Recognition of statutory rights for ethnic persecution victims based on witness testimony where official documents are unavailable

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 72 din 5 martie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a anulat hotărârea nr. 5417 din 30 octombrie 2009 emisă de pârâtă și a stabilit că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2009.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta și familia sa au fost strămutați, în perioada 15 martie 1944-6 martie 1945, din localitatea de domiciliu, în localitatea Hendorf, județul Sibiu.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In motivarea recursului, pârâta arată, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuțiilor etnice care au determinat refugiul, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au avut de suferit persecuții din motive etnice, materializate în una din următoarele forme: refugiu, expulzare sau strămutare în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

In speță, la dosarul cauzei au fost depuse declarațiile autentificate ale martorilor P.V., B.I. și I.B. (f.33-34, 64), care atestă că, în perioada martie 1944 - martie 1945, reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în România, din localitatea Dolhasca, județul Suceava, în localitatea Hendorf, județul Sibiu, precum și hotărârile nr. 2746 din 30 iulie 2009 și nr.2031 din 16 noiembrie 2009 ale Casei Județene de Pensii Iași, respectiv Botoșani, prin care fratele și sora intimatei, V.V. și, respectiv, V.E. au obținut recunoașterea calității de strămutat (f.9-10).

In cauză, dovada strămutării reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 72 din 5 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.