Late filing of appeal in administrative illegality exception: statutory five-day deadline vs. erroneous court indication
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as late-filed, leaving the lower court's decision in force which had previously rejected the exception of illegality as inadmissible. The dispute concerned a challenge to two orders issued by the General Secretariat of the Chamber of Deputies; the lower court had initially ruled that one order was an act of labor law falling under labor courts' jurisdiction and the other was exempt from administrative judicial review. The appellate court focused exclusively on procedural time limits, finding that the appellant failed to file within the statutory five-day period for appealing decisions in matters of illegality. The decisive legal basis included Article 4(3) of Law No. 554/2004, which mandates a five-day appeal deadline, calculated according to Article 101 of the Civil Procedure Code on working days, applying the principle that a party cannot excuse ignorance of the law despite the lower court's erroneous indication of a fifteen-day term.
Legislator headnote
AI generatedart. 101 alin. (1) C. proc. civ, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 103 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Late filing of appeal in administrative illegality exception: statutory five-day deadline vs. erroneous court indication: The dispute concerned a challenge to two orders issued by the General Secretariat of the Chamber of Deputies; the lower court had initially ruled that one order was an act of labor law falling under labor courts' jurisdiction and the other was exempt from administrative judicial review. The appellate court focused exclusively on procedural time limits, finding that the appellant failed to file within the statutory five-day period for appealing decisions in matters of illegality. The decisive legal basis included Article 4(3) of Law No. 554/2004, which mandates a five-day appeal deadline, calculated according to Article 101 of the Civil Procedure Code on working days, applying the principle that a party cannot excuse ignorance of the law despite the lower court's erroneous indication of a fifteen-day term.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as late-filed, applying the sanction of forfeiture for missing the appeal deadline.
Procedural rule governing the decision to dismiss the appeal as untimely.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 941 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București a respins excepția de nelegalitate a Ordinelor Secretariatului General al Camerei Deputaților nr. 886 din 28 septembrie 2001 și nr. 907 din 01 octombrie 2001 invocată de A.D. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cele doua acte cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate, nu constituie acte administrative supuse controlului instanței de contencios și în consecință pentru aceste acte nu este aplicabilă procedura reglementată de art. 4 din Legea 554/2004.
A mai reținut instanța că împotriva Ordinului nr. 907/2001, reclamantul a formulat acțiune în contencios, acțiune ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr. 789 din 11 septembrie 2009, sentință care a rămas irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia nr. 2701/2003.
S-a arătat în considerentele sentinței atacate că prin ambele hotărâri s-a reținut că Ordinului nr. 907/2001 este exceptat de la controlul instanței de contencios administrativ, iar în ceea ce privește ordinul nr. 886 din 28 septembrie 2001, instanța de fond a apreciat că acesta este un act de dreptul muncii, fiind astfel de competența instanței de litigii de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea 554/2004, în materia excepției de nelegalitate, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".
Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiași articol stabilește că „termenul care se sfârșește într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".
Din actele dosarului rezultă că sentința atacată i-a fost comunicată recurentului-reclamant A.D. la data de 26 martie 2010, conform dovezii aflate la fila 254 din dosarul de fond, recursul fiind declarat la data de 7 aprilie 2010.
Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 27 martie 2010 și 1 aprilie 2010, inclusiv.
Cum data de 7 aprilie 2010, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depășit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.
Pe de altă parte, înalta Curte, reține și că, aspectul indicării în sentința atacată a termenul de ,„15 zile de la comunicare", ca fiind cel de declarare a recursului, nu poate atrage exonerarea părții de la sancțiunea decăderii din dreptul de exercitare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Și aceasta, deoarece, termenul de „5 zile de la comunicarea hotărârii" este dat de la lege, stabilirea lui nefiind lăsată la aprecierea judecătorului, iar principiul „nemo censetur ignorare legem" este pe deplin aplicabil situației expuse anterior.
In aceste condiții, fată de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 941 din 23 februarie este tardiv formulat și, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.D., împotriva sentinței civile nr. 941 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.