să adreseze celor doi agenți de pază cuvinte injurioase și indecente, spunând că nu prezintă nici un document și cere să fie lăsat în pace.

În urma insistențelor agentului de pază O.V., de a prezenta actele de identitate și să motiveze prezența sa în zonă, inculpatul C.D.I. a coborât din căruță și apucând calul de hățuri în mod ostentativ a procedat la punerea în mișcare a căruței. Agentul de pază O.V., pentru a-l împiedica pe inculpat să plece cu căruța, a apucat la rândul său și el de hățurile calului, ocazie cu care inculpatul C.D.I. a sărit din căruță și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față agentului de pază, situație în care acesta din urmă, pentru a nu mai fi lovit și a înlătura starea de pericol, l-a împins cu ambele mâini pe inculpat, spre căruța sa, cu scopul de a-l îndepărta de ea.

Inculpatul C.D.I. a scos din căruță un topor cu o coadă de aproximativ 1 m pe care l-a ridicat deasupra capului, cu intenția de a-l lovi pe agentul de pază B.A. ce se afla în apropiere. Pentru a nu fi lovit, agentul de pază B.A. a fugit din fața inculpatului, care însă l-a alergat pe o distanță de aproximativ 10 m.

Agentul de pază O.V., întrucât, inculpatul profera la adresa celor doi agenți cuvinte injurioase, indecente și amenințări cu moartea, a luat hotărârea de a interveni în incident, sens în care a alergat după inculpat. Inculpatul C.D.I. văzând că este urmărit de către agentul de pază O.V., s-a întors cu fața spre acesta, s-a apropiat de el și a ridicat toporul deasupra capului. O.V. i-a cerut să înceteze, însă inculpatul C.D.I. i-a aplicat o lovitură cu toporul la dreapta spre stânga în zona abdomenului, însă agentul de pază s-a ferit astfel că a fost atins în partea stângă a abdomenului. Ca urmare a loviturii i-a fost tăiată geaca cu care era îmbrăcat peste combinezonul de serviciu și i-a fost creată o leziune ușoară părții vătămate O.V.

După aplicarea loviturii inculpatul C.D.I. s-a urcat în căruță și s-a îndepărtat de locul faptei.

Cei doi agenți de pază au sesizat telefonic pe ceilalți colegi agenți din cadrul poliției comunitare, ce efectuau serviciul pe timp de noapte, cât și pe lucrătorii de poliție, reușindu-se prinderea și inculpatului C.D.I.

Cu această ocazie, în căruța inculpatului C.D.I. a fost identificat toporul folosit de acesta - prevăzut cu o coadă din lemn, de 74 cm și partea metalică a toporului, cu o lungime de 13 cm, precum și două bâte de base-ball.

De precizat că, inculpatul C.D.I. era însoțit de către concubina sa D.M. și de martorul A.F.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 447 LR din 07 septembrie 2006 partea vătămată O.V. a prezentat o leziune de violență - echimoză violacee de 3,5/1 cm, baza henitorace stg, între liniile axilar ant și mijlocie - care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, posibil tăietor despicător-topor, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, fără a-i pune viața în primejdie.

Inculpatul C.D.I. și concubina sa D.M. au negat comiterea faptei în împrejurările descrise de către agenții de pază O.V. și B.A., precum și în baza celor declarate de martori. Inculpatul C.D.I. a declarat în cursul cercetării judecătorești că l-a lovit pe O.V. cu o bâtă de baseball.

Audiat martorul B.A. a declarat că a observat când inculpatul a ridicat toporul și a vrut să îl lovească de sus în jos pe partea vătămată, presupune că în cap, însă nu e sigur de acest aspect, lovindu-l cu tăișul în zona abdominală în partea stângă, tăindu-i haina. Martorul P.Ș., a declarat în cursul urmăririi penale că a văzut când inculpatul a ridicat toporul în sus, moment în care O.V. a ridicat mâna stângă cu intenția de a eschiva și a evita lovitura, a făcut un pas înapoi, în această împrejurare, lovindu-l pe O.V. nu de sus în jos, ci de la dreapta spre stânga în zona abdomenului. După ce a lovit o singură dată inculpatul a plecat cu căruța. În cursul cercetării judecătorești martorul P.Ș. a revenit asupra declarației din cursul urmăririi penale arătând că nu a văzut momentul în care inculpatul a luat un topor din căruță și l-a lovit pe O.V. Martorul G.G. a văzut când inculpatul l-a lovit cu toporul în partea stângă a corpului, în abdomen, după care s-a urcat în căruță și a plecat. Martorul A.F., a declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul l-a apucat cu mâna stângă de mâna stângă pe O.V., i-a ridicat mâna în sus, iar cu dreapta în care avea toporul i-a aplicat o lovitură dinspre dreapta spre stânga în zona abdomenului, după care s-a urcat în căruță și a plecat, în curul cercetării judecătorești martorul a declarat că inculpatul a luat o bâtă de baseball din căruță și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdomenului.

