Attempted qualified murder: proportionality of provocation defense and joint authorship in life-threatening assault

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 702 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul S.G.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. I) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 alin. (1) C.pen, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. (fapta din 05/06 aprilie 2010).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.G.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului S.G.C.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.G.C. prin prezenta hotărâre durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 09 aprilie 2010 la zi.

A fost condamnat inculpatul S.I.F. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art., 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen. (fapta din 05/06 aprilie 2010).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.I.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

Conf. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului S.I.F.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.F. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 09 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații S.G.C. și S.I.F. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpaților S.G.C. și S.I.F. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilelor genetice.

În baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (2) C. civ. a obligat pe inculpații S.I.F. și S.G.C. în solidar și pe acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente S.R. și E.D. la plata de despăgubiri civile astfel:

- la plata sumei de 1.579,84 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli pentru asistența medicală a părții vătămate l.G.) către partea civilă Spitalul Clinic Județean de urgență S.A.A. Galați.

- la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă l.G.

S-au respins restul pretențiilor civile solicitate de partea vătămată/civilă l.G.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.I.F. a celor două cuțite folosite la comiterea faptei - corpuri delicte înaintate instanței împreună cu rechizitoriul.

Conform art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca bunurile ridicate cu ocazia cercetărilor - respectiv obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate l.G. - reprezentând mijloace materiale de probă și înaintate instanței cu rechizitoriul, să fie păstrate până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.l.F. la plata sumei de 1250 lei și pe inculpatul S.G.C. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.R. și E.D. la plata sumei de 1250 lei - cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată/civilă l.G.

Conform art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.G.C. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.R. și E.D. la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.l.F. la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2751/P/2010 din 12 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpaților:

1. S.G.C. - pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.;

2. S.l.F. - pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

II. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului minor C.M.A. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. deoarece lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii - latura obiectivă și subiectivă.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Inculpatul S.G.C. și învinuitul C.M.A. sunt minori și au vârsta de 17 ani și 4 luni și, respectiv 15 ani și 9 luni. Inculpatul S.l.F. este major și cunoștea starea de minoritate a celor doi. La data de 05 aprilie 2010, luni seara, inculpații S.G.C. și S.l.F. s-au întors de la munte unde au fost împreună cu alți băieți printre care și martorul M.F. În jurul orelor 22,00-23,00, inculpatul S.G.C. și învinuitul C.M.A. au ieșit afară și au consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii B.M.A. și M.F. De precizat că inculpatul S.G.C. se afla în mod vădit sub influența băuturilor alcoolice. După un timp, inculpatul și învinuitul s-au deplasat împreună cu martorul B.M.A. spre un chioșc din zonă pentru a cumpăra cafea. Pe drum, cei trei s-au întâlnit cu partea vătămată l.G. zis G. și cu martorul S.l. zis B., persoane pe care le cunoșteau din vedere, din cartier. Atât partea vătămată cât și martorul S.l. erau sub influența băuturilor alcoolice.

Martorul S.l. zis B. a intrat în vorbă cu inculpatul, învinuitul și martorul B.M. Fără a exista vreun schimb de replici dure între cei menționați, în momentul în care au vrut să plece, partea vătămată l-a lovit pe inculpatul S.G.C. cu palma peste față. Inculpatul nu a ripostat și a plecat împreună cu învinuitul minor și cu martorul B.M. Pe drum, inculpatul S.G.C. era vădit agitat lucru care l-a determinat pe martorul B.M. să-l consoleze spunându-i că nu a fost decât o palmă și că oamenii erau băuți și era sărbătoare.

