Moral complicity in aggravated murder: sufficiency of foreseeability and post-offense evidence to establish participation without direct physical acts

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

1.1. Tribunalul Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 234 din 26 iulie 2010 pronunțată în Dosar nr. 13.827/118/2009 a soluționat în fond acțiunile penale privind pe inculpații în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pronunțând următoarele rezolvări juridice:

a) în baza art. 174, 176 lit. a), b) și d) C. pen. condamnă pe inculpatul L.L. la pedeapsa de 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul L.L. la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul L.L. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul L.L. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele principale și dispune ca inculpatul L.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, pe care o sporește cu 5 ani închisoare, inculpatul L.L. executând în final pedeapsa de 30 (treizeci) de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului L.L., pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. scade din pedeapsa închisorii aplicate perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 21 august 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține arestarea preventivă a inculpatului L.L.;

b) în baza art. 26 raportat la art. 174, 176 lit. a), b) și c) C. pen.condamnă pe coinculpatul G.F.V. la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul G.F.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul G.F.V. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele principale și dispune ca inculpatul G.F.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, inculpatul G.F.V. executând în final pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului G.F.V., pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. scade din pedeapsa închisorii aplicate perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 21 august 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., menține arestarea preventivă a inculpatului G.F.V.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.:

Dispune confiscarea de la inculpatul L.L. a unei lame de cuțit lungă de 12 cm și lată de 1,5 cm ambalată într-un plic numerotat cu cifra 1, găsită de organul de poliție într-o groapă cu resturi arse din apropierea barăcii inculpaților.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-1003 C. civ.:

Admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile H.V. și H.T.E.

Obligă pe inculpații L.L. și G.F.V., în solidar, să plătească părții civile H.V. suma de 27.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, și 60.000 lei despăgubiri pentru daune morale.

Obligă pe inculpații L.L. și G.F.V., în solidar, să plătească părții civile H.T.E. suma de 20.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

Respinge celelalte pretenții civile ale părților civile, ca nefondate.

În baza art. 109 alin. (3) și (5) C. proc. pen.:

Dispune restituirea către partea civilă H.V., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menționate în adresa din 6 august 2009 a I.P.J. Constanța – Serviciul Criminalistic (filele 65-67 vol. I dosar UP): rochia capot cu care era îmbrăcată victima T.G. (coletul nr. 11); cămașa cu care era îmbrăcată victima T.S. (coletul nr. 12); o pereche de pantaloni trening și chiloți cu care era îmbrăcată victima T.S. (coletul nr. 13); un tricou albastru cu care era îmbrăcat T.S. (coletul nr. 14); o pereche de ciorapi albaștri cu care era încălțat T.S. (plicul nr. 15); două sticle a 1 litru (coletul nr. 16); un recipient plastic PET de 5 l (coletul nr. 17); o broască țigănească de ușă (coletul nr. 18); o broască țigănească de ușă (coletul nr. 19); un lanț metalic (coletul nr 37); o cazma fără coadă (coletul nr 38); o zgardă (coletul nr. 39); un fragment zgardă (plicul nr. 40); un cuțit (plicul nr. 41); un cuțit (plicul nr. 42); un cuțit (plicul nr. 43); un cuțit (coletul nr. 44); o furcă de tors (coletul nr. 45); un fragment lemnos ars, cilindric de 50 cm (coletul nr. 46).

Menține la dosar celelalte urme și mijloace materiale de probă menționate în adresa din 6 august 2009 a I.P.J. Constanța.

În baza art. 109 alin. (3) și (5) C. proc. pen.:

Dispune restituirea către inculpatul G.F.V., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la 20 august 2009 (filele 239-241 vol. I dosar UP): un cuțit briceag pliant cu mâner metalic auriu și lemn de culoare maro, cu lama lungă de 8 cm și lată 1 cm, ambalat în plicul nr. 8.

Dispune restituirea către martorul B.I., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la 20 august 2009 (filele 239-241 vol. I dosar UP): un cuțit cu mâner de plastic culoare neagră, cu lama de 10 cm și lată 1 cm, ambalat în plicul nr. 9; un cuțit cu mâner de plastic transparent cu floricele, cu lama de 8 cm și lată 1 cm, ambalat în plicul nr. 9.

Dispune restituirea către inculpatul L.L., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la 20 august 2009 (filele 239-241 vol. I dosar UP): un cuțit într-o teacă de piele culoare maron, cu lama lungă de 11 cm și lată 2,5 cm, ambalat în plicul nr. 11; un spray paralizant tub culoare verde cu capac negru inscripționat NATO, ambalat în plicul nr. 12; un briceag cu prăsele din corn maroniu, cu lungimea totală desfăcut de 14,2 cm, lama desfăcută lungă de 6,5 cm și lată de 1,9 cm, cu 4 goluri circulare în lamă.

În baza art. 110 C. proc. pen.: dispune distrugerea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor resturi de materiale găsite în groapa din apropierea barăcii inculpaților: resturi de îmbrăcăminte ambalate în plicul nr. 2); 7 nasturi metalici ambalați în plicul nr. 3); un ceas de mână Japonia ambalat în plicul nr. 4; un fragment de material textil culoare crem – kaki ambalat în plicul nr. 5; un papuc din plastic de culoare albastră ambalat în plicul nr. 7; resturi de materie arsă, ambalate în plicul nr. 13”.

Hotărând astfel instanța a constatat că prin rechizitoriul nr. 1580/P/2009 din 15 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv în vederea tragerii la răspundere penală a acestora a coinculpaților: L.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu tâlhărie, omor deosebit de grav și distrugere, prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen., art. 174-176 lit. a), b) și d) C. pen. și art. 217 alin. (1) și (4) C.pen și G.F.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie și complicitate la omor deosebit de grav, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 26 rap. la art. 174-176 lit. a), b) și d) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul L.L., în noaptea de 01/02 august 2009, în jurul orelor 03.30, după o înțelegere prealabilă cu celălalt inculpat, a pătruns fără drept, înarmat și împreună cu coinculpatul G.F.V., în locuința comună a victimelor T.S., de 85 de ani și T.G., de 84 ani, din comuna Corbu, jud. Constanța, unde le-a ucis în scop de jaf și prin cruzimi, cu aplicarea în mod repetat și feroce de lovituri cu o scândură, pumnii și lama briceagului, în zonele capului, gâtului, pieptului și membrelor superioare și provocarea a cel puțin șaisprezece plăgi tăiate - înțepate soțului, cu cvasidecapitare, respectiv zece plăgi tăiate - înțepate soției, una cu interesarea cordului, a pericardului și secționarea a trei coaste, iar în aceeași împrejurare a sustras un bidon de 10 litri cu vin roșu și suma de 60 de lei din locuință, apoi le-a incendiat și casa celor două victime cu producerea unui pericol public evident pentru locuințele învecinate

De asemenea, s-a reținut că inculpatul G.F.V., în aceeași împrejurare, după o înțelegere prealabilă, a pătruns fără drept, înarmat și împreună cu coinculpatul L.L., în locuința comună a victimelor T.S. și G. din comuna Corbu, jud. Constanța, în scop de jaf, de unde a sustras un bidon de 10 litri cu vin roșu și suma de 60 de lei, prin violențe exercitate de coinculpat pentru a asigura scăparea amândurora, iar prin prezența sa l-a încurajat și sprijinit moral pe coinculpatul L.L. să le ucidă pe cele două victime, în condițiile și modurile sus-menționate.

Instanța, după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288-291 C. proc. pen. pe parcursul căreia au fost audiați inculpații și au fost administrate celelalte probe în acuzare strânse la urmărirea penală a constatat că faptele imputate există, au fost comise cu vinovăție și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată/ solicitată tragerea la răspunderea penală a celor doi coinculpați, având elementele obiective și subiective arătate în continuare:

Victimele T.S. și T.G., soți în etate de 85 și respectiv 84 ani au locuit în comuna Corbu, jud. Constanța. Aceștia dețineau o locuință - casă formată din 5 camere dispuse una în continuarea celeilalte, dinspre stradă spre interiorul curții, având acces din exterior prin două uși, una situată la cea de-a doua cameră dinspre stradă, iar cealaltă situată la un hol intermediar, între primele 4 camere și cea de-a cincea, în care victimele dormeau. Camerele casei comunicau între ele tip vagon, prin uși de interior. Bucătăria și magazia erau dispuse în continuarea casei, dar în acestea se intra prin uși separate, direct din exterior (de pe prispă).

Inculpații L.L. și G.F.V. erau angajați de numitul B.I. (unchiul inculpatului L.L.) ca ciobani la o stână organizată în apropierea localității Corbu, la care unii cetățeni aduceau oile și caprele pentru a fi îngrijite pe timpul verii, contra unei sume de bani. L.L. desfășura această activitate din anul 2007, în timp ce G.F.V. din primăvara anului 2009.

Inculpații locuiau la o baracă din cadrul acestei stîne, amplasată în zona fostei,,Gospodării agricole de partid”, în apropiere fiind și un lac de acumulare.

Banii datorați de persoanele care încredințau animalele în grija inculpaților erau achitați în rate, pe parcursul anului, și încasați de inculpatul L.L.

În fiecare dimineață oile și caprele erau mulse, iar laptele era predat unei societăți din localitatea Săcele, al cărei patron era numitul B.N., în acest scop trecând o mașină de colectare a laptelui prin localitate, condusă de martorul S.T.

În anul 2009, victimele T.S. și T.G. au dat în grija inculpaților 3 capre, în condițiile prezentate. Potrivit declarațiilor inculpaților, în anul anterior existase o neînțelegere între L.L. și T.S. legată de unul dintre animalele date spre îngrijire.

Pe parcursul anului 2009, inculpatul L.L. a venit la locuința victimelor de 2 ori pentru a solicita plata parțială pentru îngrijirea animalelor acestora, prima dată fiind refuzat. Potrivit declarațiilor martorului H.I. (ginerele victimelor), inculpatul L.L. trecuse cu câteva zile mai înaintea datei de 01 august 2009 și obținuse o sumă de bani de la victima T.G., motiv pentru care martorul o certase pe victimă pentru că a dat acei bani. În consecință, inculpatul cunoștea victimele, vârsta acestora, topografia casei, faptul că victimele locuiau efectiv în casa respectivă, faptul că locuiau singure.

În după amiaza zilei de 01 august 2009, inculpații s-au hotărât să meargă seara în localitate, la discotecă pentru a se distra.

În acest scop, inculpatul L.L. a plecat mai devreme din locul unde pășteau animalele, s-a îmbrăcat cu haine curate la baracă și a plecat în localitate pentru a încerca să facă rost de bani de la diferiți cetățeni, fie cu titlu de împrumut fie ca parte a plății datorate de aceștia pentru îngrijirea animalelor.

Din declarațiile inculpatului L.L. și ale martorei T.A., rezultă că aceasta din urmă a dat inculpatului o sumă de bani. În timp ce inculpatul precizează că este vorba despre suma de 30 lei (300.000 lei vechi), martora indică faptul că a dat inculpatului numai suma de 10 lei (100.000 lei vechi).

Tribunalul reține, pe de o parte, că martora nu avea nici un interes pentru a declara mincinos cu privire la acest amănunt, și pe de altă parte, că audierea acesteia s-a realizat la un moment suficient de apropiat de data evenimentului, pentru ca martora să-și poată aminti cu precizie, fără erori datorate uitării, suma de bani dată inculpatului. De asemenea, martora nu putea face confuzie cu privire la banii înmânați, câtă vreme numărul bancnotelor nu poate fi decât diferit în cazul sumei de 10 lei, față de 30 lei.

În ce privește susținerea inculpatului cu privire la același aspect, tribunalul reține că acesta putea avea un interes în afirmarea unei sume mai mari decât cea reală, și anume acela de a contura implicit faptul că a avut suficienți bani pentru a consuma o cantitate de alcool care să-l aducă în stare de a nu mai fi stăpân pe actele sale. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Astfel fiind, se dovedește că inculpatul a luat o sumă de bani de la martora T.A., însă această sumă a fost de 10 lei, și nu de 30 de lei.

Inculpații susțin că au avut asupra lor circa 37 lei (G.F.V.) respectiv 60-70 lei (L.L.), compuși din banii dați de familia T., bani dați anterior de B.I., și alți bani ai inculpatului L.L. Martorul B.I. nu a putut confirma dacă i-ar fi dat bani lui L.L., iar suma obținută de la familia T. se constată a fi exagerată. În concluzie, inculpații au dispus de o sumă relativ mică de bani în seara de 01 august 2009.

Tot în scopul de a putea merge în seara respectivă la discotecă, inculpatul L.L. l-a rugat pe martorul P.R. să vină la baracă și să rămână acolo în locul inculpaților, până când ei se vor întoarce din sat.

După ce s-a întors cu animalele de la păscut, inculpatul G.F.V. s-a schimbat la rândul său de haine și a plecat în localitate, pentru a se întâlni cu inculpatul L.L.

Din declarațiile a numeroși martori audiați, precum și din declarațiile inculpaților, rezultă că aceștia s-au deplasat la discoteca T.C. situată pe șoseaua principală, unde au intrat înăuntru, au consumat de principiu bere, iar G.F.V. suc, (sau și suc), iar inculpatul L.L. a dansat.

Martorii au observat că inculpatul L.L. se afla sub influența alcoolului, fără însă ca acesta să-i fi provocat diminuarea consistentă a reflexelor.

Astfel, inculpatul s-a manifestat dezbrăcându-se la bustul gol, țipând, fluierând, gesticulând din mâini și împingându-se pentru a-și face loc, vorbind răstit. De asemenea, inculpatul părea că nu ascultă ceea ce i se spune, mergea mai încet decât mersul normal, se cunoștea și din felul cum vorbește că băuse. Totuși, inculpatul avea mișcările coordonate, nu trebuia să fie ajutat să se deplaseze, se deplasa drept.

Aceste aspecte au fost sesizate de martorii Z.N., M.A.A., P.Ș., V.L., N.A., C.G., B.I., precum și, ulterior, de P.R. și B.F.

În declarațiile sale, inculpatul L.L. arată că a consumat o cantitate relativ importantă de băuturi alcoolice diferite, fapt ce l-ar fi adus în situația de a nu mai raționa corespunzător : astfel, a susținut că a băut în cursul zilei pe câmp vin și bere, a băut singur 13 beri în discotecă, de asemenea a băut 250 grame de votcă și 250 grame de tequilla, oferite de Z.N., C.G., numitul „B.” –identificat ca fiind M.A.A.

Susținerile sale au fost infirmate de coinculpat, care a arătat că în cursul zilei nu au băut decât o bere la masa de prânz, și de martori care au indicat că nu i-au oferit de băut inculpatului, cu excepția martorului M.A.A., care arată că i-a oferit un pahar de aprox 100 grame cu o băutură tare. Această relatare este confirmată implicit de G.F.V., care arată că a băut o gură de tequilla dintr-un pahar de 250 grame umplut pe jumătate cu băutură, restul fiind consumat de L.L. Martorii care i-au observat pe inculpați au indicat că aceștia consumau bere, iar G.F.V. a fost văzut consumând și suc.