Situația de fapt reținută de instanța a fost întemeiată si pe declarațiile martorilor P.G. - cel care a preluat apelul telefonic în jurul orei 01,00, prin care O.V. a anunțat că a fost agresat - si H.I., a fost sesizat telefonic de B.A. și O.V. despre incident, participând la prinderea inculpatului ocazie cu care a constatat că în apropierea căruței se afla o bâtă de baseball și o toporișcă, despre care O.V. a declarat că este cea cu care a fost agresat.

Având în vedere că din ansamblul materialului probator rezultă ca inculpatul a lovit partea vătămată cu un topor instanța a înlăturat susținerea acestuia și a martorului A.F., din cursul cercetării judecătorești, potrivit cărora inculpatul l-ar fi lovit pe O.V. cu o bâtă de baseball.

Din raportul de constatare medico legală nr. 447/LR din 07 septembrie 2006 rezultă că O.V. a prezentat o leziune de violență care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, posibil tăietor – despicător - topor.

Prin actul de inculpare s-a reținut că fapta inculpatului C.D.I., care în noaptea de 5/6 septembrie 2006, în urma unei stări conflictuale cu agenții de pază O.V. și B.A., cărora le-a adresat cuvinte injurioase și amenințări cu moartea, i-a aplicat primului o lovitură cu un topor în zona capului și a abdomenului, tăindu-i acestuia hainele cu care era îmbrăcat și cauzându-i o leziune de violență la baza hemitoracelui stâng, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen.

Instanța, în raport cu situația de fapt relevată de probele în acuzare sus-menționate a statuat că încadrarea juridică în dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 -175 lit.

i) C. pen. este greșită întrucât potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 447 LR din 07 septembrie 2006, care arată că partea vătămată O.V. a prezentat o leziune de violență - echimoză violacee de 3,5/1 cm, baza henitorace stg, între liniile axilar ant și mijlocie - care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, posibil tăietor despicător-topor, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, fără a-i pune viața în primejdie și a martorilor audiați în cauză, nu rezultă că inculpatul i-a aplicat părții vătămate O.V. o lovitură cu un topor în zona capului, ci că a aplicat o lovitură de la dreapta spre stânga în zona abdomenului, care s-a soldat cu o leziune ușoară, care nu i-a pus viața în primejdie părții vătămate și a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, in cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcție de zona anatomică vizată și intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal, examinând împrejurările concrete ale comiterii faptei, se constată că intenția inculpatului nu a fost aceea de a ucide, ci doar de a vătăma corporal victima, la aceasta apreciere se are în vedere intensitatea mică a loviturii aplicate de inculpat, dedusă din gravitatea leziunilor produse victimei, din împrejurările comiterii faptei în prezența mai multor persoane, în urma unui conflict, aplicarea unei singure lovituri, după care a plecat, constituie circumstanțe reale care concretizează intenția inculpatului, a fost de a vătăma corporal victima și nu de a o ucide, in consecință, instanța reține că, în drept, fapta inculpatului C.D.I., care în noaptea de 5/6 septembrie 2006, în urma unei stări conflictuale cu agenții de pază O.V.

și B.A., i-a aplicat primului o lovitură cu un topor în zona abdomenului, cauzându-i o leziune de violență la baza hemitoracelui stâng, care a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în care sens a dispus schimbarea încadrării juridice potrivit art. 332 C. proc. pen.

Raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., prima instanță a stabilit pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului C.D.I. pedepse cu închisoarea, în cuantum egal cu limita minimă prevăzută de lege, dispunând ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Totodată, inculpatul C.D.I. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar din pedeapsa de executat i s-au dedus perioadele executate.

