Admissibility of criminal complaint against prosecutor's recusal rejection and finality of decisions under Art. 278/1 C. proc. pen.

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta L.V., domiciliată în județul Bihor, împotriva rezoluției din 17 martie 2010, din dosar nr. 171/11.2/2010, dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a menținut soluția dată prin ordonanța nr. 51/VIII.l din 10 februarie 2010, a Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, pe care le păstrează în totul.

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța a constat că:

Prin sentința nr. 1393 din 10 septembrie 2010 dată în dosarul nr. 3409/1/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost trimisă plângerea formulată de petiționara L.V. la Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluționare. în motivare Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că o astfel de plângere nu poate ajunge în soluționare, pe fond, la Înalta Curte de Casație și Justiție fiind de trimis în acest sens, în funcție de organul judiciar ce a emis rezoluția atacată și persoana vizată în plângere, la Curtea de Apel Oradea.

Totodată, în considerentele hotărârii, s-a arătat că această instanță va avea de analizat, cu prioritate în ce măsură se poate afla în cadrul procedurii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., respectiv aspecte ce pot atrage inadmisibilitatea plângerii, fiind însă indubitabil că o astfel de analiză nu poate fi realizată direct la nivelul instanței supreme.

Prin ordonanța nr. 51/VIII.1/2010 din 10 februarie 2010 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a constatat că acesta, în temeiul dispozițiilor art. 53 C. proc. pen. combinat cu art. 49 alin. (2) C. proc. pen., a respins cererea de recuzare a prim procurorului V.C.P. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, formulată de către petenta L.V., neexistând nici un caz de incompatibilitate și de recuzare prevăzut în mod expres de dispozițiile Codului de procedură penală. Mai mult s-a evidențiat și că această plângere a petentei a rămas fără obiect întrucât prin rechizitoriul nr. 187 S din 17 februarie 2010 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a petentei, fiind sesizată instanța competentă să judece cauza în fond, și anume Judecătoria Oradea.

În final, s-a respins ca neîntemeiată plângerea numitei L.V. împotriva ordonanței nr. 51/VIII.1/2010 emisă de prim procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia iar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, dar numai împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Or, în cauză, procurorul nu a adoptat însă o soluție de neurmărire astfel încât hotărârea instanței este cea de respingere a plângerii ca inadmisibilă.

În acest sens, prin decizia nr. L VII Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu problema dacă este admisibilă plângerea formulată împotriva altor măsuri și acte ale procurorului decât cele de trimitere în judecată, și a stabilit că: „Plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă".

Față de cele de mai sus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentă, împotriva rezoluției din 17 martie 2010, din dosar nr. 171/11.2/2010, dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiționara L.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta petiționara L.V. împotriva sentinței penale nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința penală nr. 13/PI din 9 februarie 2011a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar.

Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.

Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu consecința obligării petiționarei potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara L.V. împotriva sentinței penale nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2011.