Inadmissibility of standalone appeal against interlocutory order rejecting judicial recusal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the company's appeal against the Court of Appeal's decision to reject a request for the recusal of the entire appellate panel as inadmissible, thereby leaving the original appellate dismissal of the underlying civil dispute in force. The dispute involved an administrative-commercial case where the appellant had previously been fined for filing abusive procedural motions, including multiple recusal and postponement requests, allegedly intended to unjustly delay the resolution of a suit against municipal authorities. The court ruled that under Article 34(2) of the Civil Procedure Code, as interpreted by analogy for appellate-level recusal of all judges, a ruling rejecting a recusal request cannot be challenged via a separate immediate appeal; instead, it may only be reviewed in connection with the final judgment on the merits, meaning the procedural objection lacked a valid legal basis for standalone appellate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 34 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Inadmissibility of standalone appeal against interlocutory order rejecting judicial recusal: Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare se poate ataca numai odată cu fondul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare a amenzii aplicată petentului B.V., prin încheierea de ședință din data de 18 martie 2008, ca nefondată, cerere formulată în cauza având ca obiect recursul declarat de recurenții-reclamanți SC B.P.C. SRL comuna Girov împotriva sentinței civile nr. 207 din 22 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6784/2004, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primăria Municipiului Bacău și Primarul Municipiului Bacău.
In motivarea încheierii sus menționate s-a reținut că prin încheierea din data de 18 martie 2010, petentului i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 700 lei.
S-a avut în vedere faptul că petentul a formulat excepția de nelegalitate deși dispozițiile pretinse nelegale (Legea nr. 303/2004) nu aveau legătură cu soluționarea pe fond a cauzei, ci priveau actele prin care judecătorii soluționau pricina au fost numiți în funcție.
S-a mai reținut că din analiza comportamentului recurentului-petent la termenul de judecată la care s-a aplicat amenda și la celelalte termene de judecată se desprinde concluzia că cererile de recuzare, cele 4 cereri de strămutare, urmate de cel puțin atâtea cereri de suspendare a judecății, precum și cele peste 12 cereri de amânare a judecății nu aveau alt scop decât prelungirea nejustificată a soluționării pricinii.
Prin cererea formulată în dosarul nr. 2368/32/2006 al Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 septembrie 2010, recurentul B.V. prin reprezentant a propus recuzarea completului de judecată.
Prin încheierea din ședința Camerei de Consiliu de la 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată, cererea de recuzare a completului de judecată din ședința din data de 14 septembrie 2010, formulată de B.V., prin mandatar P.C., în cauza având ca obiect recursul declarat de recurenții-reclamanți SC B.P.C. SRL Comuna Girov și B.V. împotriva sentinței nr. 207 din 22 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6784/2004, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primăria Municipiului Bacău și Primarul Municipiului Bacău.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC B.P.C. SRL criticând încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare se poate ataca numai odată cu fondul.
Așadar, dacă recuzarea a fost respinsă, ea poate fi cenzurată pe calea apelului exercitat împotriva sentinței care rezolvă fondul, dacă, bineînțeles, calea de atac a apelului este deschisă.
Art. 34 alin. (2) C. proc. civ., trebuie interpretat prin analogie pentru ipoteza când recuzarea privește toți judecătorii instanței de apel, așa încât încheierea de respingere a recuzării este supusă recursului odată cu fondul.
Prin urmare, declararea unei căi de atac separate, numai împotriva acestei încheieri, este inadmisibilă.
Recuzarea nu constituie o acțiune de sine-stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție.
Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea Fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai o dată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu este supusă nici unei căi de atac.
Pentru argumentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca fiind inadmisibil și, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.P.C. SRL Girov împotriva încheierii din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2010.