Forged contracts and defamation claims fail as High Court affirms no-crime findings and costs order

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 308 din 5 octombrie 2010, în baza dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții P.N.I. și P.M.S., împotriva rezoluției din 21 iunie 2010 emisă în dosarul nr. 1199/11-2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că la 21 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, prin rezoluție, începerea urmăririi penale față de C.C.A., avocat în Baroul București, sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, aceasta pentru că cel în cauză a falsificat contractele de asistență juridică nr. 014 din 13 aprilie 2005 și nr. 015 din 16 aprilie 2005 (V.V. și S.N. și S.S.), pe care Ie-a utilizat în dosarul nr. 13571/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La 14 mai 2010, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în două infracțiuni, prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.

La 13 februarie 2008, P.N.I. și P.M.S. s-au adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, cerând începerea urmăririi penale în contra respectivului avocat, atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cât și pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., ei arătând că avocatul a falsificat cele două contracte de asistență juridică, Ie-a utilizat în dovedirea pretențiilor civile în cauza ce se afla în apel și în care el avea calitatea procesuală de parte civilă, petenți fiind, la acea dată, inculpați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 182 și de art. 180 alin. (2) C. pen.

Aceeași petenți au mai susținut că avocatul învinuit a făcut afirmații calomnioase la adresa lui P.N.I. constând în aceea că prin declarațiile date la sfârșitul judecării cauzei, reproduse ca atare în două ediții ale ziarului „Cancan", respectiv la 6 decembrie 2007 și 19 decembrie 2007.

Astfel, în ediția din 6 decembrie 2007, sub titlul „Manevre în procesul cu avocatul C.", cântărețul este acuzat de „blaturi cu procurorii", învinuitul declarând: „...de când profesez, nu am mai întâlnit așa ceva. Dacă parchetul l-a trimis în judecată, înseamnă că îl consideră vinovat și trebuie să ceară condamnarea la închisoare. Este aberant. Cred că P. a făcut blat cu procurorii", iar în ediția din 19 decembrie 2007, sub titlul „Logoree - cântărețul, în convorbirea cu un prieten, l-a dat de gol ... a primit 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare în procesul cu avocatul bătut în bar și a subliniat că în decizia judecătorilor a cântărit și o notă depusă de SRI chiar înainte de pronunțare ... cântărețul se laudă la telefon că l-a călcat în picioare pe C. ...".

În fapt, petenții fuseseră trimiși în judecată prin rechizitoriul din 8 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală gravă și de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 182 C. pen. și de art. 180 alin. (2) din același cod, părți vătămate fiind C.C.A. și D.A. La 12 septembrie 2007, C.C.A. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 330 000 lei, compusă din 100 000 lei daune materiale și 230 000 lei daune morale. Pentru dovedirea acestora, avocatul, printre altele, a uzat de cele două contracte de asistență juridică.

La 17 decembrie 2007, prin sentința penală nr. 836 a Judecătoriei Sectorului 6 București, cei doi au fost condamnați la câte 1 ani și 6 luni închisoare și obligați, în solidar, la plata sumei de 20 000 lei daune morale pentru partea civilă C.C.A.

Actele premergătoare și cercetarea judecătorească au constatat că falsificarea contractului de asistență juridică nr. 014 din 13 aprilie 2005, prin modul concret de săvârșire, precum și relativ la urmarea produsă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sancțiunea administrativă fiind legală.

Privind cel de-al doilea contract de asistență juridică, nr. 015 din 16 aprilie 2005, nu s-a stabilit, dincolo de orice dubiu, că semnătura atribuită lui S.G. ar fi fost executată de avocat, probele atestând că a fost realizată de mama lui S.N., ambii pârâți în cauza în care fusese ales avocatul.

Analizându-se legislația proprie avocaturii, s-a susținut că atunci când avocatul și persoana care l-a ales convin, o terță persoană poate fi beneficiarul serviciilor de asistență juridică dacă acel terț, acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului.

Totodată, în accepțiunea textului incriminator, art. 290 C. pen. nu realizează conținutul infracțiunii fapta comisă cu acceptul titularului pentru că nu se produce o alterare a înscrisului, deci fapta, astfel cum a fost descrisă, nu întrunește elementele constitutive.

Privind infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen., din probatoriul administrat nu a rezultat că avocatul ar fi declarat respectivului cotidian așa cum s-a tipărit.

Împotriva sentinței, în termenul legal, petenții au declarat recursuri, acestea nefiind motivate nici în scris și nici oral, petenții, legal citați astfel cum au indicat, respectiv la domiciliul ales, cabinet avocat T.B., neprezentându-se în instanța de recurs.

În aceste condiții, recursurile vor fi examinate în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen.

Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Este de amintit, cu preeminență, că soluționând plângerea, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Astfel, pentru a dispune scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 800 lei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (privind falsificarea contractului de asistență juridică nr. 014 din 13 aprilie 2005) temeiul legal fiind dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., art. 181 C. pen., precum și scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul aceleiași infracțiuni (art. 290 C. pen.) privind falsificarea contractului de asistență juridică nr. 015 din 16 aprilie 2005 [temei legal art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.], neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. [art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. c] C. proc. pen.], actele premergătoare au reținut că V.V. nu a avut cunoștință despre contractul în discuție, nu l-a semnat, nu l-a angajat pe avocatul C.C.A., semnătura executată este diferită de a sa, iar S.N., la 16 aprilie 2005, a încheiat contractul de asistență juridică și l-a semnat și pentru fiul său, S.G.

Privind infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., materialul probator a evidențiat că avocatul, în luna decembrie 2007, a fost contactat de un reporter al cotidianului „Cancan", acesta s-a interesat în legătură cu desfășurarea procesului penal în care el era parte vătămată, dar fraza apărută nu îi aparține, declarațiile fiindu-i distorsionate.

În materia analizată, respectiv plângere împotriva actului procurorului, actele premergătoare efectuându-se conform art. 224 C. proc. pen. pentru începerea urmăririi penale, ele sunt limitate la scopul lor, acela de a completa informațiile pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale, de a verifica informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei și, după caz, de a fundamenta convingerea referitoare la soluția de neurmărire penală, scoatere de sub urmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.

În cauză, există cazuri de împiedicare a urmăririi penale (sau punere în mișcare a acțiunii penale), respectiv soluția scoaterii de sub urmărire penală, aplicarea unei amenzi administrative, neîncepere a urmăririi penale [art. 10 lit. d) sau art. 10 lit. c) C. proc. pen.] astfel cum în mod legal și temeinic a reținut și instanța sesizată cu plângerea petenților.

În cauză, verificările susținerilor petenților s-au efectuat asupra tuturor celor sesizate (a fost audiat C.C.A., au fost vizualizate contractele de asistență juridică incriminate, au fost audiați V.V., S.G., S.N., au fost audiați P.I.N., P.M.S., s-au atașat lucrări din dosarul penal nr. 13.571/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Față de aceste împrejurări, se constată că nu există temeiuri pentru desființarea ordonanței și, în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile petenților vor fi respinse, ca nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții P.N.I. și P.M.S. împotriva sentinței penale nr. 308 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.