Susținerea inculpatului L.L. privind cantitatea de băutură consumată este infirmată și de lipsa banilor necesari cumpărării acesteia, câtă vreme rezultă că nici unul din martori nu i-a oferit de băut (fără bani).

Conform aprecierii martorilor, G.F.V. nu prea era băut.

În perioada cât s-au aflat în local, la un moment dat inculpatul L.L. a avut un comportament deranjant pentru ceilalți clienți, în sensul că în timpul dansului se împingea în alte persoane, s-a dezbrăcat la bustul gol, a început să fluiere, să țipe, motiv pentru care agenții de pază P.Ș. și N.A. care asigurau ordinea în local i-au pus în vedere să înceteze aceste comportamente, în caz contrar urmând a fi evacuat.

Deși inițial inculpatul a dat curs solicitării, după un timp a reluat comportamentul necorespunzător în local, motiv pentru care agenții de pază l-au scos afară din local. Împreună cu el a ieșit și inculpatul G.F.V., și ambii inculpați au plecat pe strada principală către stână.

Este de reținut că urmând șoseaua principală a localității spre stână, inculpații urmau să treacă prin dreptul locuinței victimelor T.S. și T.G., aflată la distanță de 400 m de local astfel cum s-a stabilit prin procesul verbal de reconstituire dispusă în cursul judecății.

Potrivit declarațiilor martorilor P.Ș., N.A., V.L., C.G., inculpații au părăsit localul cel mai târziu în jurul orei 03,00-03,15.

Astfel, martorul P.Ș., agent de pază, arată în declarația de la UP că l-a evacuat pe inculpat pe la ora 03,15. În cursul judecății a arătat că L.L. a început să se manifeste necorespunzător pe la ora 0,30 -01,00, reîncepând după aproximativ jumătate de oră, deci fiind evacuat pe la ora 1,30. martorul admite că declarația din cursul UP este mai aproape de realitate.

N.A. indică faptul că L.L. a fost dat afară la ora 03,00.

De asemenea, martora V.L. arată că a fost deranjată de inculpat când dansa, ea a aplecat la ora 3,30 iar cu puțin anterior plecării sale observase evacuarea inculpatului din local.

Martorul C.G. aproximează că inculpații au fost dați afară pe la orele 02,00-02,30, aspect de natură să confirme în orice caz că aceștia nu au rămas până la o oră târzie (peste ora 03,00) în local.

Începând cu acest moment și până când inculpații au ajuns, pe rând, la stână, aceștia nu au mai fost văzuți de alți martori care să relateze activitățile lor, situația de fapt urmând a fi stabilită în funcție de mijloacele de probă obiective coroborate cu declarațiile inculpaților, reținute conform principiilor de drept procesual penal.

Inculpații au dat declarații contradictorii pe parcursul urmăririi penale și judecății, inițial susținând și indicând amănunțit că fiecare dintre aceștia a ucis câte o victimă (L.L. pe T.G., iar G.F.V. pe T.S.), apoi revenind asupra acestor declarații și indicând faptul că numai L.L. a ucis cele două victime, în timp ce G.F.V. a intrat doar în casă, și-a însușit o sumă de bani și apoi a fugit la stână, în momentul când au fost sesizați de victime.

Inculpații au arătat, inclusiv în fața instanței și cu ocazia reconstituirii, că de la discotecă s-au deplasat pe trotuar, pe strada principală, până în dreptul gardului de la stradă al locuinței victimelor. Aici inculpatul L.L. i-a propus coinculpatului să pătrundă în locuința victimelor pentru a căuta băutură, întrucât mai doreau să bea. Rezultă din probe că G.F.V. a acceptat propunerea, precum și că inculpații s-au înțeles să lovească persoanele care i-ar surpride înăuntru. Potrivit declarațiilor inculpaților, fiecare din aceștia avea asupra sa un spray paralizant tip NATO, și câte un briceag – inculpatul G.F.V. infirmând apoi că ar fi avut briceag asupra sa, deși din probe rezultă că inculpații dețineau mai multe astfel de arme albe.

Cu privire la actele materiale desfășurate de inculpați în interiorul locuinței și curții victimelor, tribunalul reține următoarele:

După pătrunderea în curte prin escaladarea gardului, inculpatul L.L. a pătruns în casă prin ușa de intrare de la a doua cameră dinspre stradă, odată cu acesta intrând și inculpatul G.F.V. Tribunalul reține, potrivit declarațiilor inculpaților și a martorului H.I., că această ușă nu era încuiată, chiar dacă avea broască tip „țigănească” pe ea, întrucât mecanismul funcționa greu și nu ar mai fi putut fi descuiată ulterior.

L.L. a căutat în prima cameră dinspre stradă, în care erau depozitate diverse bunuri, și a găsit două bidoane de plastic (peturi) de câte 10 litri, în care se găsea vin. Inculpatul a scos aceste bidoane lângă ușa pe care intraseră, urmând să le ia la momentul plecării.

Între timp inculpatul G.F.V. a căutat sumar între bunurile din camera a doua, apoi a avansat în cea de-a treia cameră, iar într-un sertar al mobilei a găsit suma de 60 de lei, pe care i-a însușit și despre care l-a anunțat pe inculpatul L.L.

În continuare inculpații au avansat și în cea de-a patra cameră a locuinței, iar inculpatul G.F.V. a deschis cuptorul sau capacul aragazului aflat în aceasta (potrivit fotografiilor judiciare), provocând un zgomot ce a fost auzit de victimele T.S. și T.G., aflați în dormitor.

Potrivit propriilor declarații, inculpatul L.L. s-a înarmat cu o bucată de lemn găsită lângă cuierul din cea de-a treia cameră. De asemenea, inculpatul a susținut că avea asupra sa un briceag și un spray paralizant tip NATO.

Inculpații, în declarațiile ințiale, și inculpatul L.L., în declarațiile ulterioare, au arătat că, urmare a zgomotului produs, victimele au vorbit între ele, presupunând că zgomotul a fost produs de câine (deci discuția a fost auzită de inculpați mai înainte ca aceștia să fie observați de victime) apoi T.G. a ieșit în holul dintre camere și a deschis ușa către camera în care se aflau inculpații (potrivit declarațiilor acestora). Întrucât victima T.G. a fost găsită ulterior în camera în care au indicat inculpații că se aflau, tribunalul reține că declarațiile acestora (confirmate și prin reconstituirea faptei) reflectă adevărul în această privință, respectiv victima T.G. este cea care i-a surprins pe inculpați în casă.

Tribunalul reține astfel că inculpații au avut posibilitatea de a fugi din casă mai înainte de a fi văzuți și eventual recunoscuți, însă nu au făcut-o.

Inculpații au relatat în declarațiile lor inițiale că bătrâna i-a sesizat și a strigat către soțul ei că „sunt doi” în casă. Ulterior, inculpații, și în special inculpatul G.F.V., nu au mai susținut această afirmație, ca urmare a variantei prezentate de acest din urmă inculpat, în sensul că el a fugit din casă mai înainte de începerea agresiunilor împotriva victimelor, deci înainte ca acestea să îl vadă.

Tribunalul reține, în contextul în care inculpații au dat diferite declarații pe parcursul procesului, contradictorii în privința unor aspecte esențiale privind persoana care a cauzat moartea victimelor, că acest amănunt (exclamația victimei T.G.) nu se impunea a fi născocit de inculpați, câtă vreme aceștia conveniseră oricum să declare că au participat împreună la uciderea bătrânilor. Astfel fiind, tribunalul reține că declarațiile din care rezultă că T.G. i-a sesizat pe ambii inculpați, reflectă adevărul.

Rezultă din declarațiile inculpatului L.L., menținute și cu ocazia explicațiilor date la reconstituire, că acesta s-a apropiat de ușa unde se afla victima și a lovit-o inițial cu lemnul pe care îl luase dintr-o cameră, inculpatul precizând chiar, în cursul reconstituirii, că prima lovitură a executat-o de deasupra capului, de sus în jus, și din acest motiv a lovit pragul de sus.

Ca urmare a loviturilor primite, victima T.G. a căzut la pământ, iar concomitent T.S. a ieșit din dormitor strigând „hoții, miliția”.

Potrivit declarațiilor inculpatului L.L. date în finalul urmăririi penale și în faza de judecată, precum și la reconstituire, acesta i-a aplicat bătrânului lovituri cu pumnii în față și piept, apoi i-a înfipt briceagul în gât. Victima T.S. a fugit din locuință, ieșind pe ușa din holul intermediar (de lângă dormitor) și parcurgând aleea, către fântână. Aleea era prevăzută la capăt cu o poartă din lemn, care se afla în poziția închis (astfel cum precizează martorul H.I.) și pe care victima a depășit-o, ajungând lângă autoturismul Dacia parcat în stânga aleii.

Acest drum parcurs de victimă, precum și faptul că în acel moment T.S. fusese tăiat la gât cu un cuțit, deci sângera abundent, sunt stabilite prin procesul verbal de cercetare la fața locului și prin declarațiile martorilor H.I., ale pompierilor ce au intervenit la incendiu, din care rezultă că s-a observat existența unei cărări de urme de sânge în lungime de aproximativ 15 metri, începând din zona ușii de intrare în locuință, continuând cu aleea de acces, până la autoturism. S-au constatat urme de sânge și pe șipcile porții care închide aleea. În consecință, susținerile inculpatului L.L. (și ale inculpatului G.F.V., în primele declarații) potrivit cărora T.S. a fost tăiat la gât inițial în casă ori imediat lângă casă, reflectă adevărul.

Potrivit declarațiilor inculpatului L.L., întrucât victima T.G. striga în casă după ajutor, inculpatul s-a întors în casă și i-a aplicat acesteia lovituri cu briceagul, provocându-i decesul.

Cadavrul victimei T.G. a fost găsit în camera în care fuseseră surprinși inculpații, întins pe podea în decubit ventral și cu mâna stângă întoarsă la spate, cu numeroase urme de ardere pe corp și prezentând zece plăgi tăiate - înțepate la sânul stâng, la gât și sub umărul stâng posterior una cu interesarea cordului, a pericardului și secționarea a trei coaste.

Prin raportul de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța, s-a conchis că: „Moartea victimei T.G. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, urmarea hemotoraxului stâng și hemopericardului, consecințe ale unei plăgi tăiate - înțepate toraco-cardio-pericardice, în cadrul unui politraumatism cu plăgi tăiate și tăiate - înțepate numeroase (10 plăgi). Leziunile de violență s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor-înțepător și lovire cu și de corpuri dure, cu puțin timp anterior decesului. Între leziunile toraco-pericardo-cardiace și deces există legătură directă imediată de cauzalitate. Agentul vulnerant tăietor-înțepător (tip cuțit sau similar) poate avea lungimea minimă de circa 10 cm, o singură margine tăioasă cu lățime progresivă de la vârf spre mâner, maximă de cca. 3,5 cm, nu este exclusă existența unui profil pe marginea netăioasă a lamei.

În afara leziunilor de violență menționate, la autopsie s-au constatat leziuni întinse de arsură prin flacără, gradele III-IV, fără caracter vital. În momentul aplicării/ recepționării loviturilor, victima și autorul se puteau afla în mai multe poziții: față în față, autor spre dreapta victimei, victima cu ½ stângă a corpului în fața autorului. Direcțiile din care și spre care s-a lovit sunt diferite: dinainte - înapoi și de sus în jos pentru plăgile tăiate din regiunea pielii păroase a capului; de la dreapta la stânga și ușor spre superior pentru plaga tăiată cervicală profundă și cea mandibulară dreaptă; de la stânga la dreapta și de sus în jos pentru plaga tăiată cervicală dreaptă antero-laterală; în sus și spre dreapta pentru plăgile tăiate-înțepate mandibular drepte; de sus în jos, de la dreapta la stânga și ușor dinainte-înapoi pentru plaga tăiată-înțepată toracică stângă.; dinainte-înapoi, de sus în jos și ușor oblic inferior pentru plaga tăiată-înțepată toracică stângă posterioară. Având în vedere aspectul și dispoziția plăgilor mandibulare și submandibulare drepte, se poate opina că acestea sunt leziuni de tatonare, iar plaga tăiată de la police drept poate fi considerată ca leziune de autoapărare. În sângele aparținând grupului sanguin A nu s-a constatat alcool și nici monoxid de carbon. Examenul serologic al secrețiilor vaginală și anală nu a relevat prezența spermei, iar moartea poate data de 18-19 ore față de momentul necropsiei medicale.”

Inculpatul L.L. susține că a plecat apoi în urmărirea bătrânului, căutându-l și găsindu-l lângă autoturism. Aici inculpatul i-a tăiat gâtul stând în spatele victimei, introducând mâna dreaptă în care avea briceagul sub bărbia acestuia și trăgând puternic, de la stânga la dreapta. Actul medico-legal, ca și fotografiile judiciare, au dovedit faptul că victima T.S. a suferit mai multe leziuni de tăiere în zona gâtului, din care una foarte profundă, ce a dus la cvasidecapitarea sa.

În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico-legală din 24 noiembrie 2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța, s-a conchis că: „Moartea victimei T.S. a fost violentă. Ea s-a datorat secționării cvasicomplete a formațiunilor respiratorii, vasculo-nervoase, vertebro-medulare și digestive de la nivelul regiunii cervicale, în cadrul unui politraumatism cu numeroase plăgi tăiate și tăiate - înțepate. Leziunile de violență s-au putut produce cu puțin timp anterior decesului, prin:

- loviri repetate cu corp tăietor-înțepător (tip cuțit sau similar) cu o singură muchie tăioasă, lățime maximă de circa 3,5 cm; lungimea lamei tăioase nu poate fi apreciată; nu este exclusă prezența unui profil pe marginea netăioasă a lamei;

- prin lovire cu și de corpuri dure.

Leziunile de violență de la nivelul regiunii cervicale au caracter tanato-generator direct, imediat, iar cele produse prin lovire cu și de corpuri dure nu au legătură de cauzalitate cu mecanismul tanato-generator. Leziunile de violență de la nivelul feței, submandibulare și cele cervicale inferioare ar putea fi interpretate ca leziuni de tatonare, iar cele de la nivelul degetelor au aspectul unor leziuni de autoapărare. Direcțiile din care și spre care s-a lovit sunt diferite, pentru plăgile tanato-generatoare antero-laterale ale gâtului direcția de lovire este de la dreapta la stânga, unele orizontale, altele oblice, ascendent spre stânga și dinspre anterior spre posterior. Pozițiile ipotetice ale agresorului față de victimă pot fi față în față și autorul în spatele victimei. În sângele aparținând grupului AB sau B cu aglutinine distruse nu s-a constatat alcool.

Moartea poate data de 21-22 ore față de ora finalizării autopsiei medico-legale.”

S-a constatat existența a cel puțin șaisprezece plăgi tăiate-înțepate pe corpul victimei T.S., cu secționarea gâtului, inclusiv a coloanei cervicale.

Tribunalul reține că și aceste relatări privind modul în care a fost ucis T.S., se susțin prin probe obiective administrate.

