Fraud via false inventory certificates: Rejection of suspension of sentence and statutory limitations for abuse of service charges.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Dolj, secția penală, s-au dispus următoarele:

1. Condamnarea inculpatului M.N. (fiul lui I. și F.) la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 și 76 C. pen. și la câte două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea și a art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen., în cazul acestor ultime infracțiuni, contopindu-i-se pedepsele, în baza art. 33 și 34 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare;

Achitarea aceluiași inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 și la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dedus, din pedeapsa aplicată acestui inculpat, detenția preventivă începând de la 17 februarie 1998 până la 13 august 1998.

2. Condamnarea inculpatei C.V. (fiica lui V.C. și E.) la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., precum și la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. e) și alin. (3) C. pen., contopindu-i-se pedepsele, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

Achitarea aceleiași inculpate, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 și la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate acestei inculpate, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. i s-a dedus din pedeapsă detenția preventivă începând de la 12 martie 1998 la 17 aprilie 1998.

3. Condamnarea inculpatului D.M. (fiul lui F. și Ș.) la 4 ani închisoare și, respectiv, 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) și (3) C. pen., la două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) și (3) C. pen., la câte 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și a art. 76 C. pen., a infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. și a două infracțiuni prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen., precum și la câte 5 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D.m. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. i s-a dedus din pedeapsă durata deținerii preventive, cu începere de la 16 mai 1998 la 1 octombrie 1999.

4. Condamnarea inculpatului V.I. (fiul lui N. și I.) la 4 ani închisoare și, respectiv, 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 alin. (2) și (3) C. pen., la câte două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. și pentru săvârșirea a două infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., precum și la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prevăzute de art. 239, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.

S-a luat act că SC A. SA Buzău (fostă SC U. SA) și SC O. SA Podari nu s-au constituit părți civile în cauză.

Acțiunea civilă formulată de SC P. SA Galați a fost respinsă, iar latura civilă a cauzei cu privire la partea civilă SC C. SA Dolj a fost lăsată nesoluționată.

Admițându-se în parte acțiunea civilă formulată de SC G.C. București, inculpații V.I. și D.M. au fost obligați solidar între ei, precum și în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj să plătească acelei părți civile, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.226.880.787 lei.

A mai fost obligată și inculpata C.V., solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, să plătească părții civile D.G.F.P.S. Dolj, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.707.987.880 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei C.V.

De asemenea, inculpatul D.M. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 997.191.510 lei reprezentând TVA și impozit pe profit către D.G.F.P.S. Dolj.

Totodată, s-a dispus anularea înscrisurilor false și refacerea situației corecte în evidența contabilă a SC C. SA Dolj.

S-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.N. a deținut funcția de director general la SC C. SA Dolj de la înființarea acestei societăți până la data de 17 februarie 1998, iar inculpata C.V. a îndeplinit funcția de director economic la aceeași societate până la 10 decembrie 1997. Consiliul de Administrație al SC C. SA Dolj a numit la 10 noiembrie 1997 pe inculpatul V.I. în funcția de director comercial, iar la data de 21 noiembrie 1997 a decis încadrarea inculpatului D.M. în funcția de director economic, funcție pe care acesta a îndeplinit-o efectiv de la 10 decembrie 1997 până la 9 februarie 1998.

Făcându-se verificări de către Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, s-a constatat că modul în care a fost desfășurată activitatea în cadrul SC C. SA Dolj a prejudiciat alte societăți comerciale, precum și bugetul statului, prin sustragerea de la plata unor sume importante de bani datorate acestuia.

S-a relevat că, aflându-se în relatii contractuale cu SC U. SA Buzău, SC G.C. SRL București și SC U.U. SA Podari, ce aveau ca obiect achiziționarea și livrarea unor cantități de seminte de floarea soarelui, în scopul înșelării altor parteneri, SC C. SA Dolj a emis, din dispoziția inculpaților menționati, înscrisuri cu conținut neadevărat și certificate de depozit în care au fost menționate cantități nereale de produse pretins achiziționate, pentru a convinge societățile respective să achite prețul acelor produse.

În cadrul acestor operațiuni necorecte, inculpata C.V. a dispus ca suma de 15.980.000.000 lei, încasată de la SC U. SA Buzău, să fie înregistrată în alte conturi decât cele uzuale, reușind în acest mod să sustragă SC C. SA Dolj de la plata TVA. Totodată, procedând în mod similar, prin înregistrarea în contul 411 (în corespondență cu conturile 462 și 472) a sumelor încasate de la SC U. SA Buzău, aceeași inculpată a reusit să sustragă SC C. Dolj și de la plata impozitului pe profit, cu suma de 270.360.880 lei, astfel că suma totală cu care ea a prejudiciat statul este de 2.707.987.880 lei.

S-a mai reținut că, din dispoziția inculpatului D.M., nu au fost înregistrate în evidențele contabile facturile emise în relația cu SC U.U. SA Podari, ceea ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului statului cu suma de 997.191.510 lei reprezentând TVA neplătită și impozit pe profit neachitat.

În fine, s-a mai reținut că un credit de patru miliarde lei, acordat de B.I.R. în condiții preferențiale și pentru un scop determinat (achiziționarea de grâu), a fost folosit de inculpații M.N. și C.V. în alte scopuri, prejudiciind astfel SC C. SA Dolj cu suma de 168.784.000 lei ce reprezintă diferența dintre dobânda subvenționată și dobânda pieții, cu adăugarea penalizării de 10%.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, partea civilă și responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, precum și inculpații M.N., C.V., D.M. și V.I. Toate aceste apeluri au fost admise prin Decizia penală nr. 486 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția penală, desfiintându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, cu motivarea că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea dreptului la apărare față de SC C. SA Dolj, pe care a obligat-o să plătească despăgubiri fără să fi fost citată și în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru a-și face apărările și în raport cu această calitate.

Rejudecând cauza, Tribunalul Dolj, secția penală, prin sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004, a dispus:

1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 248 raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen.

2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevazute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și de art. 289 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea aceleiași inculpate și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481 și la art. 258 C. pen.

3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevazute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290 C. pen., de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni prevazute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., precum și pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de inculpatul V.I. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., a altor două infracțiuni prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 284, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile SC C. SA Dolj, SC P. SA Galați și SC G.C. București și s-a luat act că SC A. SA Buzău, SC O.U. SA Podari și D.G.F.P.S. Dolj nu se mai constituie părți civile.

Împotriva acestei din urmă sentinte, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C. Bucuresti.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin Decizia penală nr. 237 din 6 iulie 2005, a admis apelul declarat de procuror și a desființat sentința în sensul că:

1.A condamnat pe inculpatul M.N. la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., interzicându-i conform art. 71 C. pen. drepturile prevăzute în art. 64 din același cod, cu excepția celui înscris la lit. a) a acestui ultim articol.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal, față de el, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, art. 289 și art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata C.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a mai dispus achitarea acestei inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen.

3. Inculpatul D.M. a fost condamnat la câte 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., urmând să execute, în conformitate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a), b), c), e) și art. 71 C. pen.

Același inculpat a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de el, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen.

4. S-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de inculpatul V. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., a infracțiunii prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a două infracțiuni prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost respinse apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C. SRL Bucuresti împotriva aceleiași sentințe.

S-a dispus anularea tuturor înscrisurilor false și refacerea situației contabile la SC C. SA Dolj.

