Maintenance of preventive detention to ensure execution of European Arrest Warrant under Law No. 302/2004

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la 28 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată a menținut măsura arestării, în vederea predării față de persoana solicitată L.P.G. fără antecedente penale, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 aprilie 2011 până la data de 29 mai 2011 inclusiv.

A respins, ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Soluția s-a comunicat autorității judiciare emitente, Ministerul Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că față de persoana solicitată s-a luat măsura arestării preventive în vederea predării pe o durată de 5 zile, măsură dispusă prin încheierea din 1 aprilie 2011 de Curtea de Apel Constanța, ce a fost prelungită până la data de 30 aprilie 2011.

Reține instanța de fond că menținerea acestei măsuri se impune pentru garantarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, circumstanțele personale pozitive putând determina luarea față de el a altei măsuri preventive.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în deplină concordanță cu disp. art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare.

Fiind investită cu cererea autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată, instanța de fond, în conformitate cu disp. art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată a dispus arestarea persoanei solicitate, măsură ce a fost menținută și prin încheierea recurată.

Menținerea stării de arest a persoanei solicitate se impune în continuare pentru a fi garantată buna desfășurare a procesului penal, privind punerea în executare a mandatului european emis de autoritățile italiene.

Este adevărat că disp. art. 90 alin. (11) din lege, prevăd posibilitatea ca în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate să se dispună față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă Înalta Curte apreciază că nu se impune în acest moment procesual, luarea altei măsuri, numai în acest mod putând fi asigurată punerea în executare a mandatului european de arestare.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că persoana solicitată a cerut executarea pedepsei într-un penitenciar din România, or în raport de natura faptei, a pedepsei aplicate și a măsurilor ce urmează a fi îndeplinite, soluția dispusă de instanța de fond corespunde tuturor cerințelor prev. de art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată L.P.G. împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 378/36/2011.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2011.