Victima a fost găsită având pantalonii de trening și chiloții trași până la genunchi, iar în dreptul ambilor genunchi pantalonii prezentau urme de pământ recente. Cu privire la acest aspect, inculpatul L.L. a furnizat mai multe explicații: fie că l-a ajuns din urmă pe bătrân și l-a tras de pantaloni, provocând dezbrăcarea și căderea acestuia, fie că l-a găsit pe bătrân culcat la pământ și încercând să intre sub autoturism, și l-a tras de picioare pentru a-l scoate afară, în același timp trăgând de pantaloni și dezbrăcându-l astfel. Faptul că pe genunchii pantalonilor s-au impregnat urme de pământ semnifică însă că victima a căzut în genunchi destul de puternic, prin urmare prima variantă ar fi confirmată de acest amănunt.

În ce privește poziția în care se găsea victima în momentul cât a fost (aproape) decapitată de inculpat, de asemenea acesta indică mai multe variante în declarațiile sale și cu ocazia reconstituirii, astfel : într-o variantă susține că victima era în picioare lângă autoturism, într-o a doua variantă că era culcat pentru a intra sub autoturism (inculpatul venind dinspre casă), iar în a treia variantă, susținută la reconstituire, că victima era culcată lângă autoturism, însă inculpatul l-a observat abia după ce s-a întors din locul unde se afla câinele (după ce trecuse deci pe lângă victimă).

Inculpatul a indicat însă corect, la reconstituire, poziția victimei, respectiv faptul că era culcat cu capul spre fața autoturismului și spre alee, și cu picioarele oblic către spatele mașinii, aspect care duce la concluzia că l-a văzut pe T.S. la momentul uciderii acestuia, deci s-a aflat în locul respectiv.

L.L. a mai menționat că, urmărindu-l pe T.S., s-a lovit de poarta de lemn care se afla în poziția închis, pe care a deschis-o astfel și i-a rupt șipci. Se confirmă prin procesul verbal de cercetare la fața locului și prin declarația martorului H.I. că într-adevăr poarta era ținută în mod obișnuit în poziția închis (deci noaptea o persoană ce nu știa de existența ei se lovea de aceasta) și mai ales că există o ruptură a unei șipci din poarta respectivă.

Inculpatul L.L. declară că, după uciderea victimei (iar în varianta prezentată la reconstituire, înaintea găsirii acesteia), întrucât câinele acesteia, (legat în lanț în zona din spate a curții, lângă un porumbar) lătra, s-a deplasat acolo și a încercat să omoare sau să lovească câinele cu o cazma găsită în apropierea casei, apoi a pulverizat spray paralizant către acesta. Ca urmare a acestor acțiuni câinele s-a smucit și a scăpat din lanț, fugind.

Cu ocazia cercetării locului faptei au fost găsite urme de lovire pe hambarul de care fusese legat câinele, partea metalică activă a unei cazmale fără coadă fiind descoperită lângă lanțul și cureaua ruptă a câinelui. De asemenea, cada cazmalei a fost descoperită într-un alt loc, parțial arsă după ce fusese folosită pentru a da foc casei. Aceste probe materiale confirmă acțiunea relatată de inculpat.

Prin rapoartele de constatare medico legală s-a stabilit cert că victima T.S. prezenta pe corp cel puțin 16 leziuni de tăiere-înțepare, iar victima T.G. prezenta 10 astfel de leziuni.

Dintre acestea, pentru T.S. leziunea mortală a fost cea a secționării cvasicomplete a formațiunilor respiratorii, vasculo-nervoase, vertebro-medulare și digestive de la nivelul regiunii cervicale, inclusiv a coloanei cervicale, iar pentru T.G. leziunea mortală a fost cea a plăgii tăiate-înțepate toraco-cardio-pericardice.

Actele medico legale au stabilit că o mare parte din celelalte leziuni, situate la ambele victime în regiunile feței, mandibulare-submandibulare și cervicale, au fost leziuni de tatonare, respectiv de autoapărare - cele de la nivelul mâinilor.

S-au mai constatat de asemenea leziuni de violență prin lovire cu și de corpuri dure suferite de victime.

Se constată astfel că agresiunea asupra fiecăreia dintre victime a avut o durată relativ îndelungată, în care inculpatul L.L. a aplicat atât lovituri cu pumnii sau picioarele ori cu obiecte contondente, cât și multiple lovituri de cuțit.

Majoritatea acestor lovituri de cuțit, cu caracter tăietor sau înțepător, nu au fost profunde, nu au pus viața victimelor în pericol imediat sau în stare de inconștiență, astfel încât nu rezultă intenția inculpatului de a suprima viața victimelor prin aplicarea acestor lovituri de tatonare. De asemenea, victimele au avut timp să se apere de unele lovituri prin folosirea mâinilor. Se observă că leziunile de tatonare au fost situate în zona feței, mandibulei și gâtului, astfel încât nimic nu l-ar fi împiedicat pe inculpat să aplice de la început lovituri puternice în aceste zone „tatonate”, dacă ar fi vizat numai decesul victimelor.

Ori, un asemenea comportament al inculpatului, de a întârzia aplicarea loviturilor decisive, și de a chinui victimele prin leziuni relativ superficiale, aplicate mai ales în zona feței și gâtului, poate avea ca explicație fie caracterul deosebit de crud al acestuia și resimțirea unei plăceri în chinuirea victimelor, eventual grefată pe un sentiment de răzbunare (conflictul de anul trecut), fie încercarea de a le speria pe victime cu scopul de a nu divulga identitatea agresorilor recunoscuți sau cu scopul de a obține diverse bunuri – cum ar fi bani ascunși în casă. În fiecare din aceste situații, în mod normal agresorul rostește și cuvinte care să-i satisfacă scopul agresiunii, prelungind timpul până la care va aplica loviturile mortale.

Tribunalul reține că nici unul dintre inculpați, și în special L.L., nu au dat explicații cu privire la existența numeroaselor leziuni pe corpul victimelor, deși au fost întrebați expres despre acest lucru, rezultând că au interes în a trece sub tăcere și a lăsa nelămurite aceste aspecte. Ori, în condițiile în care inculpatul a mărturisit fapta de omor asupra a două persoane, deci o faptă de o gravitate extremă, evitarea furnizării amănuntelor despre leziunile nemortale duce la concluzia că scopul aplicării acestora este în sine atât de grav încât depășește gravitatea omorului, preferând să nu-l divulge.

Conform susținerilor inculpatului L.L., după uciderea celor două victime acesta s-a gândit să dea foc la casă, pentru a nu îi fi găsite amprentele, așa încât a căutat și găsit în bucătărie o sticlă cu spirt sau alt lichid inflamabil precum și o lampă veche de gaz, pe care le-a folosit pentru a provoca incendierea casei.

Inculpatul arată că a înfășurat pe coada (ruptă) a cazmalei un material textil – probabil propria-i șapcă pe care o purta – l-a stropit cu substanța inflamabilă găsită, pe care a împrăștiat-o și pe bunurile inflamabile din locuință, și a pus foc în camerele casei victimelor, începând cu dormitorul acestora (cel mai îndepărtat de stradă) și continuând cu celelalte, până la penultima. Inculpatul declară că nu a mai pus foc și în ultima cameră, considerînd că aceasta va lua foc de la celelalte.

Inculpatul a golit. unul din bidoanele cu vin (umplut parțial) pe care le pusese lângă ușă, în celălalt, și a plecat luând și bidonul de 10 litri cu vin, cu care a și ajuns la stână.

La examinarea locuinței, compusă din 5 camere, hol, bucătărie și magazie, s-a constatat că doar prima cameră de la stradă nu fusese cuprinsă de incendiu, ci doar afumată, iar că toate celelalte patru camere au fost arse în cea mai mare parte, inclusiv mobI.rul și acoperișul a fost de asemenea în mare parte distrus. După înlăturarea molozului rezultat din incendiu, în cea de-a treia cameră, în care existau urmele unui televizor și reprezenta sufrageria, au fost găsite în trei locuri diferite, printre volume de cărți arse parțial sau alte înscrisuri umede (ca urmare a acțiunii pompierior) mai multe bancnote totalizând 19.050 lei, bani predați rudelor victimelor.

În cursul reconstituirii, deși nu mai exista în ființă casa și bunurile din aceasta, inculpatul L.L. a indicat cu precizie atât acțiunile de incendiere desfășurate, precum și bunurile direct incendiate, susțineri care sunt confirmate prin cercetarea la fața locului din momentul imediat ulterior faptei.

Astfel, inculpatul a indicat camerele și locurile din diverse camere în care se găseau anumite bunuri de mobI.r precum dulap, frigider, fotoliu, televizor, saci cu cărți pe care le-a răsturnat pentru a le da foc, perdele în dormitor cărora de asemenea le-a dat foc, mochetă și covoare pe care le-a strâns grămadă în același scop, etc.

Aceste amănunte confirmă faptul că inculpatul relatează aspecte reale astfel cum le-a perceput, rezultând deci că într-adevăr a săvârșit faptele relatate.

În cursul cercetărilor, ginerele victimelor, H.I., a relatat că la verificarea camerei nearse din locuință, soția sa a remarcat lipsa unui bidon din plastic tip PET de 10 litri, cu eticheta de „apă plată de izvor C.”, plin pe trei sferturi cu vin roșu, iar soția sa, H.V., a confirmat acest aspect, precizând că de fapt două astfel de bidoane a 10 litri lipsesc din locuință, celălalt având un conținut de un sfert cu vin, adică amândouă conținând în total circa 10 litri de vin roșu.

Din actele de cercetare efectuate, lângă baraca metalică de la stâna de oi și capre a martorului B.I. zis „I.”, unde locuiau și munceau ambii inculpați, a fost găsit printre altele un bidon tip pet de 10 litri cu apă, cu eticheta „apă de izvor plată C.”, însă care emana un miros specific vinului și despre care inculpații au afirmat că a conținut vin roșu, adus de către L.L., existând astfel bănuiala că bidonul respectiv ar putea proveni de la locuința victimelor. Explicația inițială a inculpatului L.L. despre proveniența vinului din acel bidon, în sensul că l-a primit de la persoane din sat ale căror animale le îngrijea, a fost infirmată de către martorii B.I. (care a relatat că niciodată nu i-a dat inculpatului băuturi alcoolice) și A.M. (care a relatat că nu i-a dat nici băuturi alcoolice și nici bidonul de 10 litri inculpatului). În consecință, bidonul a fost ridicat și trimis la Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice biocriminalistice (ADN), laolaltă cu obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor și alte corpuri delicte găsite în locuința acestora. Potrivit raportului de constatare tehnico științifică biocriminalistică din 11 noiembrie 2009 al Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, la răspunsul nr. 9, genotiparea urmei prelevate de partea exterioară a capacului bidonului-pet de 10 litri ridicat de la târlă a pus în evidență un amestec de profiluri genetice parțial și nereproductibil, în care sunt regăsite alele din profilul genetic recoltat de la victima T.S. precum și de la inculpatul L.L., cei doi neputând fi excluși ca posibili contributori la crearea acestor urme. De asemenea, genotiparea urmei de sânge uman în cantitate redusă prelevată din zona etichetei bidonului, cadranul A, a pus în evidență un amestec de profiluri genetice parțial și nereproductibil, în care sunt regăsite alele din profilul genetic recoltat de la victima T.G., precum și de la inculpatul L.L., cei doi neputând fi excluși ca posibili contributori la crearea acestor urme.

În consecință, se face dovada prin această probă cu grad mare de certitudine că bidonul ce a conținut vin a intrat în contact cu ambele victime, și în același timp a fost adus la stână de inculpatul L.L., în dimineața de 02 august 2009, concluzia fiind că acest bidon este cel semnalat ca fiind lipsă din casa victimelor.

H.I. și H.V. au precizat, anterior descoperirii petului la baraca inculpaților, conținutul inscripției de pe etichetă, această precizare confirmată fiind un element în plus care întărește concluzia că inculpatul L.L. a luat bidonul din casa victimelor în noaptea de 01/02 august 2009.

După declanșarea incendiului și extinderea focului, incendiul a fost sesizat prima dată de martorii I.P., S.G. și S.M., ce dormeau în casa famiIia S., (vecini cu victimele) ca urmare a fumului adus de vânt.

Acești martori au intervenit încercând să stingă incendiul și respectiv apelând la numărul de urgență 112, apoi au alertat și pe familia T., a cărei casă este amplasată în spatele casei victimelor.

Din declarațiile martorilor audiați s-a stabilit. următoarea situație de fapt din momentul descoperirii incendiului:

- primul apel telefonic către numărul de urgență 112, pentru anunțarea incendiului, a fost recepționat la ora 5,25 (fila 68 dosar UP) de către acest serviciu, apelul fiind dat de martorul I.P. după cca 5-10 minute d ela sesizarea incendiului. Ulterior, la orele 5,28, martorul I.P. a mai apelat odată serviciul de urgență 112, anunțând și existența unei victime (T.S.) al cărui corp îl observase căzut lângă autoturism.

- la momentul descoperirii incendiului, acesta nu era extins, în sensul că martorii au observat flăcări la bucătărie, iar ușa de la intrarea de pe mijloc ardea, iar abia ulterior flăcările s-au întețit, cuprinzând și celelalte camere, după ce un martor a încercat să intre pe ușa de la camera a doua, creând curent de aer.

- martorii I.P., S.G. și S.M. au precizat că au fost primele persoane care au sesizat incendiul, la momentul respectiv neexistând nici o altă persoană la fața locului.

- martorul I.P. a indicat faptul că lângă cadavrul bătrânului, respectiv pe traseul dintre fântână și casă, se afla o găleată plină cu apă, pe care a luat-o și a aruncat apa spre foc. La acel moment a simțit un impuls electric, concluzionând că apa a intrat în contact cu instalația electrică, și luând apoi măsuri pentru scoaterea siguranțelor electrice ale casei. De asemenea, acest martor a sesizat că pompa din fântâna victimelor era pornită, se auzea funcționând.

- martorul S.M. a indicat că a observat funcționând pompa fântânii victimelor, aflată la câțiva metri de autoturism, precum și faptul că aceasta epuizase apa pe care putea să o pompeze (nivelul apei din fântână coborâse sub nivelul pompei); acest martor a apreciat, din experiența sa, că apa din fântână poate fi epuizată dacă pompa funcționează continuu aproximativ o jumătate de oră.

- cei trei martori indicați au făcut precizarea că este exclusă posibilitatea ca ei înșiși să fi pornit pompa fântânii sau să fi umplut găleata cu apă. De asemenea, a rezultat că aceștia nu au întins un furtun spre casă și nu au încercat să arunce cu apă spre incendiu utilizînd un furtun racordat la pompa victimelor. Acești martori au descris propriile acțiuni și constatări directe, astfel încât tribunalul reține că martorii nu se puteau înșela și nu puteau percepe eronat aspectele relatate. Spre exemplu, nu puteau relata despre existența unei găleți pline cu apă, dacă aceasta nu ar fi existat, nu ar fi indicat lipsa altor persoane la fața locului, dacă acestea ar fi fost acolo, sau nu ar fi văzut că pompa funcționează în gol dacă aceasta ar fi fost oprită.

