Political character of a common-law embezzlement conviction under Romania’s post-Communist transitional justice framework
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal, leaving the lower court judgments in force and establishing that the 1988 criminal conviction did not possess a political character, thereby denying the plaintiff's claim for moral damages. The dispute concerned a civil action seeking to establish the political nature of a prior conviction for embezzlement and to award compensation for alleged moral prejudice and mistreatment during the Communist regime, where the plaintiff argued the criminal case was fabricated by state officials. Relying on Law 221/2009, the court held that the offense of embezzlement is a common-law economic crime that does not constitute a manifestation of opposition to the totalitarian system, and it rejected the procedural argument regarding the admission of witness testimony because the relevant provision for challenging this on appeal had been abrogated.
Legislator headnote
AI generatedart. 223 alin. (2) C. pen, art. 304 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Political character of a common-law embezzlement conviction under Romania’s post-Communist transitional justice framework: Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. susținând că s-a aplicat greșit legea, condamnarea având caracter politic deoarece arestarea sa a fost rezultatul înscenărilor realizate de membrii marcanți ai regimului comunist din orașul în care locuia la acel moment. De asemenea, instanța nu a încuviințat proba cu martori, hotărâtoare în dezlegarea corectă a pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 807 din 28 aprilie 2010 Tribunalul Alba a respins acțiunea formulată de reclamantul J.G. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice privind constatarea caracterului politic al condamnării la pedeapsa de 5 ani și 10 luni și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri de 50.000 Euro pentru prejudiciul moral suferit.
In considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința penală nr. 165 din 1 februarie 1988 a Judecătoriei Brașov reclamantul a fost condamnat la 5 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 223 alin. (2) C. pen. Întrucât s-a constatat că infracțiunea a fost amnistiată, s-a dispus încetarea procesului penal și punerea în libertate, reducându-se durata arestului preventiv de la data de 11 martie 1987 până la punerea în libertate.
Instanța a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul nu are caracter politic întrucât cercetarea penală nu a fost efectuată de organele speciale ale securității, judecarea procesului nu s-a realizat de către instanța militară, iar executarea arestului preventiv nu s-a făcut într-un penitenciar pentru deținuți politici.
Susținerea reclamantului că ar fi avut unele conflicte cu șeful său Mucea Vasile, din ordinul căruia ar fi fost arestat, nu a fost probată deoarece nu a rezultat că plângerea a fost făcută de această persoană. De asemenea, reclamantul nu a fost condamnat pentru o faptă împotriva politicii statului comunist, ci pentru o infracțiune de drept comun.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul susținând caracterul politic al condamnării deoarece dosarul penal a fost fabricat în scopul de a fi discreditat, iar cu ocazia arestării a fost supus la umilințe, atât el cât și familia sa.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 132 A din 23 septembrie 2010 a respins apelul reținând că relele tratamente aplicate de miliție în timpul cercetării penale nu determină caracterul politic al condamnării, atât timp cât reclamantul nu a militat împotriva regimului totalitar.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. susținând că s-a aplicat greșit legea, condamnarea având caracter politic deoarece arestarea sa a fost rezultatul înscenărilor realizate de membrii marcanți ai regimului comunist din orașul în care locuia la acel moment. De asemenea, instanța nu a încuviințat proba cu martori, hotărâtoare în dezlegarea corectă a pricinii.
Recursul nu este fondat.
Astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței penale recurentul a fost condamnat pentru delapidare, o infracțiune de drept comun de natură economică.
Conținutul noțiunii de infracțiune politică, în sensul Legii 221/2009, presupune o infracțiune prevăzută de legea penală săvârșită ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Or, în cauză, nu se poate considera că prin săvârșirea infracțiunii de delapidare recurentul a înțeles să lupte împotriva regimului comunist, astfel încât fapta sa să aibă un caracter politic.
Cealaltă critică inserată în motivarea recursului, referitoare la neîncuviințarea probei cu martori, nu poate fi analizată întrucât punctul 10 art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin Legea 219/2005.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUM ELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul J.G. împotriva deciziei nr. 132 A din 23 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2011.