Contestație în anulare against labor-related jurisdiction ruling dismissed as tardiv under strict one-year deadline for non-enforceable judgments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant’s motion for annulment as filed out of time, leaving the 2000 Supreme Court decision in force. The dispute concerned a labor law matter where the plaintiff challenged an administrative decision regarding professional reclassification, and lower courts had jurisdictional conflicts before the Supreme Court ultimately ruled that labor disputes fall under the competence of ordinary courts rather than administrative ones. The applicant later sought to annul this Supreme Court decision, arguing that the Supreme Court should have resolved a negative conflict of jurisdiction instead of deciding the appeal on the merits. The High Court held the motion inadmissible because, under the Civil Procedure Code, a motion for annulment against an unenforceable final judgment must be filed within one year of the judgment becoming final; since the 2000 decision was final on May 9, 2000, and the motion was filed in November 2010, it exceeded the statutory deadline, resulting in the applicant's decasure from the right to file the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 pct. 2 C. proc. civ, art. 319 alin. (2) C. proc. civ, art. 103 C. proc. civ; Contestație în anulare against labor-related jurisdiction ruling dismissed as tardiv under strict one-year deadline for non-enforceable judgments: Prin decizia menționată s-a reținut că în cauză este vorba de raporturi juridice privind executarea contractului de muncă, litigiile referitoare la acestea sunt de competența judecătoriei ca instanță de drept comun, astfel cum prevăd dispozițiile art. 174 C. muncii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, la data de 16 iulie 2009, reclamantul A.D. a solicitat anularea măsurii luate de S.G. – C.D. privind reîncadrarea sa într-un grad inferior gradului profesional deținut anterior datei de 1 octombrie 1998, măsură necomunicată de către pârât.
Prin sentința nr. 213 din 23 septembrie 1999 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ.
Această din urmă instanță, prin sentința nr. 1329 din 8 noiembrie 1999, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București considerând că este vorba de un raport de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal reclamantul A.D., recurs respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ, prin Decizia nr. 1634 din 9 mai 2000.
Prin decizia menționată s-a reținut că în cauză este vorba de raporturi juridice privind executarea contractului de muncă, litigiile referitoare la acestea sunt de competența judecătoriei ca instanță de drept comun, astfel cum prevăd dispozițiile art. 174 C. muncii.
Împotriva acestei decizii, la data de 19 noiembrie 2010, A.D. a formulat în condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestație în anulare, solicitând anularea deciziei contestate și admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1329 din 8 noiembrie 1999 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, urmând a trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București.
În motivarea contestației, s-a susținut că instanța de recurs trebuia să soluționeze cauza față de dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., indicând Înaltei Curți de Casație și Justiție să se considere învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență și nu cu soluționarea recursului promovat de recurentul-reclamant A.D.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca tardiv declarată pentru următoarele considerente:
În speță se atacă o decizie irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită.
În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În cauza de față, hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată, la data de 9 mai 2000, iar contestația în anulare a fost introdusă în anul 2010, deci peste termenul de un an prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare contestatorul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac a contestației în anulare, conform art. 103 C. proc. civ., motiv pentru care contestația înregistrată abia la data de 19 noiembrie 2010 urmează a fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 1634 din 9 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.