- cercetarea locului faptei a evidențiat că pompa avea montat un racord de evacuare a apei, și că la distanță de 3,8 metri de acest racord se afla capătul unui furtun care se putea monta la racordul respectiv. Furtunul era întins către casă, fără însă a ajunge lângă aceasta (în acest sens este relevantă schița locului faptei) trecând prin imediata apropiere a locului unde se afla victima T.S., și unde se formase o băltoacă de sânge. Pe lungimea de 3,8 metri începând de la capăt, furtunul era mânjit de sânge.

- după ce au fost alertați, membrii famiIiei T. (T.I. și T.A. – tată și fiu), aceștia au întins propriul furtun, de la pompa din curtea lor, către casa victimelor, încercând fără succes să stingă incendiul.

- martorii au mai relatat că le-a fost teamă să se apropie de casă, întrucât luase foc acoperișul, care era construit din materiale inflamabile și puteau sări bucăți aprinse din el. De asemenea, au precizat că focul luase amploare, în sensul că în zona dormitorului bătrânilor incendiul ieșise prin acoperiș, și de asemenea ușile și ferestrele ardeau, ca și bunurile din interior.

Potrivit aprecierii martorilor, focul se putea extinde și la casele vecinilor, dacă nu se intervenea de către pompieri. Tribunalul reține, având în vedere data faptelor - 01/ 02 august – că datorită căldurii anotimpului toate obiectele și materialele inflamabile puteau lua foc mai ușor, existând astfel pericolul real al extinderii incendiului.

Declarațiile martorilor privind aproximarea orei la care au constatat incendiul (în jur de 04,30) sunt ușor eronate, făcându-se dovada certă a orei la care s-a apelat la 112, apel care evident nu putea surveni după.

Potrivit declarațiilor coroborate ale martorilor B.F., B.I., P.R. și S.T., tribunalul reține că inculpatul G.F.V. a ajuns la stână în jurul orei 5,00, iar inculpatul L.L. a ajuns aproximativ cu o jumătate de oră mai târziu.

Astfel, B.F. relatează cu siguranță faptul că a plecat spre stână la ora 4,30, știind acest lucru din experiența cotidiană, pentru că la ora respectivă se sting luminile de la iluminatul public. Ținând cont și de timpul necesar înhămării cailor la căruță, precum și de faptul că martora a mânat caii cu viteză mică, datorită întunericului și drumului accidentat pe ultima porțiune (în acest sens este și constatarea făcută cu prilejul reconstituirii), aceasta a aproximat – ca și B.I. - că a ajuns la stână după cca. jumătate de oră, deci la ora 5. Ori, inculpatul G.F.V. și martorul P.R. confirmă faptul că acest inculpat a ajuns la stână cu 1-2 minute înaintea martorei, neavând timp decât să se întindă pe pat și să se învelească, până când martora a intrat în baracă pentru a-i trezi. în cursul urmăririi penale martorul P.R. a admis, de asemenea, că G.F.V. a venit în jurul orei 4,30 - 05,00.

În același timp, martora B.F. aproximează, cu privire la sosirea la stână a inculpatului L.L., că aceasta s-a întâmplat la jumătate de oră după venirea ei, orientându-se în această apreciere după faptul că martora știa, din experiența zilnică, că prin mulsul oilor și caprelor o găleată se umple cu lapte în cca o jumătate de oră, iar când a venit L.L., tocmai se umplea găleata la care mulgea martora.

Totodată, martorul S.T., șofer pe mașina de colectare a laptelui, arată, pe de o parte, că colecta de la B.I. cca. 60-70 litri de lapte zilnic, și pe de altă parte, că venea în localitatea Corbu pentru a colecta laptele, în jurul orei 6,45 - 7,00 dimineața.

Ori, toate aceste informații se coroborează pentru a confirma declarația martorei B.F.; astfel, în condițiile în care o găleată are capacitatea de 12 litri (aprox 10 litri lapte) și se umple cu lapte prin muls în jumătate de oră, și în condițiile în care la stâna inculpaților mulgeau două persoane (G.F.V. și martora B.F. inițial, apoi cei doi inculpați, fiecare cu găleata lui), se poate constata că în două ore, adică de la ora 5 la ora 6,45 - 7 când trebuia predat laptele, se putea mulge cantitatea de 60-70 litri lapte indicată de martor. Prin urmare, având experiența de zi cu zi în această activitate, nu era necesar ca martora să vină la stână (mult) înaintea orei 5,00 dimineața.

Cu privire la gradul de participare a inculpatului G.F.V. la faptele constatate obiectiv: pătrunderea în domiciliul unor persoane fără consimțământul acestora, însușirea unor bunuri ale altor persoane, existența a numeroase leziuni de violență prin tăiere - înțepare și prin lovire pe corpul a două victime, decesul acestora ca urmare a unor leziuni produse cu obiect tăietor - înțepător, incendierea unei case – tribunalul reține, astfel cum se va analiza în continuare, că sunt mincinoase declarațiile inculpaților în sensul că G.F.V. nu a avut nici o contribuție la uciderea victimelor T.S. și T.G.

Un prim aspect general care face dovada actelor de complicitate morală ale inculpatului G.F.V., chiar și în situația în care ar fi acceptate ca reale susținerile sale, este cel din care rezultă că acest inculpat a perceput posibilitatea producerii rezultatului periculos-decesul vicitimelor din următoarele circumstanțe :

- G.F.V. știa că L.L. poartă briceag asupra sa, precum și spray tip NATO.

- acest inculpat știa că L.L. este sub influența băuturilor alcoolice, percepuse că se comportase cu tentă agresivă în discotecă, și deci putea continua acest mod de comportament.

- G.F.V. știa, de asemenea, că în casa vizată locuiesc doi bătrâni, întrcât, din moment ce L.L. i-a propus să intre în acea casă și totodată știa cine locuiește acolo, nu se întrevede motivul pentru care l-ar fi mințit, în sensul că locuința este nelocuită. Inculpații au relatat, de altfel, că s-au înțeles ca, la apariția vreunei persoane,,să dea și să fugă”, aspect care presupune că au conștientizat că în casă locuiește cineva.

De asemenea, anterior momentului când bătrânii s-au sesizat, inculpatul observase frigiderul funcționând, și-l observase pe L.L. înarmându-se cu un lemn, acestea indicându-i același lucru, și anume că locuința este folosită.

După săvârșirea faptelor, la stână, inculpatul G.F.V. s-a preocupat personal pentru distrugerea mijloacelor materiale de probă care i-ar fi divulgat, arzând mai multe bunuri ale lui L.L. și ale sale (resturile au fost găsite într-o groapă din apropierea barăcii). De asemenea, inculpatul nu a divulgat vreunei persoane faptele săvârșite de L.L., despre care luase cunoștință atât direct cât și din relatările acestuia, și chiar după autodenunțare a susținut o altă variantă mincinoasă care crea o situație mai favorabilă coinculpatului.

Cei doi inculpați aveau o relație de prietenie și încredere strânsă, derivată din munca și viața ce le desfășurau în comun.

Față de toate aceste elemente rezumate, tribunalul reține, pe de o parte, că inculpatul G.F.V. a prevăzut posibilitatea ca L.L. să aibă o comportare violentă față de bătrânii din casa în care intraseră, a prevăzut că există chiar posibilitatea uciderii acestora, însă a acceptat propunerea coinculpatului de a-l însoți în locuință, și chiar a pătruns în camere înaintea acestuia, căutând bunuri de interes patrimonial.

Pe de altă parte, inculpatul G.F.V. a prevăzut că, datorită relațiilor foarte apropiate dintre ei, inculpatul L.L. are încredere că va fi ajutat în diverse modalități să-și asigure scăparea sau să evite răspunderea penală.

Potrivit art. 26 teza a II-a C. pen. „Este complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită”.

Legea nu se referă numai la promisiunile explicit și expres asumate de complice față de autor, ci și la promisiunile ce rezultă din întreaga atitudine anterioară a complicelui, și care dau siguranță autorului că acesta îl va ajuta în funcție de conjunctură. În cazul de față, L.L. a avut siguranța că, din moment ce sunt în relații atît de strînse de prietenie, și din moment ce G.F.V. a acceptat să participe la săvârșirea cel puțin a unei părți din faptele săvârșite, acesta îl va și favoriza ulterior, în sensul evitării răspunderii penale. Dar nu numai L.L. a avut această siguranță, ci și G.F.V. a conștientizat că L.L. se bazează pe sprijinul său, indiferent ce ar săvârși.

S-a dovedit că această percepție a fost una reală, întrucât într-adevăr G.F.V. a ascuns mult timp adevărul în fața organelor judiciare, și a luat măsuri imediate de distrugere a urmelor materiale care i-ar fi pus în conjuncție cu omorul.

Astfel fiind, se dovedește existența actelor de complicitate morală ale inculpatului G.F.V. în raport cu infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită de L.L.

Tribunalul reține, în referire la declarațiile inculpatului G.F.V.:

Acest inculpat a dat primele declarații de recunoaștere a faptelor susținând că el personal i-a înfipt cuțitul în gât victimei T.S., lângă casă, atunci când acesta a început să strige după ajutor, apoi a urmărit victima și „l-am apucat de pantaloni, i-am tras în vine” (aspect constatat ca fiind real), după care l-a ucis „trăgând contra pe toată circumferința gâtului”(de asemenea aspect confirmat obiectiv). Inculpatul a furnizat și alte amănunte, verificate prin alte probe, care au făcut credibilă susținerea sa.

O astfel de asumare a răspunderii pentru o infracțiune de o gravitate extremă, este neverosimilă pentru o persoană, în condițiile în care ar fi real că singura sa culpă este că a intrat în casa victimelor și și-a însușit o sumă de bani minoră.

Dincolo de aspectul juridic al infracțiunilor, de pedepsele aplicabile, etc., o persoană cu intelectul normal, indiferent de lipsa de educație generală ori juridică, percepe instinctiv diferența între gravitatea omorului (mai ales în conjunctura asumată) față de fapta de furt calificat (susținută ca fiind singura reală). Din această perspectivă, nu poate fi credibilă susținerea inculpatului potrivit căreia a acceptat să recunoască în fals omorul asupra unei victime, pe considerentul că ar fi crezut afirmația numitului C.N. - persoană cu antecedente penale, cunoscut de L.L. - că complicele primește o pedeapsă mai mare decât autorul. În concret, este neverosimil ca o persoană să creadă că, pentru fapta de a fi intrat noaptea într-o locuință și de a-și fi însușit o sumă de bani, fugind apoi, va primi o pedeapsă mai mare decît partenerul său care a rămas în locuință și a ucis două persoane, apoi a dat foc la casă.

Apoi, este neverosimilă și diligența inculpatului de a se informa amănunțit de la coinculpat despre amănuntele pe care să le susțină în declarație, (acceptând ideea că nu le-a văzut direct) ca și cum ar fi urmărit să obțină propria condamnare pentru omor, contrar oricărui interes real al inculpatului. Trebuie precizată în acest context vârsta inculpatului - 18 ani, deci cu diverse dorințe de viață - și faptul că prin biletul găsit în agenda sa a încercat să-și protejeze părinții de vestea arestării sale pentru omor, aspecte care vin în contradicție cu aparenta indiferență a inculpatului pentru perspectiva condamnării sale la o pedeapsă grea, pentru o faptă pentru care nu ar fi vinovat și pe baza propriei recunoașteri false.

Comportamentul procesual al inculpatului, în raport cu aspectele de mai sus, conduce la concluzia că, pentru a accepta asumarea răspunderii pentru uciderea unei persoane, inculpatul a conștientizat că fapta sa reală este de natură să îi atragă o răspundere similară celei recunoscute, și astfel să fie indiferent dacă recunoaște un omor sau recunoaște fapta reală.

Este real că, în urma testării poligraf a ambilor inculpați în cursul urmăririi penale, și a inculpatului G.F.V. în cursul judecății, expertul psiholog a indicat faptul că nu s-au constatat indicii comportamentului simulat la întrebările relevante, concluzia fiind că victimele au fost ucise numai de către inculpatul L.L.

Această concluzie nu exclude însă posibilitatea ca G.F.V., chiar dacă nu a ucis personal victimele, să fi dat ajutor inculpatului L.L. la aceste fapte.

Din perspectivă psihologică, întrebările „Numai L.L. a omorât-o pe T.G.” „Numai L.L. l-a omorât pe T.S.”, „Tu ai omorât-o pe T.G.”, „Tu i-ai omorât pe soții T.S. și T.G.”, etc, puse la testele poligraf, semnifică numai autoratul, nu și complicitatea, de aceea este posibil ca răspunsurile inculpaților la teste să fie sincere, fără însă ca aceasta să însemne că G.F.V. nu a contribuit la omorul deosebit de grav.

În cursul judecății instanța a dispus reefectuarea testului poligraf pentru inculpatul G.F.V., cu indicarea unor întrebări relevante care ar fi lămurit dacă acesta a participat în orice mod la săvârșirea omorurilor.

Astfel, întrebarea „I-ai înfipt briceagul în gât lui T.S.” viza stabilirea faptului dacă inculpatul comisese acte de agresiune împotriva acestei victime, indiferent dacă actele de agresiune au avut sau nu caracter tanatogenerator. Ori, dovedirea existenței oricărui astfel de act de agresiune însemna dovedirea faptului că inculpatul G.F.V. fusese la fața locului la momentul uciderii victimei, și însemna dovedirea poziției psihice față de această ucidere realizată de o altă persoană.

În același sens era și întrebarea „L-ai văzut pe T.S. în noaptea de 01/02 august 2009”, precum și întrebarea „Ai lovit-o sau ai tăiat-o pe T.G.”, câtă vreme inculpatul susține că a fugit mai înainte de a percepe actele agresive ale inculpatului L.L. împotriva victimelor.

Contrar dispoziției instanței, psihologul criminalist a procedat însă la administrarea altor întrebări care nu au avut capacitatea de a lămuri posibilitatea complicității lui G.F.V., iar o a treia testare poligraf a fost considerată inoportună, mai ales în condițiile în care aceasta nu constituie în sine un mijloc de probă.

Tribunalul apreciază că declarațiile de recunoaștere a omorului asupra uneia din victime sunt explicabile dacă G.F.V. s-a gândit că, în schimbul pedepsei pentru complicitate la omorul a două persoane, va primi pedeapsa pentru omorul asupra unei singure persoane. În acest context este explicabilă și susținerea sa că a crezut că complicele primește o pedeapsă mai mare decât autorul, rezultând însă că inculpatul a avut în vedere fapte distincte - omor simplu în forma autoratului și respectiv complicitate la omor deosebit de grav (în condițiile în care inculpatul nu are pregătirea necesară pentru a decela încadrările juridice reale).

Față de considerentele expuse, tribunalul reține - astfel cum se va indica și prin alte probe - că faptele reale ale inculpatului G.F.V. din noaptea de 01/ 02 august 2009, ce nu au fost divulgate de nici unul dintre inculpați, s-au concretizat în acte de complicitate suficient de grave pentru ca inculpatul să-și conștientizeze vinovăția și să accepte condamnarea.

Cu privire la relatările inculpatului G.F.V. referitoare la activitățile sale desfășurate la momentul ajungerii la stână, activități indicate și de martorii P.R. și B.F., tribunalul reține următoarele:

- inculpatul G.F.V. arată în declarația inițială că, ajngând la baracă, s-a dezbrăcat de haine afară (pantaloni, tricou, adidași) și le-a ascuns, pentru că erau murdare de sânge, intrând dezbrăcat în baracă.

