Commercial lease-rescission claim fails; lessee prevails as inflation-adjusted rent payments were contractually compliant.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 684, pronunțată la data de 23 martie 2001, în dosarul nr. 1738/ COM /2000, secția comercială a Tribunalului Constanța a admis cererea formulată de reclamanta SC V. SA; în contradictoriu cu pârâta SC L. SRL, a constatat reziliat contractul de închiriere nr. 699 din 23 decembrie 1996, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial, situat în Constanța, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200.000 lei pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data eliberării menționatului spațiu comercial.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de pactul comisoriu expres, stipulat prin art. 3.4 din contractul părților, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, conform cerințelor art. 3.1 din acest act juridic.

Secția comercială a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 26, pronunțată la data de 14 martie 2002, în dosarul nr. 1213/ COM /2001, a admis apelul formulat de pârâta SC L. SRL împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța menționata decizie, instanța de apel a reținut că materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost completat în apel cu expertiza contabilă, relevă că pârâta a achitat reclamantei, până la data de 30 septembrie 1998, chiria lunară facturată, iar după această dată a achitat-o, conform prevederilor art. 3.1 din contractul părților, prin corectarea trimestrială a acesteia cu rata inflației, împrejurare ce înlătură aplicarea pactului comisoriu, potrivit căruia neachitarea chiriei cu o întârziere de peste 60 de zile, atrage rezilierea de plin drept a contractului, fără punere în întârziere.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata reclamantă SC V. SA, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că decizia cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii; că instanța de apel a interpretat, greșit, clauza privind prețul închirierii; a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ., în ce privește menționata clauză, și nu s-a pronunțat asupra hotărârilor judecătorești, care au tranșat, irevocabil, interpretarea acesteia, depuse în probațiune, cum nici asupra expertizei contabile efectuată în apel.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate nu relevă motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prima instanță de control judiciar argumentând, conform cerințelor art. 261 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., soluția pronunțată, aspect ce înlătură aplicarea evocatului motiv de modificare a acestei hotărâri.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 3.1 și 3.2 din contractul părților, prețul convenit și negociat de părți la încheierea contractului „se va corecta trimestrial cu rata inflației aferente prestațiilor publicate în Buletinul Statistic”, iar „diferențele, provenind din aplicarea ratei inflației, vor fi făcute de locator la finele fiecărui trimestru”, se constată că instanța de apel a interpretat clauza, referitoare la prețul închirierii, după înțelesul ei clar și lămurit, conform voinței părților și a făcut corect aplicarea principiului înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, așa încât nu se justifică criticile ce vizează incidența art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Cum instanța de apel s-a pronunțat asupra raportului de expertiză contabilă, efectuat în apel, iar decizia Curții de Apel Constanța nr. 194/ COM din 23 martie 2000 și decizia Curții Supreme de Justiție nr. 3852 din 19 iunie 2001, depuse în probațiune (dosarul Tribunalului Constanța nr. 1738/ COM /2000 și filele dosarului Curții de Apel Constanța nr. 1213/ COM /2001 nu sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii – întrucât, instanțele învestite să interpreteze clauzele menționatului contract, privind prețul închirierii, au considerat că, față de înțelesul lămurit al acestora, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 977 C. civ., rezultă că nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu poate fi primită, știut fiind că, spre a putea obține modificarea unei hotărâri judecătorești în temeiul acestui text legal, trebuie îndeplinită atât condiția nepronunțării instanței asupra unei dovezi administrate, cât și condiția ca aceasta să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții care sunt prevăzute a fi întrunite cumulativ, și care, în cauză, nu sunt îndeplinite.

Așa fiind, constatând neîndeplinirea cerințelor art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., invocate de SC V. SA în susținerea recursului, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2, va respinge, ca nefondată, această cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 26 din 14 martie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.