Referitor la inculpata D.M., au fost reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., urmare faptului că nu are condamnări anterioare și are teri copii minori în întreținere, stabilindu-se ca, în final, să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, tribunalul, a făcut aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. și a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpatei D.M. și i-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror respectare atrag revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În privința laturii civile a cauzei s-a reținut, în esență că, părțile vătămate O.V. și C.A.M. nu s-au constituit părți civile, iar Spitalul Clinic Județean Constanța s-a constituit parte civilă cu suma de 1664 lei, reprezentând c./val. cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părților vătămate P.G. și C.A.M. și, P.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 Euro, din care 2000 Euro daune materiale și 8000 Euro daune morale.

Constatând îndeplinite cerințele art. 998 și art. 999 C. civ., dar și probele administrate pentru dovedirea pretențiilor civile formulate în cauză, instanța de fond a admis acțiunile civile formulate de Spitalul Clinic Județean Constanța și P.G., în măsura în care au fost dovedite.

2. Împotriva sentinței penale nr. 213 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Constanța au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații C.D.I. și D.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta a criticat greșita schimbare de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.D.I., motivat, în esență, de faptul că acesta a acționat cu intenția indirectă de a ucide, în raport de modul în care a săvârșit faptele și comportamentul ulterior, constând în părăsirea locului incidentelor fără a se interesa de soarta victimelor. In privința inculpatei D.M., parchetul a criticat reținerea în mod nejustificat a circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate acesteia, față de gravitatea ridicată a faptelor săvârșite și de practicarea prostituției pentru asigurarea mijloacelor existențiale.

Inculpatul C.D.I. a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita condamnare a sa, în temeiul preved. art. 182 alin. (2) C. pen., câtă vreme din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit indubitabil intenția sa de a vătăma victima, faptei lipsindu-i un element constitutiv al infracțiunii ce a atras condamnarea. În legătură cu infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. apelantul inculpat a susținut că, nu există plângerea prealabilă a persoanei vătămate, situație în raport de care nu se putea proceda la condamnarea sa pentru această faptă. Referitor la infracțiunile prev. de art. 189 C. pen. și art. 329 C. pen. apelantul inculpat C.D.I. a considerat că, nu s-a probat vinovăția sa, situație în care condamnarea lui este netemeinică și nelegală, impunându-se achitarea. Pe latură civilă, apelantul inculpat a criticat admiterea acțiunilor civile și obligarea sa la despăgubiri, în condițiile în care nu s-a probat existența raportului de cauzalitate între leziunile constatate la victime și eventuala sa manifestare față de acestea.

Inculpata D.M. a criticat hotărârea de fond pentru greșita sa condamnare, în condițiile în care, din probe nu rezultă că a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată minoră și nici nu a îndemnat-o sau înlesnit practicarea prostituției de către aceasta din urmă. Inculpata a susținut că, singura probă care a atras condamnarea ei este declarația părții vătămate C.A.M., care însă nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar și, mai mult decât atât, este contrazisă de ansamblul probator, elocvente fiind declarațiile vânzătoarei de la magazinul alimentar unde victima a făcut cumpărături singură, dar și ale bunicii victimei, care a precizat că aceasta a fugit de acasă de mai multe ori și că are probleme psihice.

Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar – în raport cu motivele invocate de apelanți cât și din oficiu sub toate celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

A. Din declarațiile părții vătămate P.G. coroborate cu declarațiile martorilor M.M., P.D., M.D.N., P.V. și V.P. și cu raportul de constatare medico-legală nr. 414/L.R. din 21 septembrie 2004 rezultă că, la data de 11 august 2004, pentru a aplana conflictul dintre inculpații C.D.I. și D.M., pe de o parte și martorul M.M., pe de altă parte, a intervenit partea vătămată P.G., ocazie cu care inculpatul C.D.I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în piept, ceea ce a determinat căderea acesteia la sol, pe spate, și, lovirea la cap. Din raportul de constatare medico-legală nr. 414/L.R. din 21 septembrie 2004 se reține că, partea vătămată P.G. prezenta la data examinării leziuni traumatice la cap ce au putut fi produse prin lovire de corpuri/planuri dure în cădere și pentru a căror vindecare sunt necesare 25-27 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor. Totodată, s-a menționat că leziunile de violență constatate au pus în primejdie viața victimei prin hemoragie meningee (hematom subdural acut) cu fenomene neurologice.