Prin considerentele acestei decizii s-a motivat că inducerea în eroare a SC U. SA Buzău și a SC G.C. SRL București a avut loc în cursul derulării contractelor anterioare încheiate corect, precum și că în mod justififcat nu s-a reținut de prima instanță săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, în sarcina inculpaților M.N. și C.V., învederându-se că s-au efectuat corect toate compensările, cu persoanele fizice de la care fuseseră achiziționate bunuri, cu cantitățile de grâu provenind din resursele SC C. SA Dolj.

S-a mai motivat că, față de corectitudinea înregistrărilor din evindențele contabile și de absența unor efecte fiscale negative în anul 1998, în care nu s-a constatat prejudicierea bugetului de stat, în mod corect nu s-a reținut, de prima instanță, săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală imputate inculpaților V.I., D.M. și C.V.

În fine, s-a argumentat prin decizia pronunțată în apel că, în raport cu calitatea sa de parte responsabilă civilmente, SC C. SA Dolj nu mai poate solicita despăgubiri în această cauză de la inculpați, iar partea civilă SC G.C. SRL București nu are temei pentru a pretinde despăgubiri deoarece din actele dosarului rezultă că și-a recuperat prejudiciul cu ocazia reorganizării SC C. SA Dolj.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpații M.N. și D.M., precum și partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj.

Prin Decizia nr. 1360 din 2 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă și responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și de inculpații M.N. și D.M. și, admițând recursul declarat de procuror, a casat Decizia penală nr. 237 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, și sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj, cu privire la:

- achitarea inculpaților M.N. și C.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 cu referire la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 258 C. pen.;

- achitarea inculpaților C.V. și D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;

- individualizarea pedepselor pentru celelalte infracțiuni stabilite inculpaților condamnați, cu înlăturarea aplicării art. 74 și 76 C. pen. față de inculpații M.N. și D.M.

Rejudecând în limitele arătate, instanța de recurs a dispus:

1. Condamnarea inculpatului M.N. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., precum și la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248-2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen.

În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.N. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

2. Condamnarea inculpatei C.V. la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248-2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen., precum și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei C.V. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Inculpata C.V. a fost obligată, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 2.707.987.880 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit către D.G.F.P.S. Dolj, și s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor acestei inculpate.

3. Condamnarea inculpatului D.M. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., precum și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a aplicat acestui ultim inculpat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Inculpatul D.M. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 997.191.510 lei, reprezentând TVA și impozitul pe profit, către D.G.F.P.S. Dolj.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale celor două hotărâri casate parțial.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpații M.N., C.V. și D.M. au formulat contestații în anulare, invocând cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen., în care sens au susținut că nu au fost ascultați de instanță la judecarea recursurilor.

În sprijinul cazului invocat, cei trei inculpați au relevat că li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ale cărei prevederi au prioritate în aplicare atunci când există neconcordanțe cu legile interne, conform art. 20 din Constituție, subliniind că această încălcare constă în lipsirea lor de posibilitatea de a face declarații personal în recurs, astfel că instanța a fost pusă în situația să decidă fără să poată aprecia direct apărările pe care făptuitorii aveau dreptul să le prezinte personal.

Inculpații C.V. și D.M., prin apărătorii lor aleși, au mai invocat, ca temei al contestațiilor în anulare formulate de ei, și prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen., învederând că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și că această cauză de înlăturare a răspunderii penale exista la data soluționării recursului.

Contestațiile în anulare, conexate, au fost admise în principiu. În cadrul procedurii reglementate de art. 392 C. proc. pen., prin Decizia nr. 2729 din 10 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis contestațiile în anulare formulate și a desființat Decizia nr. 1360 din 2 martie 2006 a aceleiași secții, fixând termen, la 22 octombrie 2008, pentru rejudecarea recursurilor declarate în cauză.

Prin Decizia nr. 3368 din 22 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis aceste recursuri și, casând decizia atacată, a trimis cauza Curții de Apel Craiova pentru judecarea apelurilor declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C. SRL București.

S-a motivat că, în raport cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, aplicabile potrivit art. 20 din Constituție, se impunea audierea inculpaților de către instanța de apel, în vederea respectării dreptului lor la un proces echitabil, astfel că neconformarea la această cerință face necesară reluarea judecării cauzei în apel, spre a li se da posibilitate să prezinte propriile lor opinii asupra modului în care s-au derulat faptele ce li s-au imputat.

S-a mai argumentat că, datorită specificului atribuțiilor dobândite prin devoluarea fondului cauzei, instanța de apel trebuia să administreze sau să readministreze în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate, probe în verificarea vinovăției inculpaților.

Făcându-se referire la considerentele deciziei pronunțate în apel, s-a relevat că în această privință, exceptându-se analiza privind infracțiunea de înșelăciune, doar au fost preluate argumentele primei instanțe. Or, s-a subliniat că, prin acest mod de a proceda, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 353 și 378 C. proc. pen., deoarece printr-o motivare lapidară și cu caracter general, echivalând cu neargumentarea soluției, nu s-a reușit să fie prezentate elementele ce au condus la formarea convingerii judecătorilor.

Rejudecând cauza în apel, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 67 din 10 martie 2010, a respins ca nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C. SRL București și, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desființat în parte sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj, secția penală și a dispus:

I. – Schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.V., din infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 87/1994, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

- Schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M.N. și C.V., din infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 și la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- Schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.M., din două infracțiuni prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen. și alte două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen.

II.1. Condamnarea inculpatului M.N. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. (2) C. pen., cu atragerea de drept și a pedepsei accesorii conform art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, pe durata termenului de încercare compus din pedeapsa aplicată, la care se adaugă intervalul de timp de 3 ani stabilit de instanță.

În conformitate cu art. 863 C. pen. au fost fixate măsurile la care să se supună inculpatul pentru durata termenului de încercare, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.N. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal, față de același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata C.V. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., precum și de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Inculpatul D.M. a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. c) și a art. 76 alin. (2) C. pen., dispunându-se, în conformitate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea și a art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată în această cauză inculpatului D.M. cu pedeapsa de 4 ani închisoare, ce i s-a aplicat prin sentința penală nr. 364/1998 a Tribunalului Dolj (definitivă prin Decizia nr. 5/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În conformitate cu art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 975 zile, în care s-a inclus și durata deținerii preventive din această cauză.

Constatându-se că inculpatul D.M. a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 4954 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, s-a dispus să nu mai fie emis un alt mandat pentru executarea acestei pedepse.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpatul D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus anularea înscrisurilor false.

Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la inculpatul V.I. și la soluționarea laturii civile a cauzei.

La motivarea soluției adoptate în apel, prin această decizie, s-au învederat următoarele:

Inculpatului M.N. i s-a imputat săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu prejudicierea SC U. SA Buzău, precum și săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481 și art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură cu folosirea sumelor de bani obținute de SC C. SA Dolj din credite acordate de B.I.R.

Din materialul probator administrat a reieșit că, în privința relației cu SC U. SA Buzău, SC C. SA Dolj, reprezentată de director general M.N. și director economic C.V., a încheiat un prim contract, înregistrat în data 27 martie 1997, ce a avut ca obiect furnizarea de semințe de floarea soarelui rezultate de pe o suprafață de 10.000 hectare, în care scop SC C. SA Dolj, în calitate de vânzător, se obliga să însămânțeze suprafața respectivă și să obțină de pe ea o cantitate totală de 15.000 tone de semințe (producție medie de 1,5 tone la hectar).

