Murder conviction upheld as provocation defence rejected in fatal phone-argument stabbing

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți prin sentința penală nr. 28P din 03 februarie 2010, l-a condamnat pe inculpatul B.V. la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 113 alin. (1) și (3) C. pen. inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, pe perioada executării pedepsei, până la însănătoșire, sens în care, în baza dispozițiilor art. 429 alin. (3) C. pro. pen. s-a dispus comunicarea copiei de pe dispozitiv și a unei copii de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, administrației locului de deținere.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele:

Fosta concubină a inculpatului, T.E., alături de un fiu conceput cu inculpatul, avea din relații anterioare, doi fii, T.A. și C.E. Persoane care, consumatoare de alcool fiind și lipsite de locuințe, acestea, veneau în casa inculpatului, aici continuând să bea și, adesea, să provoace scandaluri.

În acest context, în ziua de 15 februarie 2009, inculpatul și C.E. au băut împreună, seara, alăturându-li-se și T.A., toți consumând aproximativ 6 l de vin, dar fiecare fiind în stare de ebrietate și înainte de a consuma în grup. La un moment dat, T.A. i-a dat inculpatului un telefon mobil, pentru el cerându-i 50 lei.

Spre miezul nopții, ei s-au certat, T.A. cerându-i inculpatului să-i dea înapoi telefonul.

Enervat și de comentariile cu care T.A. își însoțea cererea, inculpatul a luat un cuțit și l-a lovit în abdomen, victima decedând.

Raportul de constatare medico-legală (necropsie) a înscris că moartea lui T.A. a fost violentă și a fost cauzată de insuficiență cardio-respiratorie cu hemo-pericard și hemotorax masiv, leziunile traumatice constatate necroptic, au fost produse prin lovire activă unică cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit), între leziuni și deces existând legătură directă, de cauzalitate, necondiționată.

Expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatului, a reținut că acesta prezenta „tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă pe fond toxietilic, discernământul fiindu-i diminuat în raport cu infracțiunea săvârșită.

În ambele faze ale procesului penal, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de omor.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita nereținere a circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și greșita aplicare a pedepsei, considerată a fi prea mare.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 35 din 23 martie 2010 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Cu ocazia pronunțării deciziei, inculpatul fiind prezent, acesta a declarat recurs, sens în care s-a adresat proces verbal (fila 19 dosar instanța apel).

Ulterior, respectiv la 24 martie 2010, inculpatul a formulat, în scris, o cerere de „aprobare a retragerii recursului”, motivată pe neștiința (spune el), că la momentul formulării căii de atac, nu avea cunoștință că va fi transferat la Penitenciarul Jilava.

Înalta Curte, analizând manifestarea de voință a inculpatului, acesta, și după data de 24 martie 2910 depunând în dosar memoriu prin care dezvoltă nemulțumiri ce vizează condamnarea sa, constată că recursul este declarat în termen și va fi analizat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că nici o probă nu susține că inculpatul ar fi fost provocat să comită fapta. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea victimei produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, așa cum și inculpatul a recunoscut, faptul că T.A. și-a cerut înapoi telefonul, aceasta și pentru că el și inculpatul erau în stare de ebrietate și se certau nu constituie o provocare prin atingere gravă a demnității autorului faptei, acte de violență sau fapte ilicite grave nesăvârșindu-se. În mod just instanțele nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În ce privește pedeapsa aplicată, se reține că stabilirea ei s-a realizat prin considerarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., infracțiunea de omor prezintă pericol grav, fapta inculpatului a cauzat moartea victimei, aceasta din urmă nu a întreprins nici un act care să-l fi determinat pe inculpat să o lezeze, iar în ce privește persoana inculpatului, s-au reținut circumstanțe atenuante (comportarea bună avută înainte de comiterea infracțiunii și atitudinea sa procesuală sinceră), 7 ani închisoare cu executare în regim de privare de libertate corespunzând și scopului pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 35 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2009 la 8 iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.