Raportat la situația de fapt amintită Curtea a apreciat că lovitura aplicată de inculpat părții vătămate P.G. a fost menită doar să o îndepărteze pe aceasta din urmă de martorul M.M., cu care inculpatul era în conflict. Neexistând elemente pe baza cărora să se pună în evidență intenția directă sau indirectă a inculpatului C.D.I. de a suprima viața părții vătămate P.G., Curtea a apreciat că, fapta reținută în sar cina inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., ci pe acelea ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen.; ca atare Curtea a constatat că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei din 11 august 2004 în sensul celor menționate anterior, iar critica din apelul parchetului în această privință se dovedește a fi neîntemeiată.

În baza declarațiilor părții vătămate O.V., coroborate cu declarațiile martorilor P.Ș., G.G., A.F. și B.A., precum și cu raportul de constatare medico-legală nr. 447/LR din 7 septembrie 2006, Curtea a constatat ca fiind dovedit faptul că , în noaptea de 5/6 septembrie 2006, inculpatul C.D.I., în urma unei stări conflictuale cu agenții de pază O.V. și B.A., i-a aplicat primului o lovitură cu un topor în zona abdomenului, cauzându-i o leziune la baza hemitoracelui stâng ce a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale și, care nu i-a pus viața în primejdie.

În urma coroborării declarațiilor martorilor P.Ș., B.A. și G.G., Curtea a reținut că, inculpatul C.D.I. a ridicat toporul pentru a o lovi pe victimă de sus în jos, însă aceasta din urmă, în apărare, a ridicat brațul stâng și a făcut un pas înapoi, ceea ce a deviat lovitura în zona abdomenului, de la dreapta spre stânga, reducând și intensitatea acesteia; așa fiind, Curtea a constatat că, inculpatul, prin folosirea toporului și vizarea unei zone corporale vitale ( cap, abdomen ), a prevăzut și acceptat posibilitatea uciderii victimei, acționând cu intenție indirectă în acest sens, faptul că leziunile produse prin fapta inculpatului nu i-au pus în primejdie viața părții vătămate se datorează în exclusivitate prezenței de spirit a acesteia, care, prin eschivă, a determinat diminuarea considerabilă a intensității loviturii și implicit a consecințelor ei, raportat la situația de fapt reținută, curtea a constatat că, inculpatul C.D.I., care în noaptea de 5/6 septembrie 2006 i-a aplicat părții vătămate O.V., pe strada O. din localitatea Nicolae Bălcescu, județul Constanța, o lovitură de topor, cauzându-i o leziune la baza hemitoracelui stâng, ce a necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.; [în consecință, Curtea a constatat ca fiind greșită schimbarea încadrării juridice a faptei respective în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., operată de instanța de fond și, întemeiată critica din apelul parchetului cu privire la acest aspect].

B. Potrivit probatoriului administrat în cauză, în perioada 5 ianuarie -11 ianuarie 2007 partea vătămată minoră C.A.M. din Medgidia ( 16 ani ) a fost lipsită de libertate în mod ilegal de inculpații C.D.I. și D.M. și obligată, prin violențe și amenințări să practice prostituția în folosul celor doi.

Așa cum a reținut și instanța de fond, la data de 5 ianuarie 2007 partea vătămată C.A.M., în vârstă de 16 ani, a luat din locuința bunicilor cu care locuia, fără știrea acestora, suma de 300 lei și s-a deplasat în mun. Constanța pentru a se plimba și face cumpărături. În zona gării din mun. Constanța minora C.A.M. a fost luată cu forța de inculpatul C.D.I. și transportată cu autoturismul condus de martorul Z.A. și în care se afla și inculpata D.M., în imobilul situat în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, la domiciliul inculpaților.

Întrucât, inițial, minora a refuzat propunerea inculpatei D.M. de a practica prostituția, a fost supusă la bătăi din partea inculpatului C.D.I., cedând în cele din urmă. Drept urmare, împreună cu inculpata D.M., partea vătămată C.A.M. a practicat prostituția, negocierea cu clienții și încasarea banilor fiind făcut exclusiv de inculpata D.M.

Transportul părții vătămate și a inculpatei, în zona dintre localitatea Ovidiu și comuna Mihai Kogălniceanu, unde erau căutați și contactați posibilii clienți, era efectuat cu autoturismul condus de Z.A., iar inculpatul C.D.I. le supraveghea îndeaproape pe cele două.