La întoarcere, inculpatul S.G.C., învinuitul C.M.A. și martorul B.M.A. au mers pe celălalt trotuar pentru a evita o nouă întâlnire cu partea vătămată și martorul S.l. Aceștia le-au ieșit din nou în întâmpinare, creând impresia că ar avea ceva cu inculpatul S.G.C. Partea vătămată și martorul S.l.L. zis B. nu s-au manifestat fizic agresiv iar martorul B.M. Ie-a zis că ar fi cazul să vorbească a doua zi.Inculpatul, învinuitul și martorul au continuat să se deplaseze dar martorul S.l. zis B. l-a strigat pe inculpatul S.G.C. Acesta s-a întors din drum și s-a apropiat de partea vătămată și de martorul S.l. zis B., au vorbit ceva după care inculpatul s-a reîntors la învinuit și martorul B.M. Toți trei au intrat în scara blocului în care locuia martorul B.M. și, înainte de a intra în scară, au observat că partea vătămată și martorul S.l. își continuau deplasarea, la pas. Inculpatul S.G.C., învinuitul C.M.A. și martorul B.M. au stat puțin de vorbă în fața ușii de la apartamentul martorului, după care martorul B.M. a intrat în casă.

În continuare, inculpatul S.G.C. l-a sunat pe martorul M.F. căruia i-a spus că s-au găsit cu partea vătămată l.G. zis G. și cu martorul S.l. zis B. și că cea dintâi l-a lovit cu palma peste față și că i-ar fi zis să-l cheme și pe M.F. Martorul M.F. a precizat în declarația sa că i-a spus inculpatului S.G.C. „ia-i" cu sensul de a-i bate pe partea vătămată și pe martor iar inculpatul i-ar fi răspuns că vor vedea ei ce or să facă. În scurt timp, inculpatul S.G.C. l-a sunat pe inculpatul S.l.F. căruia i-a zis că au fost bătuți de niște băieți și căruia i-a transmis să ia două cuțite și să vină în scara blocului martorului B.M. Inculpatul S.l.F. s-a conformat, a luat din apartamentul său două cuțite de bucătărie, cu mânere din plastic, unul mai mic și unul mare și s-a deplasat înspre scara blocului martorului B.M. De menționat că, între timp, partea vătămată l.G. se despărțise de martorul S.l. zis B. și se îndrepta spre locuința sa.

Inculpatul S.l.F. a urcat la etajul doi unde s-a întâlnit cu inculpatul S.G.C. și cu învinuitul C.M.A. În momentul în care a ajuns la blocul martorului B.M. a constatat că în zona aferentă nu se afla nimeni. Din nou, inculpatul S.G.C. și învinuitul C.M.A. au povestit inculpatului S.l.F. incidentul avut cu ceva timp în urmă cu partea vătămată l.G. Apoi, au ieșit toți trei din scara blocului, cu intenția vădită de a o căuta pe partea vătămată l.G., pentru a se răzbuna pe aceasta. Cuțitul mai mare se afla în posesia învinuitului C.M.A. iar cuțitul mai mic se afla în posesia inculpatului S.G.C. În timp ce se aflau în fața blocului X, au văzut venind dinspre cartier M. pe cineva care mergea împleticit, moment în care inculpatul S.G.C. și învinuitul C.M.A. au zis „uite mă, cred că acesta e". Atunci, inculpatul S.l.F. s-a deplasat peste stradă, trecând pe lângă partea vătămată, și a luat o rangă dintr-un gard. Partea vătămată și-a continuat deplasarea și s-a oprit în mijlocul străzii, începând o discuție cu inculpatul S.G.C. În acel moment, din spate, inculpatul S.l.F. a aplicat părții vătămate lovituri cu ranga în zona capului și a spatelui, aceasta ghemuindu-se. Odată pus în imposibilitate de a se apăra, inculpatul S.G.C. s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul ce-l avea asupra sa, în zona toracelui. în tot acest timp, învinuitul minor a rămas pe trotuar, fără a se implica în vreun fel în acțiunea agresivă a celor doi inculpați. În timp ce inculpatul S.G.C. o lovea cu cuțitul pe partea vătămată, inculpatul S.l.F. i-a mai aplicat o lovitură cu ranga. Realizând că părții vătămate a început să-i curgă sânge din zona spatelui, inculpatul S.M.F. I-a tras deoparte pe inculpatul S.G.C., strigându-i „gata mă, lasă-l în pace". Ambii inculpați au plecat înspre scara blocului inculpatului S.l.F. fiind urmați la scurt timp și de către învinuitul C.M.A.