La rândul său, cumpărătorul SC U. SA Buzău și-a asumat obligația să asigure sămânța necesară înființării culturii, precum și motorina pentru lucrări, costul semințelor urmând să fie achitat de producător cu o dobândă de 80%, în natură, la recoltare.

La data de 4 aprilie 1997 a fost încheiat între cele două societăți un nou contract, în aceleași condiții, pentru o suprafață de 100 hectare de pe care s-a estimat să fie obținută o recoltă totală de 1.500 tone semințe de floarea soarelui.

În derularea celor două contracte, SC U. SA Buzău a plătit pentru motorină suma de 820.938.726 lei, iar pentru semințe suma de 974.370.111 lei, aceste sume fiind însă insuficiente pentru înființarea culturilor de floarea soarelui pe întregile suprafețe de teren preconizate.

Tot între cele două societăți a fost încheiat la 10 septembrie 1997 un al treilea contract, intitulat „contract de mandat”, prin care SC C. SA Dolj s-a obligat să achiziționeze pentru SC U. SA Buzău, până în iunie - iulie 1998, o cantitate suplimentară de 16.000 tone semințe de floarea soarelui, cumpărătorului revenindu-i obligația să asigure plata acestei cantități de semințe și a unui comision lunar.

Pentru că producătorii agricoli nu acceptau să lase semințele de floarea soarelui la SC C. SA Dolj fără să primească imediat banii cuveniți, conducerea SC U. SA Buzău a acceptat să achite în avans prețul produsului achiziționat, plata urmând să fie făcută pe baza borderourilor și a situațiilor centralizatoare.

Astfel, potrivit celor convenite, SC U. SA Buzău a virat în perioada 11 septembrie 1997 - noiembrie 1997, către SC C. SA Dolj, cu ordine de plată, sume totalizând 15.980.000.000 lei.

La rândul ei, SC C. SA Dolj a emis factura din 13 octombrie 1997 în valoare de 9.967.794.564 lei, pentru cantitatea de 5.216 tone semințe de floarea soarelui, fără să dețină această cantitate în cadrul stocului fizic și util ce l-a avut.

La 12 noiembrie 1997, în urma solicitării reprezentanților SC U. SA Buzău, ce făcuse un împrumut bancar pentru obținerea căruia au fost gajate cantitățile de semințe de floarea soarelui ce ar fi trebuit să le aibă în depozitele SC C. SA Dolj, inculpatul M.N. a semnat procesul verbal nr. 6586 din 12 noiembrie 1997, în care s-a menționat că SC C. SA Dolj a achiziționat pentru SC U. SA Buzău cantitatea de 7570 tone semințe de floarea soarelui.

Reprezentanții Băncii Agricole SA Buzău și ai SC U. SA Buzău au constatat, la rândul lor, existența întregii cantități de semințe de floarea soarelui menționată în procesul-verbal, fără să-și dea seama că, în realitate, SC C. SA Dolj avea în depozite o cantitate mai mică de semințe și că aceasta fusese achiziționată pentru mai mulți beneficiari.

Cu toate acestea, perseverând în mistificarea adevărului, inculpatul M.N. a semnat certificatul de depozit nr. 6752 din 19 noiembrie 1997, prin care a atestat, contrar realității, că SC C. SA Dolj ar deține cantitatea de 7.359 tone semințe de floarea soarelui și că beneficiarul ei ar fi doar SC U. SA Buzău, fără consimțământul căreia nu ar putea fi înstrăinată.

Constatând o diferență în minus între cantitatea plătită și cele 7.359 tone de semințe pentru care fusese semnat certificatul de depozit, reprezentanții SC U. SA Buzău au cerut explicații, iar inculpatul M.N., pentru a nu restitui diferența de bani, a mai semnat un certificat de depozit (din 5 decembrie 1997) pentru cantitatea de 1.000 tone semințe de floarea soarelui și 768,2 tone boabe soia, cu toate că din situația privind evoluția stocului de semințe de floasea soarelui rezultă că în noiembrie 1997 fuseseră achiziționate doar 404,323 tone fizic din acest produs, din care util 367,825 tone.

Ca urmare, s-a conchis că, prin acest procedeu, inculpatul M.N. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu prilejul executării contractului de mandat, deoarece a indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău, pe care i-a asigurat că SC C. SA Dolj ar fi achiziționat întreaga cantitate de semințe de floarea soarelui pentru care SC U. SA Buzău efectuase plata.

S-a motivat, în acest sens, că SC C. SA Dolj nu achiziționase cantitățile de semințe de floarea soarelui ce pretindea că le-ar deține în depozite, învederându-se că din situațiile privind recepțiile de astfel de produse în anul 1997 rezultă că dacă la un moment dat a existat o anumită cantitate de semințe de floarea soarelui în depozitele acelei societăți, în realitate ea nu fusese achiziționată pentru SC U. SA Buzău. Au fost invocate în această privință declarațiile făcute la urmărirea penală de martora C.L., subliniindu-se că ele sunt confirmate de nota de constatare din 16 februarie 1998, de situația privind evoluția stocului fizic și util de semințe de floarea soarelui în anul 1997, precum și de relatările martorilor U.M., Z.C.M., M.M., Ș.E., P.G. și C.F.

S-a conchis că aceste probe relevă că SC C. SA Dolj nu-și putea onora obligațiile asumate prin contracte în condițiile în care era de notorietate că acea societate folosea aceleași cantități de produse existente în stoc pentru a garanta cu ele obligațiile asumate în același timp cu mai mulți parteneri.

S-a făcut referire în acest sens la declarațiile martorei C.L. din faza urmăririi penale, în care a dat detalii cu privire la înscrisurile semnate de inculpatul M.N., în timpul executării contractului de mandat, pentru inducerea și menținerea în eroare a SC U. SA Buzău.

S-a conchis însă că primele două contracte încheiate între SC C. SA Dolj și SC U. SA Buzău, înregistrate sub nr. 550/1655 din 27 martie 1997 și sub nr. 2812 din 4 aprilie 1997, nu pot avea relevanță penală în condițiile în care, așa cum avea obligația, SC C. SA Dolj a semnat contract cu 138 societăți comerciale, asociații familiale și persoane fizice pentru înființarea de culturi de floarea soarelui pe o suprafață de 14.898 hectare, în scopul obținerii unei producții de 27.394 tone de semințe.

Ca urmare, apreciindu-se că s-a asigurat înființarea de culturi pe o suprafață chiar mai mare decât cea necesară pentru obținerea cantităților de semințe stipulate prin cele două contracte încheiate între SC C. SA Dolj și SC U. SA Buzău, s-a ajuns la concluzia că inculpatul M.N. nu a indus în eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău cu ocazia încheierii și derulării acelor contracte, iar nerespectarea clauzelor convenite se datorează survenirii unor cauze ce imprimă faptei caracter nepenal.

Dar, în ceea ce privește fapta inculpatului M.N. de a fi indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău prin aceea că i-a făcut să creadă că SC C. SA Dolj ar fi achiziționat toate cantitățile de semințe de floarea soarelui convenite, pentru a reține sumele de bani încasate în urma îndeplinirii obligației asumate de către SC U. SA Buzău, s-a constatat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

S-a scos în evidență că este irelevantă împrejurarea că SC U. SA Buzău nu s-a constituit parte civilă câtă vreme această societate nu mai era interesată să solicite despăgubiri pentru că prejudiciul fusese integral acoperit de SC C. SA Dolj.