Partea vătămată C.A.M. nu a beneficiat de nici o sumă de bani de pe urma practicării prostituției sumele obținute revenind inculpaților.

La rândul său, inculpatul C.D.I. a contactat diverse persoane oferindu-le contra-cost serviciile sexuale ale părții vătămate C.A.M., încasând în totalitate sumele de bani obținute de la clienți.

Până la data de 11 ianuarie 2007, inculpații D.M. și C.D.I. au lipsit-o în mod ilegal de libertate pe partea vătămată C.A.M., în sensul că, nu i-au permis acesteia să se întoarcă la domiciliul bunicilor în scopul de a o exploata sexual în folosul lor.

În data de 11 ianuarie 2007, nemulțumiți de sumele obținute de partea vătămată în urma practicării prostituției, inculpații C.D.I. și D.M. au agresat-o prin lovire, iar apoi i-au data suma de 3 lei și au urcat-o într-un maxi – taxi ce a dus-o până în zona Gării C.F.R. Constanța, unde făcându-i-se rău a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean Constanța pentru îngrijiri.

Conform actelor medicale, partea vătămată C.A.M. prezenta leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure și de corpuri incandescente (posibil țigară) pentru a căror vindecare necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Raportul de constatare psihologică a minorei C.A.M. concluzionează că aceasta prezintă în proporție de 70% afecțiuni ireversibile în plan afectiv-emoțional datorate experienței traumatizante de privare de libertate și supunere la acte de violență fizică și sexuală.

Situația de fapt reținută anterior rezultă din declarațiile părții vătămate C.A.M. coroborată cu declarațiile martorilor D.N., B.A. și Z.A. (de la urmărire penală), dar și cu rapoartele de constatare medico-legală nr. 3/S din 16 februarie 2007 ale S.M.L. Constanța și buletinul de externare nr. 1733/52 din 15 ianuarie 2007.

Declarațiile inculpaților C.D.I. și D.M. prin care nu recunosc săvârșirea faptelor au fost temeinic înlăturate ca nesincere de instanța de fond, în condițiile în care sunt în mod evident contrazise de probele avute în vedere la stabilirea situației de fapt, iar aceștia nu au justificat credibil prezența în locuința lor a părții vătămate și nici modul în care s-au produs leziunile traumatice constatate pe corpul acesteia.

Curtea, a constatat că, în mod temeinic instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor D.N., B.A. și Z.A. date în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care aceștia nu au oferit motive plauzibile în legătură cu schimbarea declarațiilor de la urmărirea penală, iar pretinsele acțiuni de intimidare a lor de către organele de urmărire penală nu s-au dovedit.

Apărarea inculpaților conform căreia partea vătămată C.A.M. a locuit la ei în perioada 5 ianuarie 2007 – 11 ianuarie 2007 de bună voie nu poate fi primită raportat la declarațiile părții vătămate, declarații confirmate de actele medicale.

În condițiile în care partea vătămată era supravegheată de cei doi inculpați și timorată fizic și psihic de aceștia, este evident că i-a fost îngrădită nelegal libertatea, întrucât limitele de spațiu și timp al acțiunilor sale îi erau impuse prin forță. Din această perspectivă, chiar dacă partea vătămată a mers singură la un magazin din apropierea locuinței inculpaților, nu se poate susține că avea deplină libertate de mișcare, întrucât inculpații erau aceia care îi dirijau și supravegheau activitatea zilnică, iar nu propria ei voință.

Apărarea inculpatului C.D.I., în sensul că nu s-a dovedit vinovăția sa în privința faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal și proxenetism nu poate fi primită, întrucât vinovăția sa a fost probată indubitabil cu declarațiile părții vătămate C.A.M., ale martorilor B.A., D.N. și Z.A. de la urmărirea penală, dar și cu actele medicale referitoare la partea vătămată.

Concluziile raportului de constatare psihologică a părții vătămate C.A.M. din 8 februarie 2007 confirmă faptul că aceasta prezintă afecțiuni cu caracter ireversibil în sfera afectiv-emoțională de tip traumatic, datorate experienței traumatizante de privare de libertate și supunere la acte de violență fizică și sexuală, confirmând că minora este victima abuzului și agresiunii.

Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi avut afecțiuni psihice care să-i abolească parțial sau total discernământul în privința comportamentului, așa cum au susținut inculpații apelanți.