Tribunalul apreciază că nu apărea ca necesară o astfel de minciună (în ipoteza în care în realitate inculpatul nu ar fi participat la săvârșirea omorurilor și deci nu ar fi avut cum să fie murdar de sânge) pentru a susține declarațiile de recunoaștere a faptei de omor, mai ales că nu au fost identificate obiectele cu care inculpatul a fost îmbrăcat și încălțat. Din această perspectivă, declarațiile inculpatului se conturează a fi sincere, și astfel acestea dovedesc că inculpatul era murdar de sânge pe haine, a simțit nevoia să le ascundă de martor, deci a fost de față cel puțin în momentul în care o victimă a sângerat, și s-a apropiat de ea suficient de mult încât să se murdărească de sânge pe haine.

- în condițiile în care atât inculpatul, cât și martorul P.R. au indicat faptul că martora B.F. a venit la stână imediat în urma inculpatului, practic inculpatul auzind zgomotul căruții în spatele său, și în condițiile în care martora venea pentru a începe împreună cu inculpații mulsul de dimineață al oilor și caprelor, apare ca nefiresc comportamentul inculpatului de a se întinde pe pat și de a se înveli complet, dând impresia martorei că abia atunci se trezea.

- având în vedere gradul mare de pauperitate al inculpatului (în acest sens sunt locul său de muncă și modul în care era plătit, bunurile pe care le deținea în baraca în care locuia, observabile în fotografiile judiciare, greutatea obținerii unor sume de bani modeste - câțiva zeci de lei ambii inculpați - pentru a merge la un local și a face o consumație redusă) tribunalul reține că inculpatul G.F.V. nu ar fi ars propria încălțăminte (adidașii cu care ieșea în sat) dacă nu avea un motiv serios pentru aceasta.

Inculpatul a susținut constant, chiar și în cursul judecății, că el este cel care a ars unele obiecte ale inculpatului L.L., precum și propria încălțăminte sport, invocând ca motiv faptul că se temea să nu i se identifice amprentele acestei încălțăminte în locuința victimelor și să fie astfel identificat. Acest motiv nu poate fi însă cel real, câtă vreme, înainte de a arde obiectele respective, inculpatul a luat la cunoștință că L.L. a dat foc la întreaga casă a victimelor, că au intervenit pompierii, rezultând deci că orice eventuale urme din casă ale adidașilor săi au fost distruse, și astfel neimpunându-se distrugerea acestora. De altfel, și scopul incendiului fusese acela de înlăturare a urmelor inculpaților.

Rezultă deci că inculpatul a avut un alt motiv pentru a-și arde propria încălțăminte, deși îi era necesară, acest alt motiv neputând fi decât cel legat de impregnarea încălțămintei cu sîngele victimelor. În special inculpatul s-a putut murdări pe încălțăminte de sângele victimei T.S., care cursese abundent și formase o băltoacă. Este de remarcat că, inițial, inculpatul a susținut că a avut contact cu T.S., relatând și scena de lângă autoturism, acolo unde s-a format băltoaca de sânge.

Ori, dacă inculpatul a ars încălțămintea din acest motiv, rezultă că el a fost la fața locului la un moment când victimele suferiseră leziunile grave de tăiere - înțepare, deci l-a asistat pe inculpatul L.L. în actele de ucidere a victimelor.

Tribunalul reține, de asemenea, existența altei împrejurări dovedite cert prin mjloace de probă, care conduce la concluzia că inculpatul G.F.V. a asistat la actele infracționale ale lui L.L., și anume existența găleții pline cu apă, a pompei care funcționa în gol și a furtunului întins către casă, dar scos din racordul său.

Astfel, aceste obiecte observate în starea respectivă de primii martori ajunși la fața locului semnifică faptul că cineva a încercat să stingă focul.

Această persoană este una care s-a aflat în locul respectiv mai înaintea martorilor.

Nu se poate reține, ca fiind neverosimilă, ipoteza că o terță persoană a observat incendiul, a încercat să intervină prin pornirea pompei, întinderea furtunului și umplerea găleții cu apă, apoi a abandonat și a plecat mai înainte de intervenția martorilor. O astfel de persoană care ar avut inițiativa de a interveni la incendiu, pe de o parte nu ar fi avut motive să dispară, și pe de altă parte ar fi alertat ea însăși vecinii, cerând ajutor.

Prin urmare, încercarea de a stinge focul deja pus nu putea fi făcută decât de una din cele 4 persoane aflate la fața locului - cele două victime și cei doi inculpați.

Cu privire la T.G., rezultă că aceasta a fost ucisă în casă, și nici o informație nu converge către ideea că a putut ieși în vreun moment afară. De asemenea, actul medico-legal a constatat lipsa monoxidului de carbon în plămânii acestei victime, deci ea a decedat mai înainte de producerea fumului de la incendiu. Nu se întrevede cum putea ajunge victima în una din cele mai incendiate încăperi, decedată, dacă ea ar fi fost cea care a ajuns la fântână pentru a încerca stingerea incendiului.

Cu privire la T.S., tribunalul reține de asemenea că acestuia i-a fost secționat gâtul mai înainte de producerea incendiului, deci nu ar fi putut încerca să-l stingă.

Din examinarea traseologică a furtunului, rezultă că acesta a fost întins de o persoană care nu cunoștea dacă furtunul ajunge până lângă casă, iar când l-a desfășurat, a tras de el în încercarea de a-l apropia de incendiu, furtunul ieșind din racordul pompei și deplasându-se pe lungimea de 3,8 metri prin băltoaca de sânge a victimei, mânjindu-se de acesta. În concluzie, la momentul încercării de stingere a incendiului prin udare cu furtunul, victima T.S. era deja mort.

Nici unul din martorii care au intervenit la incendiu nu relatează că ar fi întins acest furtun, ori ar fi tras de el, și de altfel, martorii s-au retras în scurt timp, de teamă să nu sară bucăți din acoperiș, și pentru că și-au dat seama că incendiul este extins și nu-l pot stinge. Martorul H.I., care cunoștea îndeaproape gospodăria victimelor, venind des la acestea, arată că furtunul nu era păstrat întins.

Cu privire la inculpatul L.L., tribunalul reține că este puțin verosimil ca acesta să fie persoana care a încercat stingerea incendiului, în condițiile în care tot el este cel care a pus foc sistematic în aproape toate camerele. Dacă ar fi fost astfel, inculpatul ar fi indicat și această acțiune a sa care era de natură să-i creeze o situație mai favorabilă.

Rezultă astfel că singura persoană care putea să observe incendiul la debutul lui (cînd mai putea fi stins) și care a putut porni pompa de apă, întinde furtunul spre casă (prin sângele victimei T.S.), umple găleata cu apă (probabil după ce a constatat că furtunul nu este suficient de lung) este inculpatul G.F.V., concluzia fiind că acesta s-a aflat până aproape de final la locul faptei. Concluzia se coroborează și cu motivul pentru care inculpatul și-a ars adidașii.

Un alt mijloc de probă care indică participarea inculpatului G.F.V. la uciderea vitimelor este convorbirea telefonică interceptată și înregistrată la data de 20 august 2009, orele 08.24 de la postul telefonic 0721.xxx.xxx „L.L.” care a apelat postul 0734.xxx.xxx (post telefonic despre care s-a stabilită că aparține coinculpatului G.F.V., notat cu „X”) cu următorul conținut: „X”- Da, mă? „L.L.”- Băi! Mă auzi mă?„X”- Zi! „L.L.”- Nu-i zici lu’ frate-tu nimica.„X”- Nu mă, nu „L.L.”- Până nu mă întorc eu. Nu-l suni până nu mă întorc eu.„X”- Nu mă, nu cred că-i zic.„L.L.”- A, nu-i zici? „X”- Nu știu.„L.L.”- Mai bine eu zic să taci din gură și e mai bine. „X”- Păi da.„L.L.”- Cine știe ce dracu se mai întâmplă la urmă. Îi zice lu’.?. în pa mea. „X”- Păi normal.„L.L.”- Nici eu nu-i zic lu’ soră-mea. Îi zic: “Băi, am greșit la detector la una și mă arestează cum(?) i-a arestat pe ăștia”. Atât îi zic. Ca să știe de mine. Și cartela nu i-o las lu’ I.. Dacă sună pe soră-mea: “știi ceva? Păi ăștia a omorât pe ăla”. „X”- Aha. „L.L.”-.?. I..X”- Păi da. Nici eu n-o las, mă”.

Din această convorbire rezultă că inculpații luaseră hotărârea să se autodenunțe, presupuneau că vor fi arestați și au convenit să ia măsuri pentru ca rudele lor să nu afle adevărul. Ori, în concepția psihologică a lui L.L., exprimându-se într-o discuție particulară cu G.F.V., (care la rândul său știa adevărul despre limitele propriei implicări) acesta a indicat că „ăștia (adică amândoi) a omorât pe ăla”.

Aceeași conturare a propriei vinovății se regăsește și în conținutul biletului pe care inculpatul G.F.V. l-a scris lui B.I. într-o filă din agenda sa (n-am avut încotro, trebuia să ne predăm).

Nu în ultimul rând, prin reconstituirea faptelor în cursul judecății, tribunalul reține că verificarea intervalelor de timp critice, coroborată cu activitățile indicate de inculpați, conduc la concluzia certă că inculpatul G.F.V. nu justifică unde s-a aflat pe un interval de timp similar celui în care inculpatul L.L. a putut exercita actele de lezionare și ucidere a victimelor.

Astfel, din examinarea declarațiilor martorilor care s-au aflat la discoteca T.C. și care i-au sesizat pe inculpați rezultă că aceștia au fost evacuați din local și au plecat pe strada principală în direcția locuinței victimelor nu mai târziu de ora 3,30 dimineața. Mai mulți martori s-au orientat în indicarea orei după repere personale pe care le-au memorat.

Din cuprinsul procesului verbal de reconstituire, rezultă că distanța de la discotecă până la locuința victimelor este de 400 metri, și că aceasta a fost parcursă de inculpați, în mers normal, într-un timp de 7 minute.

În continuare, potrivit actelor de reconstituire efectuate separat de fiecare inculpat, de la momentul escaladării gardului și până când prezența inculpaților a fost sesizată de victime, moment la care G.F.V. pretinde că a fugit, au trecut aproximativ 5 minute. Acest timp stabilit. este verosimil în raport cu actele materiale concrete efectuate de inculpați : parcurgerea a 3 camere, scotocirea sumară prin unele sertare sau locuri, găsirea și transportarea la ușă a două bidoane cu vin. De asemenea, cei doi timpi obținuți separat de fiecare inculpat se coroborează, fiind similari, cu mici diferențe.

Se mai adaugă la acestea un interval de câteva minute în care inculpații au discutat despre hotărârea de a pătrunde în casa victimelor, și în care G.F.V. a sărit efectiv gardul înainte și înapoi (activitate ce nu a putut fi desfășurată pentru a nu periclita siguranța arestului preventiv).

Totodată, din procesul verbal de reconstituire rezultă că distanța de la casa victimelor și până la stâna inculpaților, mergând pe șosea și apoi pe un drum de pământ, astfel cum a indicat traseul G.F.V., este de 1 km măsurat, la care se adaugă un drum de pământ ce poate fi parcurs în câteva minute (baraca fiind vizibilă din șosea, potrivit fotografiilor judiciare).

Inculpatul a declarat ferm, inclusiv cu ocazia reconstituirii, că această distanță a parcurs-o alergând (relativ) puternic.

Având în vedere că este stabilit. faptul că o persoană se deplasează în mers normal cu viteza de 6 km pe oră, se poate concluziona că inculpatul a alergat cu viteza de aproximativ 10 km/oră, deci a parcurs distanța de la victime la stână în 9-10 minute.

Totalizând, ar rezulta că de la momentul la care inculpatul a plecat de la discotecă și până la momentul la care a ajuns la stână au trecut aproximativ 25 minute, deci inculpatul ar fi trebuit să ajungă la stână în jurul orei 3,30.

Această oră este însă infirmată de probele dosarului, astfel cum au fost analizate mai sus, care indică aproximativ ora 5 dimineața de sosire a acestui inculpat la stână.

Există astfel un interval de timp de mai mult de o oră pe care inculpatul nu l-a justificat prin declarațiile date și prin activitățile verificate, singura concluzie rațională fiind aceea că în realitate inculpatul G.F.V. a plecat mult mai târziu de la locul faptei, și nu imediat ce au fost sesizați în casă. Ori, astfel fiind, este evident că inculpatul a asistat (cel puțin) la actele infracționale ale lui L.L. îndreptate împotriva victimelor.

Indiferent de timpii ușor relativi în care s-au petrecut faptele, există oricum o perioadă de timp mare neacoperită de explicațiile inculpatului.

Faptul că G.F.V. a alergat puternic pentru a ajunge la stână apare ca fiind real, motivul fiind însă acela de a ajunge acolo înaintea martorei B.F., știind că aceasta va veni pentru mulsul animalelor. Este de menționat că, potrivit constatărilor martorilor care au intrat în contact cu inculpatul G.F.V. atât în seara de 01 august 2009, cât și în dimineața de 02 august 2009, acesta avea un comportament lucid, fără semne de influență a băuturilor alcoolice, concluzia fiind că, spre deosebire de L.L., a avut capacitatea de conștientizare a anumitor implicații ale faptelor lor - ce ar crede B.F. dacă nu l-ar găsi la stână, faptul că lumina incendiului poate atrage vecinii - aspect care l-a determinat să fugă din locul respectiv mai înaintea lui L.L., etc.

Ora la care a ajuns inculpatul G.F.V. la stână, comparată cu ora la care martorii au sesizat incendiul și cu faptul că la acel moment pompa funcționa de aproximativ jumătate de oră, sunt date de natură a corobora probele analizate pentru fiecare aspect în parte, conducând la singura concluzie posibilă rațional în situația dată, astfel cum a fost reținută.

Față de considerentele expuse, tribunalul reține că în noaptea de 01/02 august 2009 inculpatul G.F.V. a realizat acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prev de art. 26 C. pen. raprtat la art. 176 lit. a), b) și d) C. pen.

Oricare din actele materiale de autorat ale acestei infracțiuni puteau fi comise de inculpatul L.L., care de altfel și-a asumat răspunderea lor, și în același timp nici un act material de autorat nu s-a putut demonstra cert că a fost săvârșit de G.F.V., astfel încât, în aplicarea principiului „in dubio pro reo”, tribunalul va reține numai încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului G., aceea de complicitate la infracțiunea săvârșită.

De asemenea, concluziile rapoartelor de constatare medico-legală sunt în sensul că este posibil ca ambele victime să fi fost ucise cu aceeași armă albă (lamă de cel puțin 10 cm lungime, lățime variabilă de până la 3,5 cm, o singură muchie tăioasă, posibil profil pe muchia netăioasă). Astfel fiind, există probabilitatea ca o aceeași persoană să fi exercitat actele de violență împotriva ambelor victime, cncluzie ce se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului L.L.