În legătură cu cererea inculpatului M.N. de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., s-a considerat că nu poate fi primită cât timp el nu a realizat vreuna din modalitățile la care se referă acel text de lege, pentru a lipsi SC U. SA Buzău de sumele de bani ce le achitase, ci le-a creat reprezentanților acestei societăți convingerea necorespunzătoare realității că ar fi achiziționat cantitățile de semințe de floarea soarelui convenite prin contract, în condițiile în care cantitățile respective, deși existente, erau folosite pentru executarea contractelor încheiate cu SC G.C. SRL București, SC O.U. SA Podari și alte societăți.

Cu privire la inculpatul M.N. s-a mai motivat că, la individualizarea pedepsei, se impune să se aibă în vedere gradul de pericol social mediu al faptei și împrejurările în care a fost comisă, acoperirea prejudiciului de către partea responsabilă cvilmente, circumstanțele personale deduse din conduita lui bună înainte de săvârșirea infracțiunii, ca și din atitudinea avută pe parcursul procesului penal, concretizată în prezentarea sa la toate termenele de judecată, cu consecința aplicării față de el a dispozițiilor art. 74 lit. a), c) și ale art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a argumentat că, în raport cu aceste circumstanțe și cu perioada de timp ce s-a scurs după săvârșirea faptei, trebuie să se mai aprecieze că scopul pedepsei ar putea fi realizat față de inculpatul menționat și fără privarea lui de libertate, în condițiile prevăzute de art. 861 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că în raport cu presupusul prejudiciu, de 168.784.000 lei, reprezentând diferența dintre dobânda subvenționată și dobânda pieții, cu adăugarea penalizării de 10%, al cărui cuantum nu poate fi considerat superior celui avut în vedere în accepțiunea prevederilor art. 246 C. pen., apare necesară schimbarea încadrării juridice a faptei inculpaților M.N. și C.V. în art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dar, s-a motivat că nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și se impune pronunțarea unei soluții de achitare față de ambii inculpați, deoarece din actele dosarului rezultă că, pentru stingerea debitelor față de unele societăți și persoane fizice care i-au prestat lucrări, s-a făcut compensare cu grâu din resursele SC C. SA Dolj, după care, această societate a cumpărat aceste cantități de grâu prin încheiere de documente de vânzare-cumpărare fără să încalce vreo dispoziție legală pentru că O.U.G. nr. 46/1997 nu condiționa achiziționarea grâului doar de la anumiți vânzători, singura obligație a SC C. SA Dolj fiind doar aceea de a-l livra societăților comerciale de morărit și panificație la un anumit preț.

S-a apreciat prin considerentele deciziei că SC C. SA Dolj avea posibilitate să achiziționeze în mod legal grâu de la orice vânzător, inclusiv de la persoanele fizice și juridice care dobândiseră anumite cantități de grâu prin compensarea debitelor ce le avea SC C. SA Dolj față de ele, iar această societate nu a suferit niciun prejudiciu pentru că, dacă nu ar fi procedat la compensarea acelor debite, în valoare totală de 1.042.872.038 lei, ar fi trebuit să le acopere, totuși, cu riscul de a plăti în plus dobânzi sau penalități conform contractelor încheiate.

Ca urmare, constatându-se că, sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a conchis că se impune achitarea inculpaților M.N. și C.V., pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., precum și la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, imputate inculpatei C.V. în legătură cu înregistrarea în mod eronat în evidența contabilă a sumei de 15.980.000.000 lei, menționată în facturile din 13 octombrie 1997 și din 9 decembrie 1997, s-a motivat că, în raport cu Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a considerat în continuare că, pentru existența acestei infracțiuni, este necesar să se fi produs urmarea avută în vedere prin textul art. 13 din Legea nr. 87/1994, adică neplata ori diminuarea impozitului, a taxei sau a contribuției.

Or, s-a învederat că prin adresa din 25 februarie 2004 a D.G.F.P.S. Dolj s-a precizat că facturile întocmite de SC C. SA Dolj ce sunt menționate în notele de constatare la care se referă rechizitoriul, nu au avut efecte fiscale la nivelul anului 1998, astfel că nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului de stat.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu sunt întrunite în faptele inculpatei C.V. elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și că se impune să fie achitată, pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 21 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește pe inculpatul D.M., trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., a unei infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen., a unei infracțiuni prevăzute de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a unei infracțiuni prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 31 raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen. și a două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în legătură cu SC G.C. SRL București, SC O.U. SA Podari și A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, s-a relevat, prin considerentele deciziei, că pentru ultimele patru infracțiuni situația este identică cu aceea a inculpatei C.V., impunându-se schimbarea încadrării lor juridice într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen., precum și achitarea inculpatului respectiv în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la cele două infracțiuni de înșelăciune, s-a motivat că inculpatul D.M. a indus în eroare pe reprezentanții SC G.C. SRL București prin semnarea, împreună cu coinculpatul V.I., a procesului-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 în care se menționează că SC C. SA Dolj a achiziționat, pentru SC G.C. SRL, 1500 tone STAS semințe floarea soarelui și 1.000 tone STAS boabe soia, specificându-se că ambele cantități erau la dispoziția SC P. SA Galați și urmau să fie livrate acesteia.

Tot inculpatul D.M., împreună cu coinculpatul V.I., au încheiat contractul din 27 noiembrie 1997, în care s-a consemnat că SC C. SA Dolj a vândut 2000 tone semințe de floarea soarelui și 600 tone boabe soia către SC O.U. SA Podari, aceasta plătind în avans, cu ordinele de plată din 26 noiembrie 1997, suma de 5.640.400.000 lei pentru care au fost emise facturile din aceeași dată.

Or, s-a relevat că SC C. SA Dolj nu dispunea de cantitățile de semințe de floarea soarelui și de boabe soia menționate în procesul verbal de custodie din 12 decembrie 1997 și în contractul din 27 noiembrie 1997, ce au fost semnate de inculpatul D.M. pentru garantarea existenței produselor respective, în condițiile în care în acea perioadă a folosit aceleași cantități de semințe de floarea soarelui și de boabe soia pentru a încheia contracte concomitente de livrare cu mai multe societăți. S-a subliniat, în această privință, că din examinarea situației stocului de semințe de floarea soarelui existent în acea perioadă la SC C. SA Dolj și a relatărilor martorilor M.G., S.G., U.M., Z.C.M., M.I., M.M., Ș.E., D.H., T.P.G., T.Ș., I.I., I.V., S.P., C.I., R.T. și C.F. rezultă că toate cantitățile de produse menționate în cele două documente semnate de inculpatul D.M. erau inexistente, iar revenirile martorei C.L. din faza cercetării judecătorești nu se coroborează cu celelalte probe analizate.

Ca urmare, s-a apreciat că nu pot fi decât expresia adevărului declarațiile martorei C.L. din faza urmăririi penale, unde a relatat în detaliu modul în care s-au derulat faptele și a precizat că l-a și atenționat pe inculpatul D.M. că nu existau cantitățile de produse pe care le-a confirmat prin semnătura sa, făcându-se referire specială sub acest aspect la dezvăluirile martorei respective cu ocazia confruntării dintre ea și inculpatul D.M. de la data de 1 aprilie 1998, precum și la confruntarea cu inculpatul V.I.

