Inadmissibility of extraordinary appeal and constitutional complaint against cassation-level decision rejecting appeal against tribunal ruling in summary criminal proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal (contestație în anulare) and the request to seep the Constitutional Court, upholding the lower court's prior rejection of the appellant's appeal and ordering the appellant to pay 100 lei in judicial costs. The dispute involved a criminal procedural challenge where the appellant, having previously failed in a complaint against a judgment issued by a Tribunal acting as an appellate court, erroneously attempted to escalate further to the High Court as if it were an appellate instance, and subsequently filed an extraordinary appeal and a constitutional complaint alleging abuse and unconstitutionality. The decisive legal basis was Article 3851 paragraph (1) letter e) of the Code of Criminal Procedure, which strictly limits ordinary appeals to decisions rendered by appellate courts, rendering the higher-level appeal inadmissible because the challenged decision was issued by the High Court in its capacity as the final cassation instance, a level where no further ordinary appeal is permitted, and the extraordinary appeal was rejected for failure to meet the specific statutory grounds and procedural prerequisites.
Legislator headnote
AI generatedart. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen; Inadmissibility of extraordinary appeal and constitutional complaint against cassation-level decision rejecting appeal against tribunal ruling in summary criminal proceedings: The dispute involved a criminal procedural challenge where the appellant, having previously failed in a complaint against a judgment issued by a Tribunal acting as an appellate court, erroneously attempted to escalate further to the High Court as if it were an appellate instance, and subsequently filed an extraordinary appeal and a constitutional complaint alleging abuse and unconstitutionality. The decisive legal basis was Article 3851 paragraph (1) letter e) of the Code of Criminal Procedure, which strictly limits ordinary appeals to decisions rendered by appellate courts, rendering the higher-level appeal inadmissible because the challenged decision was issued by the High Court in its capacity as the final cassation instance, a level where no further ordinary appeal is permitted, and the extraordinary appeal was rejected for failure to meet the specific statutory grounds and procedural prerequisites.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for imposing the obligation to pay 100 lei in judicial costs to the state on the appellant.
Full text
Asupra contestației în anulare de față,
Pe calea deciziei penale nr. 134 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus:
„Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul L.I. împotriva deciziei penale nr. 1533/R din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă".
În concret s-au evidențiat următoarele:
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1533/RI din 7 octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) raportat la art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul L.I. împotriva deciziei penale nr. 796/R din 28 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 29056/301/2009.
Decizând astfel, Curtea a constatat că decizia atacată a fost pronunțată de tribunal ca instanță de recurs fiind exceptată controlului judiciar ordinar pe calea recursului astfel cum acesta este stabilit de legiuitor prin dispozițiile art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Conform dispozițiilor legale amintite pot fi atacate cu recurs doar "deciziile pronunțate ca instanțe de apel, de tribunale". în speță, prin decizia penală nr. 796/R din 28 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petent împotriva sentinței penale nr. 155 din 12 mai 2010 a Judecătoriei sector 3 București pronunțată cu ocazia judecății în primă instanță a unei proceduri penale întemeiate pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.
Recursul declarat de petent împotriva deciziei penale nr. 1533/R din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, este de asemenea inadmisibil fiind respins ca atare conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) raportat la art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Dispozițiile art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., prin voința legiuitorului, stabilesc în mod imperativ că pot fi atacate cu recurs doar "deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel'. Ori, în speță decizia atacată a fost pronunțată de Curte ca instanță de recurs iar legiuitorul nu a prevăzut și posibilitatea recursului la recurs ca modalitate de control judiciar ordinar în sensul dispozițiilor art. 3851 C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Deși petentul s-a situat într-un cadru de inadmisibilitate în cererile formulate încă de la nivelul Curții de Apel, acesta a înțeles a promova expres și o „contestație în anulare" îndreptată împotriva ultimei decizii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul 29056/301/2009.
Mai mult, în susținerea unei astfel de contestații în anulare se formulează o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție - „deoarece sentințele de fond și de recurs sunt neconstituționale și abuzive cu rea credință în dauna mea și favorizarea ilegală a făptașilor intimați din dosar".
În esență, contestația în anulare vizează aspectul că ar fi fost vătămat prin soluțiile judiciare pronunțate.
Dincolo de faptul că în cuprinsul contestației în anulare de față nu se invocă cazuri dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen., este de observat circuitul procesual derulat în speța de față, cu așezarea petentului într-o poziție de inadmisibilitate în a-i fi abordat recursul încă de la nivelul Curții de Apel, cu atât mai mult la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță de judecată în fața căreia procesual petentul nici nu putea ajunge. A promova astfel o contestație în anulare raportat la o decizie în care nu s-a constatat altceva decât inadmisibilitatea căii de atac exercitate este evident un palier de discuție ce nu poate conduce decât tot la inadmisibilitatea căii de atac extraordinare întrebuințate.
În același plan, dincolo de împrejurarea că în cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale nu avem niciun fel de element juridic sau legătură care să fie specifice unei astfel de petiții, este de evidențiat că plasarea cererii în cadrul susținerii unei căi de atac extraordinare ce este inadmisibilă, nu poate să conducă, implicit, decât la împrejurarea juridică că este neavenită.
Așa fiind, pe coordonate de inadmisibilitate, cererea de sesizare a Curții Constituționale, contestația în anulare vor fi respinse.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale reținând că excepția invocată de contestator este inadmisibilă.
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei penale nr. 134 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2011.