Împrejurarea că partea vătămată a fugit de acasă în mun. Constanța, unde a fost găsită și racolată de cei doi inculpați, nu este de natură să înlăture vinovăția acestora în privința lipsirii de libertate în mod ilegal a minorei C.A.M., cu atât mai mult cu cât au urmărit și realizat exploatarea ei sexuală.

În condițiile în care martorii D.N. și B.A. l-au indicat pe inculpatul C.D.I. ca fiind persoana care le oferea serviciile sexuale ale părții vătămate este evident că acesta urmărea obținerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată C.A.M., fiind astfel dovedită vinovăția sa în comiterea infracțiunii de proxenetism.

Și în ceea ce privește pe inculpata D.M. se constată că, este dovedită vinovăția sa în săvârșirea faptelor reținute în sarcina ei, în condițiile în care nu a justificat credibil prezența părții vătămate C.A.M. la domiciliul ei, iar racolarea clienților pentru prostituție și încasarea sumelor era făcută în exclusivitate de ea.

Raportat la cele reținute, Curtea a constatat că, sunt neîntemeiate criticile inculpaților apelanți, privind nedovedirea vinovăției lor în săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și proxenetism, astfel că nu poate fi primită cererea acestora de achitare.

Pentru considerentele menționate anterior, Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 30/MP din 15 decembrie 2010 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat în parte sentința penală nr. 213 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Constanța numai cu privire la încadrarea juridică a faptei din 5/6 septembrie 2006 (parte vătămată O.V.) și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților C.D.I. și D.M. iar în rejudecare făcându-se aplicarea prev. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din 5/6 septembrie 2006 din infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.I. în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa închisorii de 8 (opt ) ani și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 3 ( trei ) ani după executarea pedepsei principale, a majorat cuantumul pedepsei aplicate acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. de la 7 ( șapte ) ani închisoare la 8 ( opt ) ani închisoare, a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.D.I. pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare, totodată, a aplicat inculpatului C.D.I. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, întrucât aplicarea acesteia este obligatorie în cazul infracțiunii de proxenetism.

Referitor la fapta din 11 august 2004, reținută în sarcina inculpatului C.D.I., Curtea a constatat că, în mod temeinic și legal s-a făcut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpatul a acționat asupra părții vătămate P.G. în ideea de a-l îndepărta pentru o continuare a conflictului cu martorul M.M. și nu pentru a-l ucide.

Din perspectiva modului în care s-a reținut săvârșirea faptei din 11 august 2004, Curtea a apreciat că, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță este corect individualizată.

Constatând că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului C.D.I. sunt concurente cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare, prin Sentința Penală nr. 1240 din 15 august 2007 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 80 din 13 februarie 2008 a Tribunalului Constanța, în temeiul prevederilor art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, de 8 ani închisoare, de 8 ani închisoare și de 6 ani închisoare, aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 6 luni închisoare, în pedepsele cele mai grele, iar pedepsele rezultante au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare ce va fi sporită la 9 ani închisoare. Sporirea pedepselor rezultante a fost justificata, în opinia curții, de cuantumul ridicat al pedepselor contopite și de necesitatea sancționării pluralității de infracțiuni, pentru care s-au aplicat pedepse în cuantum ridicat.

În temeiul prevederilor art. 35 alin. (1) și (2) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului C.D.I. în pedeapsa cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei principale de 9 (nouă) ani închisoare.

În condițiile în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din 5/6 septembrie 2006 Curtea a constatat ca fiind rămasă fără obiect - data fiind lipsa plângerii prealabile - critica inculpatului apelant privind greșita sa condamnare în temeiul art. 180 alin. (2) C. pen.

Reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 998 și urm. C. civ. în privința inculpatului C.D.I., dar și temeinicia pretențiilor formulate de părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și P.G., Curtea a constatat neîntemeiată critica din apelul inculpatului privind greșita sa obligare la plata despăgubirilor civile către respectivele părți civile.

Raportat la situația de fapt rezultată din probe și reținută în mod temeinic de prima instanță, Curtea a constatat că vinovăția inculpatei D.M. a fost pe deplin dovedită și, pe cale de consecință, condamnarea acesteia este temeinică și legală față de toate infracțiunile reținute în sarcina ei.