Întemeindu-se și pe precizarea făcută la un moment dat de inculpatul V.I. în sensul că i-a atras atenția coinculpatului D.M. că produsele ce existau în stoc la SC C. SA Dolj făceau obiectul unor contracte încheiate anterior cu alte societăți, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul D.M. a urmărit inducerea în eroare a reprezentanților SC O.U. SA Podari, prin diverse manevre de convingere a acestora că SC C. SA Dolj ar deține cantitățile de semințe de floarea soarelui și de boabe de soia menționate în contract, determinându-i astfel să plătească suma de 5.640.400.000 lei.

Ca urmare, s-a apreciat prin considerentele deciziei din apel că faptele inculpatului D.M., de inducere în eroare a reprezentanților SC G.C. SRL București și SC O.U. SA Podari, prin crearea aparenței că ar fi existat cantitățile de produse menționate în procesul-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 și în contractul din 27 noiembrie 1997, întrunesc elementele constitutive ale celor două infracțiuni de înșelăciune reținute în sarcina acestui inculpat.

S-a subliniat că, în ceea ce privește individualizarea pedepselor în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., Curtea de apel urmează să țină seama de gradul de pericol social al faptelor și condițiile în care s-au comis, de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit de partea responsabilă civilmente, de perioada îndelungată de timp ce s-a scurs de la săvârșirea faptelor, de datele personale privind vârsta inculpatului, comportarea sa pe parcursul procesului penal, scoasă în evidență de prezentarea lui la toate termenele de judecată, ceea ce impune reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința stabilirii de pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare pentru fiecare infracțiune, fără a se mai aplica și pedeapsa complementară.

Învederându-se că inculpatul D.M. a fost condamnat anterior la 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 364 din 24 august 1998 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 3403/1998 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, iar prin sentința penală nr. 4954 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin nerecurare, a fost liberat condiționat după executarea a 975 zile de închisoare, s-a motivat că, în raport cu dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen., se impune contopirea pedepsei rezultante, aplicabilă în cauză conform art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat anterior, cu deducerea perioadei executate din acea pedeapsă.

În legătură cu infracțiunile prevăzute în art. 290 C. pen., art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și în art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a arătat că, deși faptele inculpatului D.M. întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni, totuși, ținându-se seama de împlinirea termenului prescripției răspunderii penale prevăzută în art. 122 și 124 C. pen., se impune să fie încetat procesul penal, pentru acele infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

S-a motivat, în continuare, că apelurile formulate de SC C. SA Dolj și SC G.C. SRL București sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

- Fiind parte responsabilă civilmente în cazul infracțiunilor de înșelăciune săvârșite de inculpații M.N. și D.M., SC C. SA Dolj nu poate fi și parte civilă în cadrul aceluiași proces penal, pentru a fi obligați acești doi inculpați să-i plătească, în raport cu calitatea sa de parte responsabilă civilmente, sumele pe care ea le-a achitat părților vătămate pentru acoperirea prejudiciului.

S-a scos în evidență că singura infracțiune ce ar fi putut îndreptăți pe SC C. SA Dolj să se constituie parte civilă în acest proces este aceea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 raportat la art. 258 C. pen. Dar, s-a subliniat că această societate nu s-a referit prin cererea sa la o atare infracțiune, ci a învederat doar că a achitat sumele de bani cu care a acoperit prejudiciul cauzat părților vătămate, precum și că, de altfel, din probatoriul administrat nici nu a reieșit că, prin felul în care au utilizat creditul obținut în baza O.U.G. nr. 46/1997, inculpații ar fi produs vreo pagubă pentru SC C. SA Dolj.

- În ceea ce privește prejudiciul cauzat la SC G.C. SRL București, s-a relevat că acesta a fost recuperat cu ocazia reorganizării SC C. SA Dolj, încât nu mai există temei legal pentru ca inculpatul D.M. să fie obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata vreunei sume de bani pentru despăgubirea acelei societăți.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații M.N. și D.M.

1. În cuprinsul recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au fost formulate patru motive de casare.

- Prin primul motiv, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., se susține că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpaților M.N. și C.V., din infracțiunea de abuz în sefviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 și art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a învederat, în acest sens, că paguba produsă de cei doi inculpați patrimoniului SC C. SA Dolj, ridicându-se la suma totală de 168.784.000 lei, impunea menținerea încadrării juridice a faptei în art. 248 raportat la art. 2481 și art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin concluziile sale orale, procurorul care a reprezentat M.P. a precizat că nu mai susține acest motiv de recurs, apreciind că, în raport cu cuantumul prejudiciului reținut, de 168.740.000 lei, schimbarea încadrării juridice efectuată de instanța de apel este corectă.

- Prin motivul 2 de recurs, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se susține că inculpații M.N. și C.V. au fost în mod greșit achitați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, deoarece concluzia instanței de apel că nu s-ar fi produs nicio pagubă la SC C. SA Dolj este determinată de aprecierea greșită a materialului probator.

În această privință, prin concluziile orale ale procurorului care a reprezentat M.P. s-a relevat că, deși faptele inculpaților M.N. și C.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în prezent se impune să se dispună încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripția specială pentru infracțiunea respectivă.

- Prin motivul 3 de recurs, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se susține că inculpaților M.N. și D.M. li s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Prin acest motiv, susținut integral și prin concluziile orale ale reprezentantului M.P., s-a relevat că la stabilirea pedepselor celor doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, nu s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor reținute, de urmările produse și numărul mare de părți civile înșelate, precum și de regimul sancționator prevăzut de lege.

- În fine, prin motivul 4 de recurs, care a fost susținut și prin concluziile orale ale reprezentantului M.P., întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., se învederează că apare greșită deducerea perioadei de 975 zile, ca fiind executată de inculpatul D.M., din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare contopită cu pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare.

S-a relevat, sub acest aspect, că însumarea corectă a perioadelor de reținere și de arest în care s-a aflat inculpatul D.M., în raport de proporția de 2/3 din totalul de 1.461 zile ce trebuiau executate, impune concluzia că a rămas neexecutat un rest din pedeapsă de 486 zile închisoare, încât mențiunea instanței de apel de a nu fi emis un alt mandat de executare a pedepsei, în cazul acelui inculpat, este contrară dispozițiilor legale.

Tot în cadrul acestui ultim motiv de casare formulat de procuror, s-a învederat că în mod greșit nu s-au menționat de instanța de apel înscrisurile false pentru care a dispus să fie anulate și nici nu s-a mai specificat dacă au fost declarate false în tot sau numai în parte, astfel că dispoziția respectivă nu poate fi pusă în executare.

2. Pentru inculpatul M.N. au fost depuse, succesiv, două memorii cu motive de recurs.

- Prin primul memoriu, fără să se facă referire la vreunul din cazurile de casare reglementate prin art. 3859 C. proc. pen., se susține, în esență, că faptele inculpatului M.N. încadrate în infracțiunea de înșelăciune nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni, ci doar ale infracțiunii de abuz de încredere.

S-a argumentat în sensul acestei susțineri că, dintre cele trei acțiuni specifice laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, sunt realizate numai două și anume însușirea banilor și dispunerea pe nedrept prin vânzarea produsului cumpărat pentru SC U. SA Buzău, suficiente în constatarea existenței infracțiunii de abuz de încredere, dar lipsind al treilea element, esențial pentru reținerea infracțiunii de înșelăciune, constând în inducerea în eroare a societății păgubite.

