Rail transport fuel shortage damages claim dismissed as time-barred due to late administrative complaint

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. „P.A” SA Otopeni împotriva deciziei nr.659 din 27 aprilie 2001 a Curții de Apel București-Secția Comercială.

La apelul nominal s-a prezentat intimata pârâtă SNTFM CFR „M.” București prin consilier juridic I. M., lipsind recurenta.

Procedura legal îndeplinită.

Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat susținând că dreptul la acțiune a reclamantei este prescris, cu consecința menținerii hotărârilor date în fond și apel.

CURTEA,

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Societatea Comercială „R.F.” SA a chemat-o în judecată pe pârâta SNTFM CFR” M.”și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 85.373.924 lei reprezentând contravaloarea cantităților de combustibil constatate lipsă la destinație, cu motivarea că la recepția mărfii din vagoanele sosite în stația de destinație București-Otopeni s-au constatat lipsuri conform procesului verbal de constatare și documentelor de transport pe care le-a anexat în dovedirea pretențiilor.

Tribunalul București-secția comercială, prin sentința nr.6235 din 19 octombrie 2000 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă cu motivarea că potrivit contractului de transport pârâta se legitimează procesual.

În ce privește prescripția, instanța de fond a apreciat în raport de prevederile art.92.6 din Regulamentul de transport că acțiunea este prescrisă prin împlinirea termenului de un an întrucât transporturile reclamate că au sosit cu lipsuri au fost eliberate la 19 august 1998, 10 februarie 1999 și martie 1999.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel București care, prin decizia nr.659 din 27 aprilie 2001, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că termenul de prescripție de un an s-a împlinit și că transporturile în cauză nu se încadrează în situațiile prevăzute de art.92.2 și 93.2 din Regulamentul de transport pentru a se reține critica reclamantei potrivit căreia termenul în care pot fi valorificate pretențiile cu privire la despăgubiri provenind din lipsurile la transport este de 2 ani.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs S.C.” P. A.” SA, cu respectarea termenelor prevăzute de art.301 și 303 Cod procedură civilă.

Recurenta a invocat prevederile art.304 (9) (11) Cod procedură civilă și a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt vădit nelegale și esențial neîntemeiate întrucât s-au încălcat dispozițiile art.83.4 alin. final din O.G. nr.41/1997, art.87.3 coroborat cu art.93.2, 93.2.3 din Regulamentul de transport.

În sprijinul acestor susțineri recurenta a motivat că la transporturile în cauză s-au constatat lipsuri considerabile pe care le-a reclamat administrativ, conform Regulamentului de transport, în termen de 3 luni și, în fine, că pentru obținerea despăgubirilor termenul de sesizare a instanței era de doi ani.

Întrucât acest termen nu s-a împlinit, a mai susținut recurenta, greșit s-a respins ca prescrisă acțiunea prin care a pretins 85.373.924 lei despăgubiri.

Față de motivele invocate S.C. Petrom Aviation a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a litigiului.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin criticile aduse deciziei pronunțată în apel, recurenta a invocat, în alți termeni, două probleme de drept și anume cea a termenului de prescripție aplicabil cât și cea a suspendării termenului de prescripție pe perioada cuprinsă între data formulării reclamației administrative și cea a valorificării dreptului la acțiune în instanță.

Pentru a răspunde la aceste probleme trebuie observat obiectul acțiunii care constă în despăgubiri pretinse ca urmare a lipsurilor constatate la transporturile sosite pe adresa destinatarei care s-a legitimat procesual cu contractul de transport (scrisorile de trăsură) și contractul 106/1999.

„Acțiunea juridică contra căii ferate, care se naște din contractul de transport, aparține persoanei care posedă legitimația de călătorie sau scrisoare de trăsură, după caz...” dispune art.88 (1) din Regulamentul de transport. Reclamațiile administrative rezultate din contractul de transport sunt obligatorii și se adresează în scris în termenul de 3 luni de la datele prevăzute de art.92.4, 92.5 și 93.3, în afara cazurilor prevăzute de art.92.1, 92.3 și 93.2.

În speță, reclamațiile administrative pentru lipsurile constatate la transporturile efectuate în perioada 3 septembrie 1998- 8 martie 1999 s-au depus cu depășirea termenului de 3 luni, socotit de la eliberarea transportului. În aceste condiții reclamanta nu a beneficiat de efectele formulării reclamațiilor în sensul că prescripția nu a fost suspendată până la rezolvarea reclamației conform art.92.6 din Regulamentul de transport.

Acțiunea în daune întemeiată pe răspunderea căii ferate, care izvorăște din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an (art.93.1 RT). Acest termen se socotește din ziua în care a avut loc eliberarea mărfii și, conform art.93.4 din același regulament, poate fi suspendat timp de 3 luni dacă se formulează în termenul legal reclamația administrativă.

Așadar, în raport de cadrul procesual determinat de reclamantă și de obiectul pricinii exercițiul dreptului la acțiune se supune art.87.3, 93.1, 93.3.2 din Regulamentul de transport.

De la regula stabilită de art.93.1 din Regulamentul de transport privind termenul de prescripție de un an sunt exceptate situațiile enumerate la art.93.2.1, 93.2.2 și 93.2.3 pentru care termenul este de doi ani, dar pentru că excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, recurenta se afla în situația de a face dovada intenției intimatei de a provoca paguba prin acțiune sau omisiune precum și a acceptării urmărilor acestor fapte.

În consecință, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile din Regulamentul de transport privind termenul de prescripție de un an și tot corect a reținut că acest termen nu a fost suspendat întrucât reclamațiile administrative pentru transporturile în cauză nu au fost formulate în termen de 3 luni de la data eliberării transportului.

Întrucât nu sunt motive de modificare a deciziei pronunțată în apel conform art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul reclamantei S.C. „PA.” SA Otopeni împotriva deciziei nr.659 din 27 aprilie 2001 a Curții de Apel București-Secția Comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.