Inadmissibility of appeal against final judicial decision on prosecutor's refusal to prosecute for service abuse under Art. 278^1 para. 10 CPP

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.396 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.G. împotriva rezoluției din data de 17 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Secția de Urmărire Penală, dispusă în dosarul nr. 652/P/2009 și a rezoluției din data de 23 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dispusă în dosarul nr. 1885/11/2/2010.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Petentul I.G. a formulat plângere la parchet, susținând că intimatul a pronunțat o hotărâre judecătorească păguboasă, prin care omite tocmai împrejurarea esențială, potrivit căreia SC T.C. SRL, Fetești a pătruns, în mod abuziv, în spațiul său comercial, însă, cu toate acestea, în mod nelegal, tot acesta a fost obligat să-i plătească despăgubiri civile, ceea ce constituie un abuz comis de judecător.

Prin rezoluția din data de 17 august 2010, în dosarul nr. 652/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 228, alin. (4), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.S., judecător la Judecătoria Fetești, județul Ialomița, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

Instanța a reținut că hotărârea judecătorească criticată de petent a fost supusă cenzurii, prin exercitarea celor două căi ordinare de atac, fiind menținută, fiind evident faptul că actul de judecată nu a avut un caracter abuziv, astfel că formularea unei plângeri penale împotriva judecătorului de către partea care a obținut o soluție nefavorabilă este lipsită de orice fundament. în aceste condiții, în mod corect, procurorul a stabilit că nu există nici o faptă penală, în materialitatea sa.

În consecință, în temeiul art. 278/1, alin. (8), lit. a), C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art.2781 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 3 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.G. împotriva sentinței penale nr. 396 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București , secția I penală .

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie 2011.