Confirming residency rights after passing score: timeliness of administrative claims and res judicata effect of methodology modifications

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 aprilie 2009, reclamantul S.I.B.M a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, să i se recunoască dreptul de a fi confirmat și încadrat ca rezident specialitatea Medicină de Familie, conform Metodologiei pentru desfășurarea concursului de rezidențiat în medicină, medicină dentară și farmacie, sesiunea 20 noiembrie 2005, aprobată prin OMS nr. 1000/2005, astfel cum a fost modificată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1027/2006 a Curții de Apel București.

Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la emiterea ordinului de confirmare a sa ca medic rezident în specialitatea Medicină de Familie și la efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru încadrarea efectivă ca rezident în specialitatea Medicină de Familie.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2005 a candidat la concursul național de rezidențiat, dar nu s-a clasificat în limita numărului de locuri scoase la concurs la grupa respectivă de specialitate, deși punctajul de 560 pe care l-a obținut a fost peste punctajul de promovare,stabilit de organizatorul concursului la 460 puncte.

În aceste condiții, reclamantul a susținut că a dobândit dreptul la confirmarea și încadrarea, la cerere, ca rezident în specialitatea Medicină de Familie, întrucât se încadrează în ipoteza prevăzută de pct. 22.1 din Metodologia pentru desfășurarea concursului de rezidențiat în medicină, medicină dentară și farmacie, sesiunea 20 noiembrie 2005, aprobată prin OMS nr. 1000/2005, astfel cum a fost modificată prin sentința civilă nr. 1027/2006 a Curții de Apel București.

Prin întâmpinarea formulată la 12 iunie 2009 pârâtul a invocat excepția tardivității introducerii cererii administrative prealabile, arătând că dreptul reclamantului de a solicita, pe calea plângerii prealabile, recunoașterea unui drept și emiterea ordinului de confirmare în rezidențiat se putea face în termen de 30 de zile de la data afișării răspunsurilor la rezidențiat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 4020 din 18 noiembrie 2009, prin care a respins excepția tardivității cererii, a admis acțiunea formulată de reclamant, a recunoscut dreptul acestuia de a fi confirmat și încadrat ca rezident, specialitatea Medicină de Familie, obligând pârâtul să emită ordinul de confirmare a reclamantului ca rezident în specialitatea Medicină de Familie și să efectueze toate demersurile care se impun în vederea încadrării lui efective ca rezident în specialitatea Medicină de Familie.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii administrative prealabile, reținând că nu există nici o dispoziție legală care să limiteze exercitarea în timp a dreptului de a solicita confirmarea și încadrarea ca rezident, specialitatea medicină de familie, a absolvenților care au obținut punctaj de promovare și că, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv în termenul de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că refuzul exprimat de pârât este nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2001 și de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005, astfel cum a fost modificat prin sentința civilă nr. 1027/2006, definitivă și irevocabilă, pentru a fi confirmat și încadrat ca rezident, specialitatea medicină de familie.

Astfel, s-a avut în vedere că reclamantul este absolvent al Facultății de Medicină, Specialitatea Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, iar la concursul național de rezidențiat, sesiunea noiembrie 2005, a obținut un punctaj de 560 de puncte, peste punctajul de promovare, care a fost de 460 de puncte, dar nu s-a clasificat în limita numărului de locuri scoase la concurs.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9, art. 312 alin. (3) și art. 3041 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

În primul motiv de recurs a fost criticată soluția dată excepției de tardivitate, cu motivarea că instanța de fond a considerat eronat că dreptul la acțiune al intimatului – reclamant s-a născut la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 1027/2006, deși acesta nu a fost parte în litigiul respectiv, iar sentința susmenționată nu produce efecte erga omnes, nefiind publicată în Monitorul Oficial.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat pe fondul cauzei, recurentul a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde considerentele pentru care au fost înlăturate argumentele sale privind legalitatea Ordinului nr. 1000/2005.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Excepția tardivității cererii administrative prealabile a fost corect respinsă de instanța de fond, în condițiile în care nu există nici o dispoziție legală sau regulamentară care să limiteze în timp exercitarea dreptului de a solicita confirmarea și încadrarea ca rezidenți, specialitatea medicină de familie, a absolvenților care au obținut un punctaj de promovare, dar care nu s-au clasificat în limita numărului de locuri scoase la concurs, cum este cazul intimatului – reclamant.

În atare situație, s-a apreciat judicios că instanța de contencios administrativ a fost sesizată pentru constatarea refuzului nejustificat al ministerului recurent de a soluționa cererea intimatului – reclamant de confirmare și de încadrare, astfel că acțiunea a fost formulată cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care se calculează de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.

Din acest motiv, se constată că sunt lipsite de relevanță susținerile din recurs privind efectele juridice ale sentinței civile nr. 1027/2006, cu atât mai mult cu cât recurentul a fost parte în litigiul soluționat irevocabil prin această hotărâre judecătorească și în consecință, nu poate invoca inopozabilitatea hotărârii care nu a fost publicată în Monitorul Oficial., conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prin care s-a invocat nemotivarea hotărârii atacate este de asemenea nefondat, constatându-se că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., expunând considerentele de drept și de fapt pentru care a respins apărările formulate de recurentul – pârât.

Instanța de fond nu avea obligația să examineze și argumentele ministerului pârât privind legalitatea OMS nr. 1000/2005, care nu a constituit obiectul judecății în prezentul litigiu, fiind soluționată în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1027/2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3) raportat la art. 316 Cod procedură civilă, se va dispune obligarea recurentului la plata către intimat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată la instanța de recurs, fără a fi acordate și cheltuielile solicitate cu același titlu la instanța de fond, întrucât nu a existat o asemenea cerere cu ocazia judecării fondului pricinii și nu s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege pentru omisiunea pronunțării asupra unui capăt de cerere, principal sau accesoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 4020 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei către intimatul S.I.B.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.