Drug trafficking conviction upheld as annulment motion time-barred.

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin decizia penală nr. 4416 din 08 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2009/113/2009, s-a admis recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 71A din 11 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a casat decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 185 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Brăila, secția penală și, rejudecând:

S-a înlăturat aplicarea sporului de pedeapsă și a art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., repunându-se în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni, respectiv trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 într-o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (instigare la introducerea în țară de droguri de risc și instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc) într-o singură infracțiune prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc).

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 13 mai 2009, la 8 decembrie 2010.

Din referatul întocmit de Biroul de Executări Penale rezultă că MEPI nr. 215 a fost emis la data de 14 decembrie 2010 în baza extrasului minutei deciziei sus menționate.

2. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 C. proc. pen., petiționarul N.M. a formulat contestație în anulare la data de 14 ianuarie 2011, fără a detalia motivele pe care își întemeiază cererea.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i)1, cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385/14 alin. (1)1 ori art. 385/16 alin. (1).

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 388 C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) – c) și e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.

În cauză, decizia penală nr.4416 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost pronunțată la data de 8 decembrie 2010, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 215 a fost emis la data de 14 decembrie 2010, iar cererea de contestație în anulare a fost formulată prin avocat la data de 14 ianuarie 2011, fiind înregistrată la această instanță la aceeași dată.

În raport de aceste date, Înalta Curte constată că cererea de contestație nu este formulată în termenul de 10 zile prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., astfel că, văzând și dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul N.M. și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat N.M. împotriva deciziei penale nr. 4416 din 08 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2009/113/2009.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2011.