Ca urmare a acestei argumentări, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. și încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

- Printr-un alt memoriu, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., se susține că în privința inculpatului M.N. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune întrucât probatoriul administrat nu a confirmat că acest inculpat ar fi acționat cu intenția de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

În dezvoltarea motivului invocat se argumentează că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, ar fi fost necesar ca încheierea contractului sau executarea acestuia să fi fost determinată de inducerea în eroare sau de menținerea în eroare a părții vătămate în așa fel încât, fără acele manopere dolosive, partea vătămată să nu fi acceptat încheierea contractului.

Or, în continuarea argumentării, s-a relevat că, în speță, presupusa activitate de inducere și menținere în eroare, prin consemnarea în fals a cantităților de produse, este ulterioară îndeplinirii obligațiilor ce și le-a asumat SC U. SA Buzău, care a virat sumele de bani în perioada 11 septembrie - 31 octombrie 1997, în timp ce consemnarea nereală a acelor cantități de produse s-a făcut ulterior, la 19 noiembrie 1997 și la 9 decembrie 1997.

S-a subliniat că, din moment ce manevrele considerate viclene nu au fost anterioare încheierii sau executării contractului, este evident că lipsește legătura cauzală între acțiunea de inducere în eroare și paguba produsă.

Relevându-se că și ascunderea situației reale a stocurilor de produse a fost determinată de starea financiară grea în care s-a aflat SC C. SA Dolj la un moment dat, ceea ce a făcut ca stocurile deținute să fie livrate altor societăți, ar impune să nu se poată reține existența laturii subiective pentru că inculpatul M.N. nu a urmărit obținerea unui folos injust pentru sine ori pentru altul.

În concluzie, s-a cerut ca, admițându-se recursul, să se dispună achitarea inculpatului M.N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune.

3. Pentru inculpatul D.M. s-a formulat un singur motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivului invocat se susține că inculpatul D.M., în calitatea sa de director economic în perioada 10 decembrie 1997 - 9 februarie 1998, a acționat corect și cu totală bună credință, deoarece, deși nu deținea în silozurile SC C. SA Dolj cantitățile de semințe de floarea soarelui și de boabe soia contractate, avea încheiate contracte ferme cu furnizori cerți pentru recepția acestor cantități de produse.

S-a relevat, în această privință, că societatea la care era director economic nici nu avea suficiente spații pentru depozitarea cantităților mari de produse ce le contractase, preferând să recepționeze marfa de la furnizorii proprii, pe măsura derulării contractelor de livrare încheiate cu beneficiarii, ceea ce a făcut ca în perioada 1 decembrie 1997 - 9 februarie 1998 să livreze societăților beneficiare peste 50% din cantitățile de produse contractate.

Făcându-se referire la raportul de expertiză contabilă efectuat, precum și la procesele-verbale de recepție și notele de intrare-recepție, s-a subliniat că din acestea nu rezultă că inculpatul D.M. ar fi determinat pe cineva să omită înregistrarea facturilor în evidența contabilă, pentru a se eluda obligația stabilirii și plătirii impozitului pe profit.

S-a arătat că neînregistrarea unor facturi în contabilitate sau la alte capitole bugetare se datorează dificultăților financiare majore în care s-a aflat SC C. SA la un moment dat, ajungând chiar în incapacitate de plată pentru obligațiile față de bugetul public.

S-a scos în evidență că inculpatul D.M. nici nu avea atribuții în ceea ce privește înregistrarea facturilor în evidența contabilă, iar intenția sa a fost doar aceea de a încerca să salveze de la faliment societatea la care era director economic.

Conchizându-se, s-a susținut că, în aceste condiții, nu se poate considera că inculpatul D.M. ar fi avut reprezentarea că SC C. SA Dolj nu ar fi deținut cantitățile de produse pe care s-a obligat să le livreze, ori că nu va reuși să le procure în acest scop.

În concluzie, s-a cerut casarea deciziei atacate cu privire la infracțiunile de înșelăciune și achitarea inculpatului D.M., pentru aceste infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din examinarea deciziei atacate în raport cu criticile formulate prin motivele de recurs, precum și în ansamblu, se constată următoarele:

I. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

Acest recurs este fondat sub următoarele aspecte:

- Critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților M.N. și C.V. în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., formulată în cadrul primului motiv de casare invocat de procuror, nu poate fi primită deoarece, așa cum s-a subliniat și prin concluziile orale ale reprezentantului M.P., care nu a mai susținut acest motiv, cuantumul pagubei materiale reținute ca produsă prin acea infracțiune, de 168.784.000 lei (16.878,40 RON), nu mai justifică aprecierea că faptele respective ar fi avut consecințe deosebit de grave în aceepțiunea prevederilor art. 2481 raportat la art. 146 C. pen.

- În ceea ce privește, însă, soluția de achitare a inculpaților M.N. și C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, criticile formulate prin motivul 2 de casare invocat de procuror sunt deplin întemeiate în sensul precizărilor aduse oral de reprezentantul M.P.

În adevăr, concluzia instanței de apel că SC C. SA Dolj nu ar fi fost păgubită prin faptele imputate inculpaților M.N. și C.V. în încadrarea juridică de abuz în serviciu contra intereselor publice, avută în vedere la pronunțarea soluției de achitare pentru această infracțiune, este infirmată de ansamblul împrejurărilor de fapt reieșite din coroborarea întregului material probator administrat.

Este de observat, în această privință, că prin înseși considerentele deciziei se face referire la situații, necontestate de cei doi inculpați, din care rezultă că ei au plătit mai multe utilaje furnizate și servicii prestate pentru SC C. SA Dolj cu diferite cantități de grâu achiziționate la prețuri subvenționate, prin credite cu dobândă redusă acordate de B.I.R. Craiova.

Astfel, actele de control financiar și declarațiile martorilor, coroborate cu explicațiile date de inculpații M.N. și C.V. confirmă că ei au procedat în acest mod cu următorii furnizori:

- E.F., de la care au cumpărat, în iulie 1997, două combine, în valoare de 124.000.000 lei, plătindu-i-le cu 137,7 tone grâu (calculat la prețul de 900 lei pentru 1 kg); apoi, fără a mai fi preluată această cantitate de grâu de către E.F., cei doi inculpați au întocmit acte fictive pentru cumpărarea aceleiași cantități de grâu de la el, achitându-i suma de 124.000.000 lei, datorată pentru combinele furnizate.

- Compania de zbor A. SRL Bârlad, care a prestat pentru SC C. SA Dolj lucrări aviochimice în valoare de 275.310.783 lei, a fost plătită la 7 august 1997 cu cantitatea de 305,9 tone de grâu, întocmindu-se în acest scop acte fictive. Apoi, pentru această cantitate de grâu care nu a fost ridicată din silozurile SC C. SA Dolj, cei doi inculpați au întocmit acte tot fictive, de presupusă cumpărare a acelei cantități de grâu de la societatea care a prestat serviciile aviochimice, achitându-i la data de 19 august 1997 suma de 275.310.783 lei din creditul de 3 miliarde lei cu dobândă redusă.

- SC M.P. SRL Craiova, care a executat, pentru baza de recepție T., lucrări de învelitoare din tablă cutată în valoare de 151.131.255 lei, a fost plătită la 21 iulie 1997 cu cantitatea de 167 tone de grâu. Și pentru această cantitate de grâu cei doi inculpați au întocmit acte de achiziție fictive, pe baza cărora B.I.R. Craiova a achitat suma de 151.131.256 lei societății care executase lucrările de învelitoare din tablă.

