Reversal of Forced Execution of Prescribed Debt: Appellate Judgment Upheld and Criminal Appeal Dismissed

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2010 reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MOLDOVA SA (S.I.F.) în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (A.V.A.S.) a formulat cerere de întoarcere a executării prin care solicita: 1. restituirea imediata a sumei de 2.552.400,00 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din 23 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de 900.000 dolari SUA emis de către SC S.G.I. SRL în data de 12 iunie 1996 în București și scadent în data de 12 iunie 1997 în București, suma executată silit, în mod nelegal, prin poprire, asupra contului societății deschis la Banca T., sucursala Bacău. 2. Obligarea debitoarei-pârâte A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu susținerea litigiului reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar mobil, cheltuieli administrare probatorii (onorarii experți, etc.), cheltuieli de deplasare și cazare, cheltuieli logistică, alte cheltuieli necesare susținerii prezentului litigiu.

În motivarea cererii reclamanta arată că debitoarea pârâtă A.V.A.S. a emis în data de 19 iunie 2006 Ordinul nr.1437 prin care a ordonat înființarea popririi asumate sumelor prezente și viitoare existente în conturile de orice natură în lei sau în valută deschise la Banca T., sucursala Bacău, de către S.I.F. Moldova SA. Poprirea s-a înființat asupra sumelor în lei la cursul oficial USD/RON al Băncii Naționale a României valabil pentru data plății până la acoperirea integrală a sumei totale de 7.857.967,19 dolari SUA.

Urmare a executării silite efectuate de către A.V.A.S. S.I.F. a formulat contestație la executare în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 91 din 3 iunie 2009 prin care s-a admis contestația la executare și s-a constatat prescris dreptul A.V.A.S. Prin decizia comercială nr. 1832 din 20 mai 2010 s-a respins recursul formulat de A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 91 din 3 iunie 2009, astfel că aceasta a rămas irevocabilă.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția de netimbrare a cererii, excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile. Pe fondul cauzei pârâta a arătat că cererea formulată de S.I.F. MOLDOVA SA este nefondată.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 112 din 29 septembrie 2010 a respins excepțiile invocate și pe fond a admis cererea astfel cum a fost formulată.

În motivarea soluției instanța de fond a reținut că potrivit art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/998 executarea silită începută de A.V.A.S. prin executorii proprii continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării silite numai pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și că potrivit art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt, însă în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. (1) deoarece decizia nr. 1832 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată la 20 mai 2010, redactată la 15 iunie 2010, iar cererea de întoarcere a executării a fost formulată la 28 iunie 2010 potrivit datei Oficiului Poștal. Cu alte cuvinte cererea de întoarcere a executării silite este formulată în termenul legal.

În ceea ce privește excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, Curtea apreciază că este neîntemeiată având în vedere că prin dispoziția art. 46 alin. (1) se urmărește de fapt să se asigure o celeritate a judecării cauzelor, iar neîndeplinirea obligațiilor de comunicare a cererii anterior introducerii acesteia nu este sancționată cu respingerea ei atât timp cât partea care invocă nu dovedește prejudiciul creat prin necomunicarea cererii. Mai mult în prezenta cauză cererea de chemare în judecată a fost comunicată de către instanța de judecată, pârâtei care a luat cunoștință de cuprinsul său și și-a formulat apărările necesare.

Pe fond s-a reținut că sentința comercială nr. 91 din 3 iunie 2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Curții de Apel București a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1832 din 20 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, și prin urmare, constatându-se irevocabil că în ceea ce privește executarea silită pornită de A.V.A.S. cu referire la biletul la ordin emis la 12 iunie 1996 de SC S.G.I. SRL în valoare de 900.000 dolari SUA cu termen de scadență la 12 iunie 1997 dreptul la executare al A.V.A.S. este prescris, și că titlul executoriu și însăși executarea silită au fost anulate irevocabil, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4041 C. proc. civ. și a art. 82 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 51/1998.

Art. 4041 C. proc. civ. prevede că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Art. 82 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 51/1998 arată că debitorii au dreptul la întoarcerea executării silite numai pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta A.V.A.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât actul de executare silită reprezentat de ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006 nu a fost desființat în mod irevocabil.

De asemenea recurenta arată că intimata-reclamantă nu a făcut dovada că a contestat actul de executare prin care a fost executată silit pentru suma de 2.522.400 lei, prin sentința nr. 91 din 3 iunie 2009 nu s-a dispus anularea actului de executare, având ca obiect contestarea actului de executare silită însăși, instanța apreciind numai asupra anulării formelor de executare silită inițiate constatând prescris dreptul la executarea silită.

Recursul este nefondat.

Motivele invocate de recurentă nu pot fi reținute, reclamanta-intimată deținând o hotărâre irevocabilă prin care au fost anulate formele de executare silită inițiate de recurentă în considerarea biletului la ordin emis de către SC S.G.I. SRL la data de 12 iunie 1996 și scadent la data de 12 iunie 1997, constatându-se prescris dreptul la executare silită, respectiv sentința nr.91 din 3 iunie 2009 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1832 din 20 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul A.V.A.S., prin hotărârea invocată anulându-se toate formele de executare privind biletul la ordin în litigiu, deci, implicit, și ordinul de poprire invocat de recurenta de față, așa cum corect, s-a reținut și prin sentința atacată de pârâta-recurentă.

Potrivit dispozițiilor art. 4041 C. proc. civ. „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioară acesteia”.

Din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, rezultă că legiuitorul prin folosirea conjuncției sau a semnalat că cele două variante sunt alternative și nu cumulative.

În cauza de față ne aflăm în situația desființării executării ca urmare a admiterii contestației la executare, deși titlul este în ființă, ipoteză în care cel interesat este de asemenea îndreptățit să solicite întoarcerea executării deoarece restabilirea situației anterioare decurge din constatarea ineficacității titlului executor, precum și din constatarea ineficacității actelor de executare, ca urmare a încălcării legii.

Prin urmare, revenind la criticile invocate de către recurentă, potrivit cărora pe de o parte, câtă vreme nu a fost anulat ordinul de poprire nr. 1437/2006 nu poate fi cerută întoarcerea executării silite, iar pe de altă parte reclamanta nu a contestat executarea silită însăși, ci numai actul de executare silită, în lumina celor mai sus arătate, Înalta Curte constată că urmare contestațiilor la executare formulate de către reclamantă a fost desființată executarea silită inițiată de către pârâtă, situație în care instanța are căderea, la cererea persoanei interesate să dispună și restabilirea situației anterioare.

Având în vedere aceste argumente vor fi înlăturate criticile recurentei privind prematuritatea formulării cererii de față și inadmisibilitatea acesteia, ambele motivate pe lipsa unei hotărâri irevocabile în ceea ce privește anularea ordinului 1437 din 19 iunie 2006 emis de A.V.A.S. prin care debitoarea a fost executată silit.

Așa fiind dezlegarea dată de instanța de fond asupra cererii privind întoarcerea executării silite nu este susceptibilă de critică sub aspectul nerespectării dispozițiilor legale incidente, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 112 de la 29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 martie 2011.