Chiar dacă rapoartele de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat nu constituie în sine un mijloc de probă acceptat de legislație, acestea se constituie într-un mijloc probator care întăresc veridicitatea mijloacelor de probă legal administrate, constând în declarațiile inculpaților.

Pentru aceleași considerente, cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, din complicitate la omor deosebit de grav în infracțiunea prev. de art. 262 C. pen., și din tâlhărie în furt calificat, va fi respinsă ca nefondată.

Situația de fapt a fost reținută pe baza mijloacelor de probă analizate mai sus.

În drept: faptele inculpatului L.L., care în noaptea de 01/02 august 2009, în jurul orelor 03.30, după o înțelegere prealabilă, a pătruns fără drept, înarmat și împreună cu coinculpatul G.F.V., în locuința comună a victimelor din comuna Corbu, jud. Constanța, unde le-a ucis în scop de jaf și prin cruzimi pe victimele T.S., de 85 de ani și pe soția sa, T.G., de 84 ani, cu aplicarea în mod repetat și feroce de lovituri cu o scândură, pumnii și lama briceagului, în zonele capului, gâtului, pieptului și membrelor superioare și provocarea a cel puțin șaisprezece plăgi tăiate - înțepate soțului, cu cvasidecapitare, respectiv zece plăgi tăiate-înțepate soției, una cu interesarea cordului, a pericardului și secționarea a trei coaste, iar în aceeași împrejurare a sustras un bidon de 10 litri cu vin roșu, apoi le-a incendiat și casa celor două victime cu producerea unui pericol public evident pentru locuințele învecinate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. tâlhărie, prev de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen. omor deosebit de grav, prev de art. 174-176 lit. a), b) și d) C. pen. distrugere, prev de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen.

Faptele inculpatului G.F.V., care, în aceeași împrejurare, după o înțelegere prealabilă, a pătruns fără drept, înarmat și împreună cu coinculpatul L.L., în locuința comună a victimelor T.S. și G. din comuna Corbu, jud. Constanța, în scop de jaf, de unde a sustras suma de 60 de lei, prin violențe exercitate de coinculpat pentru a asigura scăparea amândurora, iar prin prezența sa l-a încurajat și sprijinit moral pe coinculpat să le ucidă pe cele două victime, în condițiile și modurile sus-menționate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de :violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. tâlhărie, prev de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen. (cu mențiunea că a săvârșit acte de autor în ce privește infracțiunea scop) complicitate la omor deosebit de grav, prev de art. 26 rap. la art. 174-176 lit. a), b) și d) C.pen.

La încadrarea juridică a primelor două fapte reținute în sarcina ambilor inculpați s-a ținut cont de împrejurarea că aceștia au pătruns fără drept, împreună, pe timp de noapte și înarmați în locuința victimelor, cu intenția clară de a comite un jaf, prin asigurarea armelor cu care să le atace pe victime, apoi prin violențele efective după însușirea vinului și banilor, la încadrarea juridică a uciderii celor două victime s-a ținut cont de modul feroce de acțiune, prin aplicarea repetată și cu intensitate de numeroase lovituri, într-un mod sălbatic și neomenos cu lama briceagului, un par sau pumnii asupra a două victime, în aceeași împrejurare, ucidere comisă pentru săvârșirea și apoi ascunderea săvârșirii tâlhăriei, iar la încadrarea juridică a acțiunii de distrugere a locuinței s-a ținut cont de modul de producere a distrugerii, prin incendiere casei, incendiul provocat de inculpat creând un pericol public evident pentru locuințele învecinate, în lipsa intervenției pompierilor focul putându-se extinde din cauza proximității gospodăriilor și temperaturilor specifice verii și la alte locuințe.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. în raport cu care „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.

În ce privește pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, tribunalul a reținut că acesta este unul deosebit de mare, mai ales în cazul infracțiunilor de omor deosebit de grav și de tâlhărie. Infracțiunea de omor deosebit de grav s-a realizat prin acte materiale ce atrag această încadrare juridică din trei perspective diferite: exercitarea de cruzimi - acte ce au produs suferințe fizice și psihice victimelor mult peste cele ce rezultă inerent din uciderea lor, oroarea produsă publicului; omorul asupra a două persoane în aceleași împrejurări; omorul realizat pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. Infracțiunea de tâlhărie s-a realizat, de asemenea, în împrejurări cu multiple agravări - în timpul nopții, de două persoane, de persoane având asupra lor armă albă și substanță paralizantă, într-o locuință.

În ce privește persoana inculpaților: inculpatul L.L. are vârsta de 23 ani, este necăsătorit, este cioban, nu are antecedente penale, iar atât pe parcursul urmăririi penale cât și în cursul judecății a încercat să inducă în eroare organele judiciare, fie prin tăgăduirea implicării sale în comiterea faptelor, apoi prin susținerea unei versiuni nereale, prin care să își atenueze gradul de culpabilitate, fie prin evitarea lămuririi unor aspecte importante, și respectiv prin susținerea de aspecte nereale referitoare la inculpatul G.F.V., în sensul disculpării acestuia. Atitudinea procesuală a inculpatului, constatată de instanță, conduce la concluzia că acesta nu manifestă decât regrete formale, și nu sincere, din acest punct de vedere inculpatul fiind o persoană cu o periculozitate mare, ca urmare a slabei emotivități și afectivități. Prin raportul de expertiză psihiatrică din 30 septembrie 2009 al Institutului Național de Medicină Legală M.M. București s-a conchis că L.L. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip antisocial (un intelect liminar, QI-76), că păstrează capacitatea psihică de a apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Referitor la coinculpatul G.F.V. s-a reținut că avea vârsta de 18 ani împliniți la data faptelor, este necăsătorit, este cioban, nu are antecedente penale, iar în cursul urmăririi penale și judecății a încercat să inducă în eroare organele judiciare, prin tăgăduirea implicării sale în comiterea faptelor, apoi prin susținerea unei versiuni nereale, prin care să atenueze gradul de culpabilitate, atât a sa, cât și pe cea a coinculpatului, printr-o recunoaștere nesinceră că el ar fi ucis-o pe victima bărbat, deși ulterior amândoi inculpații au relatat că doar L.L. le-a ucis pe cele două victime, pentru ca în final să recunoască parțial faptele reținute în sarcina sa, în sensul că a pătruns fără drept în locuința victimelor, de unde au sustras amândoi bani și bidonul cu vin și să le regrete, însă negând că ar fi avut o participație efectivă la uciderea victimelor-aspect infirmat de instanță prin analiza probelor. Prin raportul de expertiză psihiatrică din 30 septembrie 2009 al Institutului Național de Medicină Legală M.M. București s-a conchis că G.F.V. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip antisocial (cu inteligență inferioară, QI-81), că păstrează capacitatea psihică de a apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

În ce privește împrejurările specifice faptelor, acestea nu sunt de natură a atenua răspunderea penală, și de asemenea tribunalul reține că nu sunt întrunite elementele vreunei circumstanțe atenunate care să poată fi reținută în favoarea inculpaților.

Pentru considerentele expuse, va aplica inculpatului L.L. o pedeapsă orientată la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, și va aplica pedepse între limitele prevăzute de textele de lege, orientate către limita lor superioară, pentru celelalte infracțiuni, având în vedere gravitatea extremă a acestora și periculozitatea inculpatului pentru societate.

Alături de pedeapsa închisorii pentru omor deosebit de grav, instanța va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe durata maximă prevăzută de lege. Se impune aplicarea acestor pedepse complementare întrucât este evident că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura și forma de vinovăție a infracțiunilor comise, rezultând că nu are calitățile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere comportamentul infracțional astfel cum a fost reținut. De asemenea, comportamentul inculpatului a dovedit că acesta nu conștientizează și nu urmărește apărarea valorilor sociale, prin urmare nefiind apt să-și aducă o contribuție in interesul societății, prin exercitarea dreptului de vot. Totodată, comportamentul violent al inculpatului face dovada că acesta nu este apt pentru a exercita îndatoririle de tutore sau curator, existând pericolul real ca acesta să se manifeste violent în relațiile cu persoana eventual pusă sub tutela sau curatela sa.

Întrucât inculpații au săvârșit infracțiunile mai înainte de rămânerea definitivă a vreuneia dintre condamnări, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus executarea celei mai grele dintre pedepse.

Tribunalul a apreciat de asemenea că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în limita maximă prevăzută de lege, la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului L.L.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului L.L., pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru aceleași considerente pentru care s-a dispus și aplicarea pedepselor complementare.

Pentru considerentele de mai sus, s-a aplicat inculpatului G.F.V. pedepse în limitele prevăzute de lege, orientate spre minimul acestora, având în vedere actele materiale concrete executate de acest inculpat, ce nu conturează o periculozitate deosebită a sa, și nici un pericol social concret deosebit de mare al acestor acte materiale.

S-au aplicat aceluiași inculpat pedepsele complementare prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza I și a II-a și lit. b) C. pen., alăturat pedepsei pentru complicitate la omor deosebit de grav, pentru considerente similare celor ale inculpatului L.L.

Tribunalul a apreciat de asemenea că, având în vedere numărul și cuantumul pedepselor contopite, că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă de 2 ani, la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului G.F.V.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului G.F.V., pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și a II-a și lit. b) C. pen. pentru aceleași considerente pentru care s-a dispus și aplicarea pedepselor complementare.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive a acestora, de la 21 august 2009 la zi, astfel cum rezultă din ordonanța procurorului din 21 august 2009 și din încheierile instanței, iar în baza art. 350 C. proc. pen. va menține arestarea preventivă a inculpaților L.L. și G.F.V., în vederea asigurării prezenței acestora în fața instanțelor de control judiciar, pentru prevenirea sustragerii inculpaților de la judecată sau de la executarea pedepselor, luând în considerare cuantumul acestora și lipsa unui domiciliu stabil al inculpaților ori a unor legături de famI. care să garanteze prezența lor la o anumită adresă.

Prin actele de cercetare la baraca inculpaților s-a descoperit existența unei lame de cuțit în groapa în care au fost arse lucrurile inculpaților. Arderea acestui cuțit, în condițiile în care în baracă s-au găsit alte numeroase asemenea obiecte, nu poate avea decât semnificația că el are legătură cu infracțiunile săvârșite; ca atare, întrucât lama respectivă a fost ridicată și ambalată în plicul cu nr. 1, în baza art. 118 lit. b) C. pen. va dispune confiscarea de la inculpatul L.L. a acestei lame de cuțit lungă de 12 cm și lată de 1,5 cm.

Latura civilă: fiica victimelor, H.V., și nepotul de fiică al acestora, H.E.T., s-au constituit părți civile în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 200.000 lei reprezentând daune morale, și 300.000 lei reprezentând daune materiale.

În ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă H.T.E., tribunalul a reținut că aceste pretenții sunt nefondate. Cu privire la daunele provenind din distrugerea casei și a bunurilor din aceasta, nepotul de fiică al victimelor defuncte nu poate avea nici un drept, câtă vreme succesiunea și deci acele bunuri ce ar fi făcut parte din masa succesorală - nu îi revine acestuia, ci mamei sale. Cu privire la daunele reprezentând cheltuieli ocazionate de decesul victimelor, partea civilă H.E.T. nu a produs nici o dovadă, iar prezumția este că aceste cheltuieli au fost suportate de partea civilă H.V.

În ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă H.V., tribunalul a reținut că prin probele dosarului s-a făcut dovada distrugerii complete a imobilului casă aparținând părinților părții civile, și în cea mai mare parte a bunurilor din aceasta.

De asemenea, chiar în lipsa unor dovezi punctuale, însă prin declarațiile martorilor T.E. și T.I., se face dovada că partea civilă a suportat cheltuieli pentru înmormântarea părinților săi și pentru obiceiurile creștine ulterioare.

Conform adeverinței emise de Primăria Corbu, valoarea de impunere a casei victimelor este în sumă de 17.044 lei, valoare pe care instanța o va avea în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat de către inculpați.

De asemenea, tribunalul a reținut din actele de constatare că victimele dețineau în locuință bunuri de uz casnic îndelungat, precum paturi, dulapuri, vitrine, canapea, fotoliu, televizor, frigider, aragaz, cuier, și bunuri precum mochete, covor, preșuri, perdele, cărți, îmbrăcăminte, obiecte decorative, etc.

Tribunalul a apreciat valoarea acestor bunuri incontestabil existente în locuință și distruse, la o sumă minimă de 5.000 lei, pe care o va reține ca și prejudiciu material.

În ce privește cheltuielile suportate pentru înmormântarea părinților părții civile, precum și pentru obiceiurile creștine ulterioare, tribunalul le-a apreciat de asemenea la o valoare minimă de 5.000 lei, urmând ca inculpații să fie obligați la plata acestora.

Referitor la daunele morale pretinse de partea civilă H.V., tribunalul a apreciat că prin decesul prematur și în condiții violente a ambilor părinți, prin conștientizarea durerilor și spaimei resimțite de aceștia înaintea decesului, părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu nepatrimonial important, care, potrivit declarației martorei T.E., s-a reflectat chiar și în starea de sănătate și psihică a părții civile.

Aceleași considerente se impun a fi reținute și cu privire la partea civilă H.E.T., nepotul victimelor, cu precizarea însă că nivelul afectării nepatrimoniale a acestuia este mult mai mic decât cel al fiicei acestora, legătura afectivă dintre bunici și nepotul deja matur nefiind atât de puternică (în orice caz nefiind dovedită).

În consecință, tribunalul a apreciat că se impune acordarea unor despăgubiri bănești care să reflecte echitabil importanța prejudiciilor nepatrimoniale cauzate de inculpați părților civile, însă care să nu se constituie într-o îmbogățire fără justă cauză și nici într-o pedeapsă civilă aplicată inculpaților.

Potrivit art. 109 alin. (3) și (5) C. proc. pen., până la soluționarea definitivă a cauzei mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul.

Obiectele care servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparțin, chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului.

Rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale că, la soluționarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă care aparțin persoanelor și care nu sunt supuse confiscării, se restituie persoanei căreia îi aparțin.

Având în vedere că, după soluționarea definitivă a cauzei, nu mai este necesară păstrarea de către instanță a mijloacelor materiale de probă ridicate în cursul urmăririi penale, care nu sunt supuse confiscării, tribunalul a dispus restituirea către partea civilă H.V., către martorul B.I. și către inculpații L.L. și G.F.V., la data rămânerii definitive a hotărârii, a bunurilor ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menționate în adresa din 06 august 2009 a I.P.J. Constanța - Serviciul Criminalistic (filele 65-67 vol. I dosar UP) și în în procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la 20 august 2009 (filele 239-241 vol. I dosar UP).

De asemenea, pentru aceleași considerente, în baza art. 110 C. proc. pen. s-a dispus distrugerea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a resturilor de materiale găsite în groapa din apropierea barăcii inculpaților, ridicate și ambalate ca mijloace materiale de probă.

2.1. Împotriva hotărârii amintite au declarat în termen apeluri părțile civile H.V. și H.E.T. și inculpații L.L. și G.F.V.

