Appeal for cassation: Insufficiency of diminished discernment and voluntary intoxication to establish legal irresponsibility in aggravated rape resulting in death.

Asupra recursului de față ;

În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 58 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Tulcea, inculpatul G.S. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. la pedeapsa de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului începând cu 23 februarie 2010 și până la 23 aprilie, inclusiv.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata arestării preventive de la 25 august 2009 până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Tulcea și în baza art. 14 C. proc. pen. în referire la art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 2863,78 lei reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 200 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în ziua de 20 iunie 2009, inculpatul G.S. a întreținut, prin violență, relații sexuale cu victima M.M. în vârstă de 85 ani care, în urma agresiunii, a decedat la data de 24 iunie 2009.

Inculpatul a fost surprins în timpul violului de către martorele N.E. și N.D. care au încercat să-l imobilizeze pe agresor și au cerut ajutor vecinilor.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 120/613 din data de 27 iulie 2009, moartea victimei, în vârstă de 85 de ani, a fost violentă. Cauza medicală a morții a fost tromboembolia pulmonară, complicație letală a unui politraumatism contuz cu compresiune manuală a gâtului asociat cu o traumă contuză a capului și feței și o traumă cervico toracic cu fracturarea coarnelor superioare a cartilajelor thyroidian de rând cu fracturarea coarnelor mari a osului hyoid de partea dreaptă însoțit de numeroase fracturi ale sternului și coastelor multiple hematoame extinse și profunde a scalpului, țesuturilor moi a gâtului, feței, brațelor și pieptului.

Leziunile traumatice au fost cauzate prin lovituri active repetate cu corpuri dure/obiecte contondente în asociere cu elementele de „strangulare manuală” (sugrumare) a gâtului cu traumatizarea extinsă a structurilor anatomice interne ale gâtului (fractura osului hyoid, cartilajelor complexului laringo-traheal).

S-a mai arătat în raportul medico-legal că victima prezintă semne de activitate sexuală recentă – atât traumă mecanică genitală brutală în regiune cât și evidența spermatozoizilor în vagin, cu precizarea că, leziunile traumatice genitale pot fi consecința unor interferențe mecanice locale forțate (echimoză și fisură / plagă liniară superficială / excoriație profundă, la comisura labială posterioară) care par a avea o „vârstă” recentă, de câteva zile, posibil a fi fost cauzate de asemenea la data de 20 iunie 2009, iar prezența spermatozoizilor pe frontiul efectuat din secreția vaginală prelevat la internare, deși rari, reprezintă dovada consumării unui raport intim recent, cu ejaculare în această cavitate anatomică, aceștia fiind relevanți după legea „unul sau nimic”. Între leziunile traumatice și deces există legătură directă de cauzalitate.

Moartea poate data din data de 20 iunie 2009 și a survenit la spital datorită extinderii și gravității leziunilor traumatice, urmate de complicațiile embolice (tromoboembolism pulmonar) la o persoană senilă imobilizată, aflată în stare vegetativă persistentă, cauzate de hipoxia cerebrală prelungită.

În cursul urmăririi penale datorită stării psihice precare a inculpatului, acesta a fost expertizat constatându-se că prezintă întârziere mentală, tulburări de comportament, iar la momentul săvârșirii faptei avea discernământul diminuat.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului de urmărire penală administrat în cauză : proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare a locului faptei, raport de expertiză medico-legală, expertiza psihiatrică, declarațiile martorilor și ale inculpatului.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 50 din 13 aprilie 2010, a respins ca nefondat apelul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat achitarea inculpatului, invocându-se starea de iresponsabilitate a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen., având în vedere starea de beție în care s-a aflat inculpatul în momentul faptei și existența acordului victimei la întreținerea raportului sexual.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunii săvârșite de acesta.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu discernământ diminuat, stare care nu este echivalentă iresponsabilității și care nu conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 611 din 10 ianuarie 2009 întocmit de Serviciul de medicină legală al județului Tulcea a concluzionat asupra existenței discernământului inculpatului, care, deși diminuat, nu înlătură responsabilitatea și înțelegerea acțiunilor săvârșite, factorii psihici intelectiv și volitiv fiind prezenți.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 48 C. pen. și nu se poate dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Inculpatul invocă starea de beție voluntară, produsă de consumul de alcool, împrejurare care nu înlătură caracterul penal al faptei, astfel că nici sub acest aspect nu se poate dispune achitarea inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) C. pen., numai beția completă involuntară poate constitui o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, situație care însă nu s-a dovedit în cauză.

Tot astfel, nu este dovedită susținerea inculpatului potrivit căreia a avut acordul victimei la întreținerea raportului sexual; dimpotrivă, multitudinea și gravitatea traumelor suferite de victimă, natura lor și organele lezate demonstrează opoziția victimei la intențiile inculpatului.

Individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța punând în mod just în evidență toate criteriile generale de stabilire a sancțiunii penale.

Inculpatul a săvârșit o faptă de o gravitate socială sporită, împotriva unei femei în vârstă și lipsită de apărare. La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere și starea de sănătate psihică a inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale.

Starea de beție voluntară invocată de inculpat nu este dovedită pentru a putea fi reținută ca circumstanță personală, dar, chiar în situația în care s-ar fi demonstrat existența ei, Înalta Curte constată că ea s-ar fi constituit, în contextul faptei, într-o circumstanță agravantă.

Constatând că pedeapsa aplicată este necesară și suficientă reeducării inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate și criticile formulate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și va dispune deducerea perioadei de arest preventiv din durata pedepsei, de la 25 august 2009, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 50 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2009 la 16 iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2010.