Motion to annul rejected as inadmissible; statutory annulment grounds unavailable to complainant in prosecutor's order review.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Criminal Section, rejected as inadmissible the petitioner's motion to annul (contestație în anulare) against its final decision of 16 April 2010, which had dismissed her appeal and thereby upheld the lower court's rejection of her complaint against the prosecutor's order not to commence criminal proceedings; the court also ordered the petitioner to pay 50 lei in judicial costs to the state. The underlying dispute arose from the petitioner's criminal complaint alleging abuse of office, home invasion, and theft during a forced eviction executed by a bailiff pursuant to a court-approved enforcement of an eviction judgment, which the prosecutor found lawful. The decisional basis was procedural: under Articles 386 and 388 of the former Criminal Procedure Code, the statutory grounds for annulment can only be invoked by a person against whom execution is sought or who has been subject to two final judgments for the same act, and petitioners in the special procedure under Article 278¹ (complaints against prosecutor's dispositions) are not among the entitled subjects; therefore, the motion failed the admissibility-in-principle test.
Legislator headnote
AI generatedart. 209 C. pen, art. 10 lit. b) C. proc. pen, art. 246 C. pen, art. 25 C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen; Motion to annul rejected as inadmissible; statutory annulment grounds unavailable to complainant in prosecutor's order review: The underlying dispute arose from the petitioner's criminal complaint alleging abuse of office, home invasion, and theft during a forced eviction executed by a bailiff pursuant to a court-approved enforcement of an eviction judgment, which the prosecutor found lawful. The decisional basis was procedural: under Articles 386 and 388 of the former Criminal Procedure Code, the statutory grounds for annulment can only be invoked by a person against whom execution is sought or who has been subject to two final judgments for the same act, and petitioners in the special procedure under Article 278¹ (complaints against prosecutor's dispositions) are not among the entitled subjects; therefore, the motion failed the admissibility-in-principle test.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court assessed the admissibility of the contestation in annulment based on the nature of the case, which was governed by this provision.
Used to determine that none of the grounds for contestation in annulment were applicable to the petitioner.
Cited to establish that the petitioner was not among the persons entitled to invoke most of the contestation grounds.
Basis for ordering the petitioner to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra cererii de contestație în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 22 iulie 2006, petenta G.A. a depus plângere penală împotriva executorului judecătoresc V.D.G. și a persoanelor C.A., B.E., G.I. și C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 192 și art. 208, art. 209 C. pen.
În fapt, petenta a arătat că, la data de 20 iulie 2006, însoțit de celelalte persoane, intimatul executor judecătoresc V.D.G. a pătruns fără drept și a procedat la evacuarea sa din locuința din municipiul Constanța, fără să știe de existența vreunei sentințe judecătorești civile și, în acele împrejurări, i s-au sustras mai multe lucruri.
Prin Ordonanța nr. 304/P/2007 din 13 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul V.D.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 192 și art. 208 - art. 209 C. pen. deoarece în calitate de executor judecătoresc, intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, prin aceea că a procedat la cererea doamnei C.A., la punerea în executare a sentinței civile nr. 9029 din 15 septembrie 2004, a Judecătoriei Constanța, prin somarea în mod repetat a petentei care la data de 17 iulie 2006 s-a opus executării motiv pentru care, în ziua de 20 iulie 2006, cu sprijinul poliției, s-a executat silit hotărârea de evacuare din apartamentul situat în municipiul Constanța, procedură de executare silită încuviințată de către Judecătoria Constanța prin încheierea nr. 1962 din 03 iulie 2006.
Prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 45, art. 42, art. 38, art. 34 și art. 25 C. proc. pen., procurorul a disjuns cauza cu privire la C.A., B.E., G.I. și C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192 și art. 208 - art. 209 C. pen. și și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.
Prin Ordonanța nr. 83/ll/2 din 15 februarie 2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta G.A. în baza art. 278 C. proc. pen. reținând că evacuarea petentei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor privind executarea silită de către executorul judecătoresc V.D.G., bunurile petentei au fost date în custodie, neexistând indicii ale săvârșirii infracțiunilor de „furt calificat" sau „violare de domiciliu".
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta G.A. a formulat plângere la instanța de judecată.
Prin sentința penală nr. 117/P din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta.
Împotriva sentinței, petenta G.A. a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1470 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Împotriva acestei decizii, petenta a declarat contestația în anulare de față.
Cererea de contestație în anulare este inadmisibilă.
Examinând, cu precădere, în condițiile art. 391 C. proc. pen., raportată la natura cauzei (art. 2781 C. proc. pen.) admisibilitatea în principiu a contestației în anulare de față, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege.
Este esențial să se constate că incidența oricăruia din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. este exclusă, cele de la lit. a)-c) și e) putând fi invocate, potrivit art. 388 alin. (1) C. proc. pen., de "persoana împotriva căreia se face executarea" , iar cel de la lit. d), de persoana împotriva căreia " s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă", ceea ce înseamnă, neîndoielnic , că subiecții procedurii speciale reglementate de art. 2781 C. proc. pen. nu au deschisă calea contestației în anulare împotriva hotărârii definitive pronunțate într-o astfel de cauză.
Așa fiind, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva deciziei penale nr. 1470 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3533/212/2008.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2011.