- SC P.C.T. SRL Craiova, de la care SC C. SA Dolj a cumpărat 10 tractoare și un autoturism D.B., în valoare totală de 720.955.386 lei, plătindu-le, la 5 august 1997, cu cantitatea de 1.095 tone de grâu. La cererea SC P.C.T. SRL Craiova, această cantitate de grâu a fost preluată din nou de SC C. SA Dolj, care a achitat, din contravaloarea ei, cu ordinul de plată din 15 august 1997, semnat de inculpații M.N. și C.V., suma de 492.500.000 lei din creditul cu dobândă redusă acordat de B.I.R. Craiova.

Ca urmare, potrivit actelor de constatare întocmite de organele de control financiar, s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 168.784.000 lei, reprezentând diferența dintre dobânda practicată pe piață, cu adăugarea penalizării de 10%.

Or, în raport cu aceste constatări, întemeiate pe dispoziții legale imperative, neinterpretabile, deducția din considerentele deciziei date în apel că operațiunile ar fi justificate cât timp grâul a ieșit din proprietatea SC C. SA Dolj în momentul compensării cu datoriile acestei societări și a intrat în proprietatea celor care l-au predat ulterior, achitându-li-se contravaloarea, nu mai poate înlătura caracterul abuziv și păgubitor al acelor operațiuni cât timp bugetul statului a înregistrat, pe ansamblu, un deficit de 168.784.000 lei prin diferența dintre dobânda de piață și cea subvenționată, precum și prin neîncasarea sumei corespunzătoare penalizării.

Dar, este de reținut că încadrarea faptei celor doi inculpați în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., impune examinarea incidenței dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale pentru această infracțiune.

În acest sens, trebuia avut în vedere că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 raportat la art. 258 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, maximul pedepsei reducându-se cu o treime potrivit acestui din urmă text de lege.

Ca atare, termenul de prescripție a răspunderii penale este pentru această infracțiune, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.

Așa fiind și cum, în raport cu perioadele în care au fost săvârșite faptele de către cei doi inculpați (iulie-august 1997), termenul de prescripție a răspunderii penale, prevăzut în textul de lege menționat, este împlinit chiar și în condițiile reglementate în art. 124 C. pen., privind prescripția specială, deoarece s-au scurs, până în prezent, mai mult de 5 ani și încă jumătate din această durată (în total 7 ani și 6 luni) de la data comiterii infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se impune să se constate intervenirea prescripției răspunderii penale pentru această infracțiune, ce atrage încetarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În legătură cu critica adusă soluției de achitare a inculpatei C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., pronunțată în apel, este de observat că această soluție a fost judicios argumentată prin decizia atacată, învederându-se în primul rând că existența unei atare infracțiuni este condiționată de producerea urmării la care se referă textul de lege încriminator, respectiv, neplata ori diminuarea cuantumului impozitului, taxei sau a contribuției, ce fac obiectul dispozițiilor de protecție penală din legea menționată.

Or, așa cum se subliniază prin adresa din 25 februarie 2004 a D.G.F.P. Dolj, invocată în argumentarea soluției de achitare date în apel, facturile avute în vedere în notele de constatare din 10 aprilie 1998, din 17 februarie 1998 și din 25 februarie 1998, la care se face referire prin rechizitoriu, au fost înregistrate în evidența contabilă a SC C. SA Dolj și nu au avut efecte fiscale pentru anul 1998, astfel că nu a fost produs niciun prejudiciu bugetului de stat.

În aceste condiții, ținându-se seama și de conținutul notei de constatare din 18 februarie 2004, elaborată de Direcția de Control Fiscal, se impune să se aprecieze că în mod corect s-a considerat de instanța de apel că, sub aspectul urmării imediate, nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., încât justificat s-a dispus achitarea inculpatei C.V., pentru acea infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În atare situație, acest ultim aspect al motivului 2 de casare invocat de procuror, fiind nefondat, nu poate fi acceptat.

- Cu privire la criticile formulate prin motivul 3 de casare invocat de procuror, este de observat că acestea sunt justificate sub aspectul individualizării modului de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului M.N. și al cuantumului pedepselor cu închisoarea stabilite inculpatului D.M. pentru cele două infracțiuni de înșelăciune ce s-au reținut în sarcina sa.

În adevăr, gradul accentuat de pericol social al infracțiunilor de înșelăciune săvârșite de inculpații M.N. și D.M., prejudiciile mari cauzate în mod succesiv de fiecare dintre ei, ca și lipsa lor de preocupare pentru a le acoperi, relevă că se impune ca ambii inculpați să execute efectiv pedeapsa închisorii în condițiile privării lor de libertate, precum și ca pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului D.M. să fie majorate substanțial, în limitele permise de textele de lege aplicabile în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante constatate în favoarea sa.

- Cu privire la motivul 4 de casare invocat de procuror, se constată că din actele dosarului nu rezultă temeiuri care să justifice contopirea de către instanța de apel a pedepselor stabilite inculpatului D.M. în cauza de față, cu pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat anterior, încât și dispozițiile referitoare la perioadele de timp deduse din pedeapsă și la neemiterea altui mandat de executare a pedepsei închisorii de către acest inculpat nu se justifică, impunându-se să fie înlăturate și să se constate că durata privării sale de libertate deductibilă din pedeapsă este cuprinsă între 16 mai 1998 și 1 octombrie 1999.

II. Cu privire la recursul inculpatului M.N.

Contrar susținerilor din argumentarea adusă în sprijinul motivelor de casare invocate prin cele două memorii depuse succesiv de inculpatul M.N., situațiile de fapt reale, rezultate neîndoielnic din probele dosarului, confirmă prezența elementelor specifice infracțiunii de înșelăciune prevăzută la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. în faptele reținute în sarcina sa în această încadrare juridică.

Este semnificativ, în acest sens, că instanța de apel a motivat judicios, prin considerentele deciziei atacate cu recurs, aprecierea sa că inculpatul M.N. a creat reprezentanților SC U. SA Buzău impresia că ar fi achiziționat întreaga cantitate de semințe de floarea soarelui menționată în contractul încheiat cu acea societate deși, în realitate, pentru că pe ansamblu deținea în silozuri semințe de floarea soarelui în cantități vădit inferioare celor necesare acoperirii tuturor contractelor convenite, el recurgea frecvent la folosirea acelorași cantități de semințe de floarea soarelui și la executarea altor contracte, cum sunt cele ai căror beneficiari au fost SC G.C. SRL București și SC O.U. Podari.

Examinând cererea inculpatului M.N. de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de înșelăciune în aceea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., instanța de apel a apreciat cu deplin temei că o atare schimbare de încadrare juridică s-ar justifica numai în situația în care cantitățile de semințe specificate în factura din 13 octombrie 1997, în procesul-verbal din 12 noiembrie 1997 și în certificatul de depozit din 19 noiembrie 1997 ar fi fost achiziționate doar pentru SC U. SA Buzău și, după depozitarea lor în spațiile aparținând SC C. SA Dolj, inculpatul respectiv și le-ar însuși ori ar dispune pe nedrept de ele sau ar refuza să le restituie.

