Classification of a redirection letter as a non-administrative act precluding the suspension of an administrative act

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 septembrie 2010, reclamanta C.P., în calitate de reprezentant legal, în baza Decretului nr. 31/1954 al minorei C.O., a solicitat în contradictoriu cu M.E.C.T.S. suspendarea efectelor actului administrativ nr. 17742 din 01 septembrie 2010, emis de intimat, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ depusă împotriva aceluiași act, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul administrativ contestat în prezenta cauză, reprezintă răspunsul la contestația depusă împotriva rezultatelor la forma de testare, organizată în baza Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 4925/2005 cu modificări și completări ulterioare, deoarece în urma rezultatelor afișate la unitatea de învățământ nu s-a realizat înscrierea minorei în clasa a V-a, deși s-a realizat practic un transfer și unitatea de învățământ nu putea refuza dreptul la acces la învățământ.

A mai susținut reclamanta că este nelegal ca o unitate de învățământ să efectueze o formă de testare în afara planului de școlarizare, condiționând practic participarea la o antrenare opțională a minorilor în matematică, în afara programei școlare.

Forma de testare s-a realizat pentru a obține numărul de lucrări cu 70 de puncte admise, necesare planului de școlarizare, acoperirii acestuia, prin promovarea unui învățământ pretins opțional, dar nu cunoaște în ce temei se poate dovedi clar caracterul necesar și insuficient al prezenței la aceste cursuri.

Reclamanta a mai contestat modalitatea de pregătire în sistem paralel de învățământ pentru acest concurs creat de către Colegiul Național M.E., având în vedere, în primul rând faptul că pentru dezvoltarea unui minor în condiții normale de învățământ sistemele paralele de predare apar ca nelegale, iar dacă sunt acreditate de sisteme legale, realizarea acestora se impune a fi făcută publică către toate unitățile școlare, în așa fel încât să poată fi accesat de orice elev interesat și care ar fi cunoscut condițiile legale în care se desfășoară.

În drept a invocat Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de învățământ, C.U.D.C. și C.E.D.O., Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 581 – art. 582 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul M.E.C.T.S. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând, pe de o parte că adresa nr. 17742 din 01 septembrie 2010 nu are caracterul unui act administrativ și pe de altă parte că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 289/ CA din 3 noiembrie 2010, a admis excepția inadmisibili tații, invocată de pârât și a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de reclamanta C.P., în calitate de reprezentant legal al minorei C.O., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin răspunsul nr. l 7742 din 01 septembrie 2010, pârâtul M.E.C.T.S. a comunicat că cererea formulată de reclamantă, cu nr. 17367 din 29 iunie 2010 a fost redirecționată de C.C.M., spre competentă soluționare, către D.G.E. și învățare pe tot parcursul vieții.

Ca atare, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, adresa nr. 17742 din 01 septembrie 2010, este un răspuns la o petiție adresată de reclamantă pârâtului, care nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice de drept administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:

Recurenta a susținut, în esență că, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă deoarece referitor la actele adoptate de M.E.C.T.S. s-a realizat o accepțiune neconformă, care nu are in vedere delimitarea actului administrativ, in litera legii si ordinele si instrucțiunile de serviciu. Argumentul în sensul că actul atacat reprezintă „o adresa”, nu este fondat întrucât delimitarea actului administrativ se impune a fi făcuta fata de alte înscrisuri, simple adrese sau circulare.

A mai arătat recurenta că raportul juridic pe care actul atacat tinde să îl stingă se raportează la dreptul petentei de a solicita declanșarea unui control privind soluționarea memoriilor și petițiilor depuse, atât la unitatea de învățământ cât și la I.Ș.J. Satu Mare, care în accepțiunea pârâtei nu este justificat. Deci raportul juridic este real iar prin actul administrativ atacat se tinde la stingerea sa, prin declinarea competențelor de soluționare a petițiilor reprezentând modul de soluționare a contestațiilor de către servicii descentralizate sau deconcentrate ale M.E.C.T.S. în teritoriu.

A susținut recurenta că prin adresa către Corpul de control s-a creat un raport juridic între părți pe care actul atacat îl stinge, astfel că îi revine instanței de judecată misiunea de a evalua adevărata voință a autorității emitente, consecințele pe care le-a produs, forma concretă pe care o îmbracă actul cu care a fost sesizată, în cazul de față fiind mai mult decât evident că se pune în discuție un act administrativ.

Totodată, a mai susținut că instanța de judecată nu a avut în argumentare faptul că administrația este un segment al executivului iar o bună administrare trebuie corelată cu responsabilitatea și responsabilizarea autorităților.

A arătat că în condițiile în care unitatea de învățământ nu poate argumenta legal refuzul înscrierii minorei, iar reclamanta a depus contestații atât la Colegiu cât și la Inspectorat și în final la Corpul de control, se refuză efectiv cenzurarea acestei stări de fapt, această situație reprezentând o încălcare a drepturilor constituționale și comunitare ale minorei.

În fine, recurenta a prezentat situația de fapt dedusă judecății și argumente pe fondul cererii de suspendare formulată în dosarul cauzei.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă suspendarea executării răspunsului emis de pârât nr. 17742 din 01 septembrie 2010, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, care reglementează suspendarea executării unui act administrativ.

Prin acest răspuns, pârâtul M.E.C.T.S. a comunicat reclamantei că cererea formulată de aceasta, cu nr. 17367 din 29 iunie 2010 a fost redirecționată de C.C.M., spre competentă soluționare, către D.G.E.I. pe tot parcursul vieții. Având în vedere atribuțiile ce revin I.Ș.J. în conformitate cu Legea nr. 544/2001 și cu art. 142 din Legea nr. 84/1995, republicată, modificată și completată, D.G.E.I. pe tot parcursul vieții a îndreptat cererea spre soluționare, către I.Ș.J. Satu Mare. În urma analizei efectuate, I.Ș.J. Satu Mare a răspuns în termen, prin adresa nr. 3022 din 21 iulie 2010. Totodată, a comunicat faptul că, la petiția nr. 17728/2010 care are același obiect, D.G.J.C. a răspuns prin adresa nr. 17728 din 12 august 2010.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Ori, din cuprinsul răspunsului cu nr. 17742 din 01 septembrie 2010 rezultă că cererea reclamantei a fost redirecționată către o altă instituție competentă să se pronunțe cu privire la aspectele sesizate.

Așa fiind, este cert că acest înscris nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice de drept administrativ, situație în care, chiar dacă este emis de o autoritate publică, nu este un act administrativ.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a procedat la calificarea adresei nr. 17742 din 01 septembrie 2010, emisă de C.C.M. și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

În consecință, pentru considerentele expuse și cum nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.O. prin reprezentant legal C.P. împotriva sentinței nr. 289/ CA din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.