Părțile civile nemulțumite fiind doar cu privire la pedepsele aplicate inculpaților de prima instanță au solicitat, majorarea cuantumului acestora la maximele legale prevăzute de lege prin reaprecierea în acest sens a criteriilor legale de individualizare din art. 72 C. pen. [gravitatea faptelor comise și periculozitatea socială sporită a inculpaților].

Inculpatul L.L. a criticat sentința - sens contrar părților civile, solicitând în baza art. 72 și urm.C. pen. deducerea pedepselor stabilite de prima instanță inclusiv prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în considerarea lipsei de antecedente penale.

Inculpatul G.F.V. a solicitat desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică, iar în rejudecare pe fond: (i) achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav cu motivarea că nu a cunoscut - și cu atât mai mult înlesnit sau ajutat - acțiunile de omucidere întreprinse în interiorul locuinței de coinculpatul L.L. asupra celor două victime (ii) schimbarea parțială a încadrării juridice a faptei de însușire fără drept a cantității de 10 litri vin și a sumei de 60 lei aparținând celor două victime din tâlhărie în furt calificat și reducerea pedepsei aplicate și; (iii) reducerea pedepsei pentru infracțiunea de violare de domiciliu prin reținerea circumstanței atenuante judiciare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. constând și în cazul acestuia în lipsa antecedentelor penale.

Prealabil dezbaterilor Curtea a procedat la audierea inculpaților în apel în conformitate cu dispozițiile art. 301 raportat la art. 323 alin. (4) C. proc. pen.

Verificând sentința atacată în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. (1) și (3) și art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 87/ F din 24 septembrie 2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile în cauză – menținând arestarea preventivă a inculpaților/ apelanți potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) și art. 383 alin. (1) C. proc. pen. și computând din pedepsele aplicate acestora detenția preventivă cu continuare la zi potrivit art. 88 C. pen. raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen.].

Decizând astfel, instanța de control judiciar amintită a statuat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a făcut o analiză temeinică a probatoriului, reținând vinovăția inculpaților sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În acest sens, Curtea a reținut că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, reiese că în noaptea de 01/02 august 2009, în jurul orelor 03.30, după o înțelegere prealabilă, inculpatul L.L. a pătruns fără drept, înarmat și împreună cu coinculpatul G.F.V., în locuința comună a victimelor din comuna Corbu, jud. Constanța, unde le-a ucis în scop de jaf și prin cruzimi pe victimele T.S., de 85 de ani și pe soția sa, T.G., de 84 ani, cu aplicarea în mod repetat și feroce de lovituri cu o scândură, pumnii și lama briceagului, în zonele capului, gâtului, pieptului și membrelor superioare și provocarea a cel puțin șaisprezece plăgi tăiate-înțepate soțului, cu cvasidecapitare, respectiv zece plăgi tăiate - înțepate soției, una cu interesarea cordului, a pericardului și secționarea a trei coaste, iar în aceeași împrejurare a sustras un bidon de 10 litri cu vin roșu, apoi le-a incendiat și casa celor două victime cu producerea unui pericol public evident pentru locuințele învecinate, iar inculpatul G.F.V. a sustras suma de 60 de lei, prin violențe exercitate de coinculpat pentru a asigura scăparea amândurora, iar prin prezența sa l-a încurajat și sprijinit moral pe coinculpat să le ucidă pe cele două victime.

Mijloacele de probă relevante în reținerea faptelor ilicite sus-menționate, astfel cum în mod corect s-a arătat prin sentință – a statuat la rândul său Curtea – sunt constituite de: procesul verbal de cercetare la fața locului; declarațiile martorilor Z.N., M.A.A., P.Ș., V.L., N.A., C.G., B.I., P.R., I.P., S.G. și S.M., T.I., T.A. și B.F.; raportul de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța, prin care s-a concluzionat că: „Moartea victimei T.G. a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, urmarea hemotoraxului stâng și hemopericardului, consecințe ale unei plăgi tăiate-înțepate toraco-cardio-pericardice, în cadrul unui politraumatism cu plăgi tăiate și tăiate-înțepate numeroase (10 plăgi). Leziunile de violență s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor-înțepător și lovire cu și de corpuri dure, cu puțin timp anterior decesului. Între leziunile toraco-pericardo-cardiace și deces există legătură directă imediată de cauzalitate. Agentul vulnerant tăietor - înțepător (tip cuțit sau similar) poate avea lungimea minimă de circa 10 cm, o singură margine tăioasă cu lățime progresivă de la vârf spre mâner, maximă de cca. 3,5 cm, nu este exclusă existența unui profil pe marginea netăioasă a lamei.

În afara leziunilor de violență menționate, la autopsie s-au constatat leziuni întinse de arsură prin flacără, gradele III-IV, fără caracter vital. În momentul aplicării/ recepționării loviturilor, victima și autorul se puteau afla în mai multe poziții: față în față, autor spre dreapta victimei, victima cu ½ stângă a corpului în fața autorului. Direcțiile din care și spre care s-a lovit sunt diferite: dinainte - înapoi și de sus în jos pentru plăgile tăiate din regiunea pielii păroase a capului; de la dreapta la stânga și ușor spre superior pentru plaga tăiată cervicală profundă și cea mandibulară dreaptă; de la stânga la dreapta și de sus în jos pentru plaga tăiată cervicală dreaptă antero-laterală;

în sus și spre dreapta pentru plăgile tăiate-înțepate mandibular drepte; de sus în jos, de la dreapta la stânga și ușor dinainte-înapoi pentru plaga tăiată - înțepată toracică stângă.; dinainte - înapoi, de sus în jos și ușor oblic inferior pentru plaga tăiată - înțepată toracică stângă posterioară. Având în vedere aspectul și dispoziția plăgilor mandibulare și submandibulare drepte, se poate opina că acestea sunt leziuni de tatonare, iar plaga tăiată de la police drept poate fi considerată ca leziune de autoapărare.

În sângele aparținând grupului sanguin A nu s-a constatat alcool și nici monoxid de carbon. Examenul serologic al secrețiilor vaginală și anală nu a relevat prezența spermei, iar moartea poate data de 18-19 ore față de momentul necropsiei medicale”; raportul de constatare medico-legală din 24 noiembrie 2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța, prin care s-a concluzionat că: „Moartea victimei T.S. a fost violentă. Ea s-a datorat secționării cvasicomplete a formațiunilor respiratorii, vasculo-nervoase, vertebro-medulare și digestive de la nivelul regiunii cervicale, în cadrul unui politraumatism cu numeroase plăgi tăiate și tăiate-înțepate.

Leziunile de violență s-au putut produce cu puțin timp anterior decesului, prin: loviri repetate cu corp tăietor-înțepător (tip cuțit sau similar) cu o singură muchie tăioasă, lățime maximă de circa 3,5 cm; lungimea lamei tăioase nu poate fi apreciată; nu este exclusă prezența unui profil pe marginea netăioasă a lamei; prin lovire cu și de corpuri dure. Leziunile de violență de la nivelul regiunii cervicale au caracter tanato-generator direct, imediat, iar cele produse prin lovire cu și de corpuri dure nu au legătură de cauzalitate cu mecanismul tanato-generator.

Leziunile de violență de la nivelul feței, submandibulare și cele cervicale inferioare ar putea fi interpretate ca leziuni de tatonare, iar cele de la nivelul degetelor au aspectul unor leziuni de autoapărare. Direcțiile din care și spre care s-a lovit sunt diferite, pentru plăgile tanato-generatoare antero-laterale ale gâtului direcția de lovire este de la dreapta la stânga, unele orizontale, altele oblice, ascendent spre stânga și dinspre anterior spre posterior. Pozițiile ipotetice ale agresorului față de victimă pot fi față în față și autorul în spatele victimei.

În sângele aparținând grupului AB sau B cu aglutinine distruse nu s-a constatat alcool. Moartea poate data de 21-22 ore față de ora finalizării autopsiei medico-legale.” S-a constatat existența a cel puțin șaisprezece plăgi tăiate-înțepate pe corpul victimei T.S., cu secționarea gâtului, inclusiv a coloanei cervicale; procesele verbale din care reies orele la care s-a apelat serviciul de urgență 112; astfel primul apel telefonic către numărul de urgență 112, pentru anunțarea incendiului, a fost recepționat la ora 5,25 (fila 68 dosar UP) de către acest serviciu, apelul fiind dat de martorul I.P. după cca 5-10 minute d ela sesizarea incendiului, iar ulterior, la orele 5,28, martorul I.P. a mai apelat odată serviciul de urgență 112, anunțând și existența unei victime (T.S.) al cărui corp îl observase căzut lângă autoturism;procesul verbal de reconstituire a faptelor; declarațiile date de către cei doi inculpați, atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, în măsura coroborării cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că nu este temeinic motivul de recurs al inculpatului G.F.V., prin care a susținut că nu a înlesnit sau ajutat în vreun fel pe inculpatul L.L. la săvârșirea omorului deosebit de grav, inculpatul G.F.V. neavând cunoștință despre actele pe care inculpatul L.L. le-a întreprins în casa celor 2 victime.

Curtea a constatat că această apărare a inculpatului G.F.V. nu este susținută de mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel, potrivit declarațiilor coroborate ale martorilor B.F., B.I., P.R. și S.T., tribunalul reține că inculpatul G.F.V. a ajuns la stână în jurul orei 5,00, iar inculpatul L.L. a ajuns aproximativ cu o jumătate de oră mai târziu.

Astfel, B.F. relatează cu siguranță faptul că a plecat spre stână la ora 4,30, știind acest lucru din experiența cotidiană, pentru că la ora respectivă se sting luminile de la iluminatul public. Ținând cont și de timpul necesar înhămării cailor la căruță, precum și de faptul că martora a mânat caii cu viteză mică, datorită întunericului și drumului accidentat pe ultima porțiune (în acest sens este și constatarea făcută cu prilejul reconstituirii), aceasta a aproximat – ca și B.I. -că a ajuns la stână după cca jumătate de oră, deci la ora 5. Ori, inculpatul G.F.V. și martorul P.R. confirmă faptul că acest inculpat a ajuns la stână cu 1-2 minute înaintea martorei, neavând timp decât să se întindă pe pat și să se învelească, până când martora a intrat în baracă pentru a-i trezi; în cursul urmăririi penale martorul P.R. a admis, de asemenea, că G.F.V. a venit în jurul orei 4,30 - 05,00.

În același timp, martora B.F. aproximează, cu privire la sosirea la stână a inculpatului L.L., că aceasta s-a întâmplat la jumătate de oră după venirea ei, orientându-se în această apreciere după faptul că martora știa, din experiența zilnică, că prin mulsul oilor și caprelor o găleată se umple cu lapte în cca o jumătate de oră, iar când a venit L.L., tocmai se umplea găleata la care mulgea martora.

Dovada actelor de complicitate morală ale inculpatului G.F.V., prin faptul că acest inculpat a perceput posibilitatea producerii rezultatului periculos (decesul victimelor), rezultă din următoarele circumstanțe:G.F.V. știa că L.L. poartă briceag asupra sa, precum și spray tip NATO; acest inculpat știa că L.L. este sub influența băuturilor alcoolice, percepuse că se comportase cu tentă agresivă în discotecă, și deci putea continua acest mod de comportament; G.F.V. știa, de asemenea, că în casa vizată locuiesc doi bătrâni, întrucât, din moment ce L.L. i-a propus să intre în acea casă și totodată știa cine locuiește acolo, nu se întrevede motivul pentru care l-ar fi mințit, în sensul că locuința este nelocuită.

Inculpații au relatat, de altfel, că s-au înțeles ca, la apariția vreunei persoane,,să dea și să fugă”, aspect care presupune că au conștientizat că în casă locuiește cineva;anterior momentului când bătrânii s-au sesizat, inculpatul observase frigiderul funcționând, și-l observase pe L.L. înarmându-se cu un lemn, acestea indicându-i același lucru, și anume că locuința este folosită;după săvârșirea faptelor, la stână, inculpatul G.F.V. s-a preocupat personal pentru distrugerea mijloacelor materiale de probă care i-ar fi divulgat, arzând mai multe bunuri ale lui L.L.

și ale sale (resturile au fost găsite într-o groapă din apropierea barăcii). De asemenea, inculpatul nu a divulgat vreunei persoane faptele săvârșite de L.L., despre care luase cunoștință atât direct cât și din relatările acestuia, și chiar după autodenunțare a susținut o altă variantă mincinoasă care crea o situație mai favorabilă coinculpatului;cei doi inculpați aveau o relație de prietenie și încredere strânsă, derivată din munca și viața ce le desfășurau în comun; inculpatul G.F.V. a prevăzut posibilitatea ca L.L. să aibă o comportare violentă față de bătrânii din casa în care intraseră, a prevăzut că există chiar posibilitatea uciderii acestora, însă a acceptat propunerea coinculpatului de a-l însoți în locuință, și chiar a pătruns în camere înaintea acestuia, căutând bunuri de interes patrimonial; inculpatul G.F.V. arată în declarația inițială că, ajungând la baracă, s-a dezbrăcat de haine afară (pantaloni, tricou, adidași) și le-a ascuns, pentru că erau murdare de sânge, intrând dezbrăcat în baracă; declarațiile inculpatului se conturează a fi sincere, și astfel acestea dovedesc că inculpatul era murdar de sânge pe haine, a simțit nevoia să le ascundă, deci a fost de față cel puțin în momentul în care o victimă a sângerat, și s-a apropiat de ea suficient de mult încât să se murdărească de sânge pe haine ;

în condițiile în care atât inculpatul, cât și martorul P.R. au indicat faptul că martora B.F. a venit la stână imediat în urma inculpatului, practic inculpatul auzind zgomotul căruții în spatele său, și în condițiile în care martora venea pentru a începe împreună cu inculpații mulsul de dimineață al oilor și caprelor, apare ca nefiresc comportamentul inculpatului de a se întinde pe pat și de a se înveli complet, dând impresia martorei că abia atunci se trezea; inculpatul G.F.V. nu ar fi ars propria încălțăminte (adidașii cu care ieșea în sat) dacă nu avea un motiv serios pentru aceasta, având în vedere starea sa financiară precară;inculpatul G.F.V. a avut un alt motiv pentru a-și arde propria încălțăminte, deși îi era necesară, acest alt motiv neputând fi decât cel legat de impregnarea încălțămintei cu sângele victimelor;

în special inculpatul s-a putut murdări pe încălțăminte de sângele victimei T.S., care cursese abundent și formase o băltoacă (de remarcat că, inițial, inculpatul a susținut că a avut contact cu T.S., relatând și scena de lângă autoturism, acolo unde s-a format băltoaca de sânge) ;ori, dacă inculpatul a ars încălțămintea din acest motiv, rezultă că el a fost la fața locului la un moment când victimele suferiseră leziunile grave de tăiere-înțepare, deci l-a asistat pe inculpatul L.L. în actele de ucidere a victimelor; singura persoană care putea să observe incendiul la debutul lui (când mai putea fi stins) și care a putut porni pompa de apă, întinde furtunul spre casă (prin sângele victimei T.S.), umple găleata cu apă (probabil după ce a constatat că furtunul nu este suficient de lung) este inculpatul G.F.V., concluzia fiind că acesta s-a aflat până aproape de final la locul fapte; concluzia se coroborează și cu motivul pentru care inculpatul și-a ars adidașii; din convorbirea telefonică interceptată și înregistrată la data de 20 august 2009, orele 08.24 de la postul telefonic 0721.xxx.xxx „L.L.” care a apelat postul 0734.xxx.xxx (post telefonic despre care s-a stabilită că aparține coinculpatului G.F.V., notat cu „X”) rezultă că inculpații luaseră hotărârea să se autodenunțe, presupuneau că vor fi arestați și au convenit să ia măsuri pentru ca rudele lor să nu afle adevărul; ori, în concepția psihologică a lui L.L., exprimându-se într-o discuție particulară cu G.F.V., (care la rândul său știa adevărul despre limitele propriei implicări) acesta a indicat că „ăștia (adică amândoi) a omorât pe ăla”; aceeași conturare a propriei vinovății se regăsește și în conținutul biletului pe care inculpatul G.F.V. l-a scris lui B.I.

