Judicial authority to fix public sector salary supplements absent legislative provision under unified salary system

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanții I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C., C.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, obligarea pârâtei la calcularea, acordarea și plata către ei a sumelor restante cu titlu de drepturi salariale cuvenite reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01 ianuarie 2004 și până la data pronunțării hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat a se constata că dreptul la acțiune al reclamanților , față de perioada pentru care se solicită plata suplimentelor postului, respectiv treptei de salarizare, este prescris anterior datei de 23.11.2004.

Prin sentința nr.1772 din 11 mai 2009, Tribunalul București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința nr.108 din 8 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția prescripției ca nefondată și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C., C.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția prescripției este nefondată deoarece termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01 ianuarie 2007 când a încetat suspendarea acordării suplimentelor solicitate de reclamanți.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că dreptul având ca obiect suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a născut încă, deoarece legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici n-a fost adoptată încă, iar Legea nr. 188/1999 nu prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Împotriva acestei sentinței, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C., C.I.

In esență, recurenții susțin că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât lipsa unui act normativ care să reglementeze cuantumul drepturilor salariale, nu reprezintă temei pentru a considera inexistența acestor drepturi salariale.

Au mai arătat recurenții că art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 nu conține vreo referire a caracterul virtual al drepturilor pe care le reglementează, instanța de judecată având obligația să soluționeze în sens pozitiv cererea, adică în sensul existenței dreptului.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., precum și cu reglementările incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Într-adevăr, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 31. - (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".

Este necontestat faptul că dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate în perioada 2004-2006, prin O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.

De asemenea, este adevărat că, potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".

Însă, în cauză, dreptul la salariu al funcționarilor publici este reglementat în Secțiunea 1 din Capitolul 5 intitulat „Drepturi și îndatoriri" din Legea nr. 188/1999. iar potrivit art. 31 alin. (3) din aceeași lege, salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.

Or, în reglementările drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici în vigoare pentru perioada în care recurenții-reclamanți solicită plata drepturilor în calitate de funcționari publici nu a fost prevăzut nici suplimentul postului și nici suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Astfel fiind, a admite teza recurenților și a obliga autoritatea să acorde reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% pentru fiecare supliment pentru perioada 2004 - 2006, ar însemna ca instanța, în lipsa unor reglementări și criterii legale, să stabilească procentual cuantumul celor două sporuri.

Or, o asemenea situație echivalează cu depășirea limitelor puterii judecătorești limitate constituțional la aplicarea legii pozitive și substituirea autorității judecătorești în rolul ce revine puterii legislative, în speță de a adapta legea de salarizare a funcționarilor publici, ori în rolul ce revine puterii executive, în speță de a emite norme de organizare a executării reglementărilor în litigiu.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C., C.I. împotriva sentinței civile nr. 108 din 8 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.