Având în vedere criteriile de individualizarea pedepsei prev. de art. 72 C. pen., raportat la natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei D.M., dar și la datele personale ale acesteia care relevă împrejurarea că nu are o ocupație licită aducătoare de venituri, practicând prostituția, Curtea a apreciat că reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acesteia nu este justificată, neexistând o conduită anterioară corespunzătoare și nici alte date care să determine atenuarea răspunderii sale penale.

Critica din apelul parchetului privind greșita reținere de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei D.M. fiind întemeiată, urmare admiterii apelului parchetului, Curtea a desființat sentința în parte sub aspectul arătat si rejudecând a înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și a art. 76 lit. b) C. pen. în privința inculpatei amintite. A procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatei D.M., condamnând pe aceasta la pedeapsa de 7 ( șapte ) ani închisoare în temeiul prev. art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și la 5 ( cinci ) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) și e) C. pen., în temeiul prev. art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. În condițiile în care faptele reținute în sarcina inculpatei D.M. au vătămat o minoră de numai 15 ani și cel puțin în parte au fost săvârșite la domiciliul inculpatei și în prezența copiilor acesteia, Curtea a apreciat că este pe deplin justificată aplicarea pedepsei complementare, inclusiv sub aspectul interzicerii dreptului de a fi tutore. Făcând aplicarea prev. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., Curtea a contopit pedepsele aplicate inculpatei D.M. în pedeapsa cea mai grea de 7 ( șapte ) ani închisoare. Conform prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., s-a decis ca inculpata D.M. sa execute alăturat pedepsei principale de 7 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

Natura și gravitatea faptelor comise de inculpata D.M. conjugate cu un comportament necorespunzător în familie și societate, evidențiat de practicarea prostituției, în pofida sancționării contravenționale repetate, au fost considerate de Curte ca fiind de natura sa conducă la concluzia că scopul aplicării pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție. În consecință, s-a înlăturat aplicarea prev. art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen. precum și a art. 71 alin. (5) C. pen. în privința inculpatei D.M.

Raportat la rezolvările juridice sus-menționate, Curtea a constatat netemeinicia criticilor din apelurile inculpaților C.D.I. și D.M., și a dispus respingerea acestora ca nefondate potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

3. Recursurile în termen legal împotriva deciziei penale nr. 30/MP/din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori, declarate de inculpații C.D.I. și D.M. pentru motivul singular de netemeinicie privind reducerea pedepselor aplicate prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. – corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. – sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Este stabilit in cauza pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal - inclusiv recunoașterea acestora - ca inculpații au săvârșit următoarele infracțiuni:

a) inculpatul C.D.I. – infracțiunile de tentativa la omor calificat, vătămare corporala grava, lipsire de libertate in mod ilegal si proxenetism, prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., art. 182 alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) si (3) C. pen. si respectiv art. 329 alin. (1) si (3) C. pen. in final cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., referitor la care a fost condamnat de instanțele anterioare la pedepsele de 8 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen., 2 ani închisoare, 8 ani închisoare si respectiv 6 ani închisoare aplicându-i-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen., pedeapsa rezultanta de 9 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen.;

b) inculpata D.M. - infracțiunile de lipsire de libertate in mod ilegal si proxenetism, prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) si (3) C. pen. si respectiv art. 329 alin. (1) si (3) C. pen. referitor la care a fost condamnat de instanțele anterioare la pedepsele de 7 ani închisoare si respectiv 5 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. aplicându-i-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen., pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen.

In condițiile in care infracțiunile amintite au fost săvârșite împotriva unor polițiști si a unor agenți de paza aflați in exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv a unei minore in vârsta de numai 15 ani in domiciliul inculpatei D.M. in prezenta copiilor acesteia - iar inculpatul C.D.I. este recividist post-executoriu in condițiile art. 37 lit. b) C. pen. - pedepsele sus-menționate stabilite de prima instanța astfel cum au fost modificate in apel sunt in concordanta cu dispozițiile art. 72 si următoarele C. pen., iar reducerea acestora nu se justifica.

Pentru considerentele arătate in decizia atacata a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesara este nejustificata si reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzuta de art. 74 C. pen. in favoarea inculpaților.

Din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se retine legalitatea si temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latura penala si civila - situație necontestata si de inculpații recurenți - adoptata prin hotărârile anterioare.

In consecința in baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei penale nr. 30/MP din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penala si pentru cauze penale cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D.I. și D.M. împotriva deciziei penale nr. 30/MP din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2011.