Appeal against appellate peremption ruling dismissed as inadmissible because final recurs decision cannot be re-appealed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed against the appellate court's decision that had found the appellant's prior appeal (against a first-instance ruling rejecting her motion for revision) to be time-barred (perimat). The court upheld the appellate decision, ruling that the challenged decision, having been rendered in an appeal (recurs), is final and irrevocable under art. 377(2)(1) C. proc. civ., and thus does not fall within the categories of judgments appealable under art. 299(1) C. proc. civ. The court reasoned that art. 253(2) C. proc. civ., which allows appeal of a decision declaring peremption, applies only to first-instance judgments (Titlul III) and, via arts. 298 and 316, to appeals, not to a second appeal (recurs) against an appellate ruling on peremption. The case arose from procedural peremption: the appellant's earlier appeal had been suspended for the parties' unjustified absence and remained dormant for over a year, leading to the peremption declaration under art. 248(1) C. proc. civ.; the appellant argued she was not notified of the suspension, but this was not considered because the appeal was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 253 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ; Appeal against appellate peremption ruling dismissed as inadmissible because final recurs decision cannot be re-appealed: The court upheld the appellate decision, ruling that the challenged decision, having been rendered in an appeal (recurs), is final and irrevocable under art. 377(2)(1) C. proc. civ., and thus does not fall within the categories of judgments appealable under art. 299(1) C. proc. civ. The court reasoned that art. 253(2) C. proc. civ., which allows appeal of a decision declaring peremption, applies only to first-instance judgments (Titlul III) and, via arts. 298 and 316, to appeals, not to a second appeal (recurs) against an appellate ruling on peremption. The case arose from procedural peremption: the appellant's earlier appeal had been suspended for the parties' unjustified absence and remained dormant for over a year, leading to the peremption declaration under art. 248(1) C. proc. civ.; the appellant argued she was not notified of the suspension, but this was not considered because the appeal was inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court relied on this provision to hold that the decision under appeal, rendered in a previous appeal, was not among those subject to appeal by way of recurs, leading to the dismissal of the appeal as inadmissible.
The court invoked this provision to establish that the decision challenged was irrevocable because it had been rendered in a previous appeal, further supporting the inadmissibility of the appeal.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 604 din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 478/2/2009 (număr în format vechi 441/2009 ), s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta C.E. împotriva sentinței civile nr. 380 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 16195/3/2008 (număr în format vechi 5211/2008 ), în contradictoriu cu intimata Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, la data de 10 aprilie 2009, revizuenta C.E., iar prin decizia civilă nr. 3157 R din 06 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta C.E.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că, prin încheierea de ședință din data de 24 iunie 2009, s-a dispus suspendare judecății recursului, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.
Din oficiu, la data de 25 iunie 2010, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare, acordându-se termen la data de 06 iulie 2010.
Având în vedere că timp de peste un an, cauza a rămas în nelucrare din vina părților, instanța a constatat perimată cererea de recurs, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ..
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta C.E., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., pentru argumentele dezvoltate în cererea adresată curții de apel, și că dispoziția art. 253 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare”, este aplicabilă, în mod logic, tuturor hotărârilor prin care s-a constatat perimată oricare din cererile enumerate de art. 248 C. proc. civ., cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în caz contrar caracterul autonom al instituției perimării față de cererea supusă perimării rămânând fără conținut.
Cu privire la măsura suspendării judecății recursului, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, s-a arătat că legiuitorul a prevăzut suspendarea judecății pricinii nu numai pentru lipsa reclamantului la strigarea acesteia, respectiv a recurentului, ci și pentru lipsa concomitentă a părții adverse, a intimatei în cauza de față, comportament procesual de care aceasta, în mod obiectiv, nu a avut cunoștință, întrucât dispoziția de suspendare nu i-a fost adusă la cunoștință de către instanță, astfel încât să aibă posibilitatea solicitării redeschiderii judecății, în condițiile art. 245 alin. (1) C. proc. civ.
Or, nefiind înștiințată cu privire la suspendarea judecății cauzei, anterior citării sale pentru excepția perimării, recurenta a arătat că nu a fost în măsură să-și exercite dreptul prevăzut de art. 245 alin. (1) C. proc. civ. și să solicite redeschiderea judecății în termenul prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., așa încât condiția pe care acest text de lege o prevede, lăsarea în nelucrare din vina părții, nu este îndeplinită.
În ședința publică din 7 aprilie 2011, instanța‚ din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului, excepție întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia recurată, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta C.E. împotriva sentinței civile nr. 604 din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Această dispoziție legală nu trebuie, însă, să fie interpretată în sensul că și hotărârea de perimare a recursului este susceptibilă a fi atacată cu recurs.
Acest text de lege, la data când a fost introdus în Codul de procedură civilă, a urmărit numai să desființeze apelul împotriva hotărârilor date în perimare, iar nu să deschidă posibilitatea recursului la recurs.
Textul este redat în Titlul III C. proc. civ., la judecata în primă instanță și deci se referă numai la hotărârile pronunțate în fond de prima instanță. Potrivit art. 298 și art. 316 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, iar cele privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor care reglementează cele două căi de atac.
Conform art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Or, în speță, fără a soluționa fondul pricinii, curtea de apel a pronunțat o hotărâre asupra recursului, constatându-l perimat.
Prin urmare, decizia recurată, fiind dată în recurs, este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. și nu se încadrează în dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care prevede ce hotărâri se pot ataca cu recurs, astfel că instanța, fără a mai analiza celelalte critici formulate de recurenta-revizuentă, va respinge recursul declarat de aceasta, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta C.E. împotriva deciziei nr. 3157R din 6 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.