într-o filă din agenda sa (n-am avut încotro, trebuia să ne predăm); prin reconstituirea faptelor în cursul judecății, tribunalul a reținut că verificarea intervalelor de timp critice, coroborată cu activitățile indicate de inculpați, conduc la concluzia certă că inculpatul G.F.V. nu justifică unde s-a aflat pe un interval de timp similar celui în care inculpatul L.L. a putut exercita actele de lezionare și ucidere a victimelor; având în vedere că distanța de la casa victimelor și până la stâna inculpaților, mergând pe șosea și apoi pe un drum de pământ, astfel cum a indicat traseul G.F.V., este de 1 km măsurat, la care se adaugă un drum de pământ ce poate fi parcurs în câteva minute (baraca fiind vizibilă din șosea, potrivit fotografiilor judiciare) și că inculpatul a alergat cu viteza de aproximativ 10 km/ oră, deci a parcurs distanța de la victime la stână în 9-10 minute, inculpatul G.F.V. ar fi trebuit să ajungă la stână în jurul orei 03.30, această oră fiind însă infirmată de probele dosarului, astfel cum au fost analizate mai sus, care indică aproximativ ora 5 dimineața de sosire a acestui inculpat la stână; există astfel un interval de timp de mai mult de o oră pe care inculpatul nu l-a justificat prin declarațiile date și prin activitățile verificate, singura concluzie rațională fiind aceea că în realitate inculpatul G.F.V. a plecat mult mai târziu de la locul faptei, și nu imediat ce au fost sesizați în casă; ori, astfel este evident că inculpatul a asistat (cel puțin) la actele infracționale ale lui L.L.

îndreptate împotriva victimelor.

Față de considerentele expuse, Curtea a constatat la rândul său că în noaptea de 01/02 august 2009 inculpatul G.F.V. a realizat acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prev de art. 26 C. pen. raprtat la art. 176 lit. a) b) și d) C. pen., în condițiile în care nici un act material de autorat nu s-a putut demonstra cert că a fost săvârșit de G.F.V., astfel încât, în aplicarea principiului „in dubio pro reo”, astfel încât în mod temeinic s-a reținut numai încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului G., aceea de complicitate la infracțiunea săvârșită.

Având în vedere aceleași argumente expuse mai sus, din care reiese că inculpatul G.F.V. nu a plecat imediat din locuința victimelor, Curtea a reținut că nu este temeinic nici motivul de apel al acestui inculpat prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b)) și alin. (2)1 lit. a), b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., inculpatul G.F.V. sustrăgând suma de 60 de lei, violențele asupra victimelor fiind exercitate de coinculpatul L.L. pentru a asigura scăparea ambilor inculpați.

Astfel, Curtea a constatat că în mod temeinic prima instanță a reținut că faptele inculpatului L.L., astfel cum s-a reținut starea de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., omor deosebit de grav, prev de art. 174-176 lit. a), b) și d) C. pen. și distrugere, prevăzute de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., iar faptele inculpatului G.F.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen. (cu mențiunea că a săvârșit acte de autor în ce privește infracțiunea scop) și complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. a), b) și d) C. pen.

La încadrarea juridică a primelor două fapte reținute în sarcina ambilor inculpați, în mod corect instanța de fond a ținut cont de împrejurarea că aceștia au pătruns fără drept, împreună, pe timp de noapte și înarmați în locuința victimelor, cu intenția clară de a comite un jaf, prin asigurarea armelor cu care să le atace pe victime, apoi prin violențele efective după însușirea vinului și banilor, la încadrarea juridică a uciderii celor două victime s-a ținut cont de modul feroce de acțiune, prin aplicarea repetată și cu intensitate de numeroase lovituri, într-un mod sălbatic și neomenos cu lama briceagului, un par sau pumnii asupra a două victime, în aceeași împrejurare, ucidere comisă pentru săvârșirea și apoi ascunderea săvârșirii tâlhăriei, iar la încadrarea juridică a acțiunii de distrugere a locuinței s-a ținut cont de modul de producere a distrugerii, prin incendiere casei, incendiul provocat de inculpat creând un pericol public evident pentru locuințele învecinate, în lipsa intervenției pompierilor focul putându-se extinde din cauza proximității gospodăriilor și temperaturilor specifice verii și la alte locuințe.

Prin urmare, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și a stabilit. pentru fiecare inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor, persoanei acestora și gradului de participare la săvârșire a faptelor.

Astfel, Curtea a avut în vedere atât circumstanțele reale de săvârșire a faptelor (în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav: exercitarea de cruzimi – acte ce au produs suferințe fizice și psihice victimelor mult peste cele ce rezultă inerent din uciderea lor, oroarea produsă publicului, omorul asupra a două persoane în aceleași împrejurări, omorul realizat pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie; pentru infracțiunea de tâlhărie: faptul că s-a realizat, de asemenea, în împrejurări cu multiple agravări – în timpul nopții, de două persoane, de persoane având asupra lor armă albă și substanță paralizantă, într-o locuință) precum și circumstanțele personale ale celor doi inculpați (au încercat să inducă în eroare organele judiciare, prin tăgăduirea implicării în comiterea faptelor, apoi prin susținerea unei versiuni nereale, prin care să atenueze gradul de culpabilitate; din rapoartele de expertiză psihiatrică reieșind că ambii inculpați au fost diagnosticați cu tulburare de personalitate de tip antisocial).

Față de aceste expuse mai sus, Curtea a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților a vreuneia dintre circumstanțele atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că motivele de apel ale inculpaților cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor (în sensul reducerii pedepselor aplicate de către prima instanță) nu sunt întemeiate.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului L.L., cu privire la reducerea cuantumului sporului de pedeapsă aplicat de către instanța de fond, având în vedere violențele deosebite exercitate de către acest inculpat asupra celor două victime, cruzimea de care a dat dovadă, contextul în care au fost săvârșite infracțiunile concurente, aspecte față de care pedeapsa cea mai grea, respectiv maximul special al pedepsei închisorii de 25 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, nu este îndestulător, justificându-se aplicarea unui spor, în cuantumul maxim al acestuia, respectiv de 5 ani în condițiile art. 34 lit. b) C. pen., rezultând o pedeapsă finală de 30 ani închisoare.

Curtea a constatat că nu sunt fondate nici apelurile părților civile H.V. și H.T.E., prin care s-a criticat hotărârea instanței de fond exclusiv sub aspectul laturii penale, respectiv a individualizării pedepselor, având în vedere că pedeapsa finală de 30 ani închisoare aplicată inculpatului L.L. reprezintă maximul pedepsei închisorii ce poate fi aplicat, potrivit art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen., iar pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului G.F.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 – art. 176 lit. a), b) și d) C. pen. a fost judicios individualizată, raportat la participația redusă a acestui inculpat la săvârșirea faptei (sub forma complicității morale prin prezența sa la fața locului), față de aceeași circumstanțe fiind judicios individualizat și sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare (în final rezultând o pedeapsă de 19 ani închisoare).

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor.

III. Recursurile în termen împotriva deciziei amintite declarate de părțile civile H.V. și H.T.E. și inculpații L.L. și G.F.V. reținând motivele de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen. sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, pe baza actelor lucrărilor din dosarul cauzei și raportat la motivele de apel invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probatoriului, reținând vinovăția inculpaților sub forma intenției directe prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În acest sens, Înalta Curte reține că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, reiese că în noaptea de 01/02 august 2009, în jurul orelor 03,30, după o înțelegere prealabilă, inculpatul L.L. a pătruns fără drept, înarmat și împreună cu coinculpatul G.F.V., în locuința comună a victimelor din comuna Corbu, jud. Constanța, unde le-a ucis în scop de jaf și prin cruzimi pe victimele T.S., de 85 de ani și pe soția sa, T.G., de 84 ani, cu aplicarea în mod repetat și feroce de lovituri cu o scândură, pumnii și lama briceagului, în zonele capului, gâtului, pieptului și membrelor superioare și provocarea a cel puțin șaisprezece plăgi tăiate-înțepate soțului, cu cvasidecapitare, respectiv zece plăgi tăiate - înțepate soției, una cu interesarea cordului, a pericardului și secționarea a trei coaste, iar în aceeași împrejurare a sustras un bidon de 10 litri cu vin roșu, apoi le-a incendiat și casa celor două victime cu producerea unui pericol public evident pentru locuințele învecinate, iar inculpatul G.F.V. a sustras suma de 60 de lei, prin violențe exercitate de coinculpat pentru a asigura scăparea amândurora, iar prin prezența sa l-a încurajat și sprijinit moral pe coinculpat să le ucidă pe cele două victime.

Din probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată că nu este întemeiat motivul de recurs al inculpatului G.F.V., prin care a susținut că nu a înlesnit sau ajutat în vreun fel pe inculpatul L.L. la săvârșirea omorului deosebit de grav, inculpatul G.F.V. neavând cunoștință despre actele pe care inculpatul L.L. le-a întreprins în casa celor 2 victime.

Înalta Curte constată la rândul său – pentru argumentele probatorii și justificative arătate în sentință și confirmate ulterior de Curte a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesară - că această apărare a inculpatului G.F.V. nu este susținută de mijloacele de probă administrate în cauză.

Înalta Curte, având în vedere argumentele probatorii expuse detaliat în sentință, constată de asemenea că în noaptea de 01/02 august 2009 inculpatul G.F.V. a realizat acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) b) și d) C. pen., în condițiile în care nici un act material de autorat nu s-a putut demonstra cert că a fost săvârșit de G.F.V.

Având în vedere aceleași argumente expuse în sentință, din care reiese că inculpatul G.F.V. nu a plecat imediat din locuința victimelor, Curtea a reținut că nu este temeinic nici motivul de apel al acestui inculpat prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), at. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., inculpatul G.F.V. sustrăgând suma de 60 de lei, violențele asupra victimelor fiind exercitate de coinculpatul L.L. pentru a asigura scăparea ambilor inculpați.

Ca atare, Înalta Curte constată la rândul său că în mod temeinic prima instanță – soluție menținută în apel - a reținut că faptele inculpatului L.L., astfel cum s-a reținut starea de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen., omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 lit. a), b) și d) C. pen. și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., iar faptele inculpatului G.F.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen. (cu mențiunea că a săvârșit acte de autor în ce privește infracțiunea scop) și complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. a), b) și d) C. pen.

La încadrarea juridică a primelor două fapte reținute în sarcina ambilor inculpați, în mod corect instanța de fond a ținut cont de împrejurarea că aceștia au pătruns fără drept, împreună, pe timp de noapte și înarmați în locuința victimelor, cu intenția clară de a comite un jaf, prin asigurarea armelor cu care să le atace pe victime, apoi prin violențele efective după însușirea vinului și banilor, la încadrarea juridică a uciderii celor două victime s-a ținut cont de modul feroce de acțiune, prin aplicarea repetată și cu intensitate de numeroase lovituri, într-un mod sălbatic și neomenos cu lama briceagului, un par sau pumnii asupra a două victime, în aceeași împrejurare, ucidere comisă pentru săvârșirea și apoi ascunderea săvârșirii tâlhăriei, iar la încadrarea juridică a acțiunii de distrugere a locuinței s-a ținut cont de modul de producere a distrugerii, prin incendiere casei, incendiul provocat de inculpat creând un pericol public evident pentru locuințele învecinate, în lipsa intervenției pompierilor focul putându-se extinde din cauza proximității gospodăriilor și temperaturilor specifice verii și la alte locuințe.

Prin urmare, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. și a stabilit pentru fiecare inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor, persoanei acestora și gradului de participare la săvârșire a faptelor.

Astfel instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale de săvârșire a faptelor (în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav: exercitarea de cruzimi – acte ce au produs suferințe fizice și psihice victimelor mult peste cele ce rezultă inerent din uciderea lor, oroarea produsă publicului, omorul asupra a două persoane în aceleași împrejurări, omorul realizat pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie; pentru infracțiunea de tâlhărie: faptul că s-a realizat, de asemenea, în împrejurări cu multiple agravări – în timpul nopții, de două persoane, de persoane având asupra lor armă albă și substanță paralizantă, într-o locuință) precum și circumstanțele personale ale celor doi inculpați (au încercat să inducă în eroare organele judiciare, prin tăgăduirea implicării în comiterea faptelor, apoi prin susținerea unei versiuni nereale, prin care să atenueze gradul de culpabilitate; din rapoartele de expertiză psihiatrică reieșind că ambii inculpați au fost diagnosticați cu tulburare de personalitate de tip antisocial).

Față de aceste expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților a vreuneia dintre circumstanțele atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că motivele de apel ale inculpaților cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor (în sensul reducerii pedepselor aplicate de către prima instanță) nu sunt întemeiate.

Înalta Curte constatată că nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului L.L., cu privire la reducerea cuantumului sporului de pedeapsă aplicat de către instanța de fond, având în vedere violențele deosebite exercitate de către acest inculpat asupra celor două victime, cruzimea de care a dat dovadă, contextul în care au fost săvârșite infracțiunile concurente, aspecte față de care pedeapsa cea mai grea, respectiv maximul special al pedepsei închisorii de 25 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, nu este îndestulător, justificându-se aplicarea unui spor, în cuantumul maxim al acestuia, respectiv de 5 ani în condițiile art. 34 lit. b) C. pen., rezultând o pedeapsă finală de 30 ani închisoare.

Înalta Curte constatată că nu sunt fondate nici recursurile părților civile H.V. și H.T.E., prin care s-a criticat hotărârea instanței de fond exclusiv sub aspectul laturii penale, respectiv a individualizării pedepselor, având în vedere că pedeapsa finală de 30 ani închisoare aplicată inculpatului L.L. reprezintă maximul pedepsei închisorii ce poate fi aplicat, potrivit art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen., iar pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului G.F.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. a), b) și d) C. pen. a fost judicios individualizată, raportat la participația redusă a acestui inculpat la săvârșirea faptei (sub forma complicității morale prin prezența sa la fața locului), față de aceeași circumstanțe fiind judicios individualizat și sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare (în final rezultând o pedeapsă de 19 ani închisoare).

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor.

Înalta Curte va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 21 august 2009 la 29 apriIie 2011.

Conform art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile H.V. și H.T.E. și de inculpații L.L. și G.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/ P din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 21 august 2009 la 29 aprilie 2011.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2011.