Ca urmare, în raport de interpretarea corectă a dispozițiilor art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în mod corect s-a constatat de instanța de apel că fapta inculpatului M.N., de a fi indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău, cu prilejul executării contractului de mandat ce-l încheiase cu această societate, pe care a reușit să-i convingă, fără a corespunde realității, că SC C. SA Dolj ar fi îndeplinit obligația de achiziționare a întregii cantități de semințe de floarea soarelui stipulată în contract, în condițiile în care SC U. SA Buzău onorase, la rândul ei, obligația corespunzătoare de plată integrală a contravalorii acelor semințe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută în acele dispoziții de lege.

Câtă vreme manevra frauduloasă, menită să inducă în eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău cu privire la nivelul îndeplinirii de către SC C. SA a obligației de achiziționare, în vederea furnizării, a cantității lor de semințe de floarea soarelui ce au făcut obiectul contractului încheiat între cele două societăți, a avut ca efect încasarea de către societatea la care era director general inculpatul M.N. a prețului stipulat, fără ca societatea cumpărătoare să dobândească produsele ce i se cuveneau, pentru că ele nici nu fuseseră procurate, este evident că fapta acestui inculpat, care a și reușit să realizeze finalitatea specifică infracțiunii de înșelăciune, nu ar putea fi încadrată în infracțiunea de abuz de încredere, așa cum s-a cerut prin primul motiv de recurs, și nici nu este susceptibilă a fi considerată că nu ar întruni, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale unei atare infracțiuni, în sensul pretins prin al doilea motiv.

Așa fiind, motivele de casare invocate de inculpatul M.N. sunt nefondate, urmând să fie respinse.

III. Cu privire la recursul inculpatului D.M. însuși derularea contractelor încheiate de SC C. SA Dolj cu SC G.C. SRL București și cu SC O.U. SA Podari demonstrează implicarea inculpatului D.M. în acțiunea de inducere în eroare a reprezentanților celor două societăți cu privire la stocul de semințe de floarea soarelui achiziționate de SC C. pentru acele societăți, reușind să-i convingă, contrar realității, că ar fi existat în depozite toate cantitățile de semințe specificate în procesul-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 și în contractul din 27 noiembrie 1997.

De altfel, așa cum s-a subliniat prin decizia pronunțată în apel, coinculpatul V.I. a declarat că a atras atenția inculpatului D.M. că anumite cantități din stocurile de semințe de floarea soarelui nu erau ale SC C. SA Dolj și nici ale SC U. SA Buzău, ci ale altor societăți, încât nu era posibilă acoperirea întregii cantități ce urma să fie livrată către SC U. SA Buzău, iar livrările ce se făceau unei societăți afectau alte societăți pentru că nu existau în depozite toate cantitățile contractate (filele 470-472, 473-477, 478-480, vol. 5 și filele 282-294 vol. I – dosar Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj).

La rândul ei, martora C.L., șef serviciu livrări în cadrul SC C. SA Dolj, a declarat că toate cantitățile de semințe de floarea soarelui și boabe de soia aflate în depozitele acelei societăți nu erau suficiente pentru acoperirea sumelor încasate de la SC U. SA Buzău, precum și că l-a atenționat pe inculpatul D.M. că nu erau asigurate cantitățile necesare pentru livrări și la alte societăți (filele 130-131 vol. II, 324-325 și 326-327 vol. V dosar Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj), ceea ce a confirmat și martora C.F., șef al serviciului financiar, care a relevat că toți salariații cunoșteau că SC C. SA Dolj încasase de la societățile cu care încheiase contracte sume mult mai mari decât contravaloarea produselor din silozuri (filele 322 – 323 vol. V dosar parchet).

Totodată, din situația privind evoluția stocului de semințe de floarea soarelui (filele 102-103 vol. II dosar parchet), precum și din declarațiile martorilor M.G., S.G., U.M., Z.C.M., M.I., M.M., Ș.E., D.H., T.P.G., T.Ș., I.I., I.V., S.P., C.I., R.T. și C.F. rezultă că SC C. SA Dolj a deținut în depozitele sale cantități vădit mai mici de semințe de floarea soarelui și de boabe de soia decât cele pentru care le încasase contravaloarea de la societățile cu care încheiase contracte de livrare.

Este evident, deci, că poziția de director economic al SC C. SA Dolj era susceptibilă să dea posibilitate inculpatului D.M. să recurgă la manevrele de inducere în eroare reținute de instanța de apel, precum și că materialul probator administrat confirmă neîndoilenica sa implicare în păgubirea, datorită acestor manevre, a SC G.C. SRL București și a SC O.U. SA Podari prin crearea falsei aparențe că societatea la care îndeplinea funcția de director ar fi deținut cantitățile de semințe de floarea soarelui și de boabe soia stipulate în contracte, determinându-le astfel să plătească suma de 5.640.400.000 lei.

Or, în raport cu conținutul faptelor menționate și cu poziția subiectivă adoptată de inculpatul D.M. pe parcursul săvârșirii lor, nu se poate considera că încadrarea acestora în cele două infracțiuni de înșelăciune pentru care a fost condamnat nu ar fi corectă.

În atare situație, se constată că și motivul unic de casare invocat de inculpatul D.M. este nefondat.

În consecință, urmează a se respinge, ca nefondate recursurile declarate de ambii inculpați și a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în sensul:

- înlocuirii dispoziției de achitare a inculpaților M.N. și C.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aceea a încetării procesului penal, pentru aceeași infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.;

- înlăturării dispoziției ca inculpatul M.N. să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare în condițiile art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând să execute această pedeapsă în condițiile art. 71 și 64 C. pen.;

- majorării la câte 5 ani închisoare a celor două pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare stabilite în apel inculpatului D.M. pentru infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina sa, urmând ca acest inculpat să execute, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 C. pen.;

- înlăturării dispozițiilor de contopire și de deducere a prevenției dispuse în apel cu privire la inculpatul D.M.;

- obligării inculpaților recurenți la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat și stabilirii ca plata onorariilor de avocat, pentru apărarea intimaților inculpați C.V. și V.I. (decedat) să fie asigurată din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 67 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori .

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj numai cu privire la:

1. greșita achitare a inculpaților M.N. și C.V. pentru infracțiunea prev. de art 248 C. pen. combinat cu art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

2. greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (2) C. pen.,

3. greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen. (2 fapte),

4. greșita contopire și deducere a perioadei executate în cazul inculpatului D.M.

Înlătură dispozițiile de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpaților M.N. și C.V. cu privire la infracțiunea prev de art. 248 C. pen. comb cu art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev de art. 248 C. pen. comb cu art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. față de inculpații M.N. și C.V.

Înlătură dispozițiile art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. și dispune ca inculpatul M.N. să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin. (2), (3), (5), C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i se interzice inculpatului, exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 17 februarie 1998 la 13 august 1998.

Înlătură disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele aplicate inculpatului D.M., în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen.,

- 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Majorează pedepsele aplicate inculpatului D.M. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 5 ani închisoare pentru fiecare infracțiune.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate de câte 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare în condițiile art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, i se interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 16 mai 1998 la 1 octombrie 1999.

Înlătură dispozițiile privind contopirea și deducerea prevenției dispuse prin decizia casată, cu privire la inculpatul D.M.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.N. și D.M. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat D.M. la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat M.N. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu al intimatei inculpate C.V., în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul M.J.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat decedat, V.I., în sumă de 200 lei se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 aprilie 2011.