Appeal against final judgment on prosecutorial competence declaration dismissed as inadmissible

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.E., împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care au fost menținute în întregime.

În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că plângerea petiționarului adresată instanței de judecată vizează o rezoluție a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care acest parchet a stabilit competenta teritorială de soluționare a unei cauze potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen. și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei penale la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Așa fiind, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) C. proc. pen., dispozițiile cuprinse în art. 42 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale, iar conform dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., ordonanța de declinare a competentei nu este supusă cenzurii pe baza plângerilor formulate de către petiționar, singura modalitate prin care se soluționează acest gen de dispute fiind un regulator de competență dat în condițiile legii.

Ca atare, instanța a respins plângerea petiționarului B.E. ca fiind inadmisibilă, reținând că pentru soluționarea chestiunilor legate de competență, petiționarul nu are instrumente legale la îndemână, doar parchetul sesizat prin declinare având posibilitatea de a iniția un conflict negativ de competență care să necesite la rândul lui un regulator de competență.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, sentință care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul B.E.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011.