În scara blocului au rămas numai inculpații, prilej cu care inculpatul S.G.C. I-a sunat pe martorul M.F. și i-a spus „l-am luat" fără a-i da acestuia alte amănunte. Partea vătămată a reușit să se ridice de la locul incidentului și I-a sunat pe martorul C.C.M., fiind ulterior transportat la Spitalul Județean Galați.

A doua zi, pentru că aflase de la partea vătămată date legate de agresiune, martorul C.C.M. a mers în cartier pentru a-i identifica și a sta de vorbă cu agresorii. în prezența martorilor M.F., B.P.I. și a altor persoane, inculpatul S.l.F. a recunoscut că a dat câteva răngi părții vătămate și că au avut cuțite la ei, dând de înțeles că inculpatul S.G.C. este cel care a lovit cu cuțitul.

În aceeași seara, inculpații S.G.C. și S.l.F. au părăsit municipiul Galați, au hoinărit două zile prin județul Galați iar la data de 09 aprilie 2010, auzind că sunt căutați de organele de urmărire penală, s-au prezentat la I.P.J. Galați.

La data de 09 aprilie 2010, martorii S.l.L. zis B. și martorul C.C. au recunoscut pe planșa fotografică pe inculpați și pe învinuit, ca fiind cei care au fost implicați în conflictul cu partea vătămată.

La aceeași dată, au fost ridicate de la locuința inculpatului S.G.C. cele două cuțite pe care Ie-a adus în noaptea de 05/06 aprilie 2010.

Din raportul de constatare tehnico-științifică traseologică întocmit de I.P.J. Galați - Serviciul Criminalistic rezultă următoarele:

- pe cele două obiecte de îmbrăcăminte puse la dispoziție (geacă de culoare alb murdar, îmblănită pe interior, cu fermoar, având inscripția E. în zona pieptului; un tricou supraelastic culoare roșu cu alb având inscripția N. în zona pieptului) sunt prezente 6 (șase) orificii; dimensiunile și poziționarea acestora au fost prezentate în cuprinsul raportului;

- între orificiile prezente pe cele două obiecte de îmbrăcăminte există corespondență;

- orificiile prezente pe cele două obiecte de îmbrăcăminte au fost create de un corp tăietor-înțepător, probabil cuțit, cu forma și dimensiunile lamei asemănătoare cu cele ale cuțitului cu mânerul galben.(ordonanță și raport, file 78-89 ds. u.p.)

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate l.G. au rezultat următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni ce au putut fi produse: plăgile toracice posterioare și din regiunea occipitală prin loviri cu corp tăietor-înțepător; leziunile faciale posibil prin cădere;

- leziunile pot data din noaptea de 05/06 aprilie 2010;

- leziunile toracice necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; restul leziunilor necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale;

- plăgile înțepat-tăiate toracice posterioare, penetrante, cu hemopneumotorax stâng au pus în primejdie viața părții vătămate.(adresă și raport, fila 19-20 ds. u.p.).

În cauză s-au efectuat cercetări fată de învinuitul minor C.M.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și s-a constatat că devin aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă și subiectivă.

S-a arătat că atât din raportul de constatare medico-legală cât și din raportul de constatare tehnico-științifică traseologică rezultă că leziunile care au pus în primejdie viața părții vătămate l.G. au fost aplicate cu un singur obiect înțepător-tăietor-cuțit, cel mai probabil cel mai mic, cel folosit de inculpatul S.G.C. De altfel, acesta recunoaște că a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul părții vătămate și a precizat că nu a văzut ca învinuitul C.M.A. să fi aplicat lovituri părții vătămate cu vreun cuțit sau alt obiect.

S-a mai arătat că împrejurarea că învinuitul minor nu s-a apropiat de locul agresării efective a părții vătămate rezultă din chiar declarațiile celor doi inculpați. Învinuitul minor C.M.A. a susținut în declarațiile sale, declarații care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, că a rămas pe trotuar și că nu s-a implicat în nici un fel în agresarea părții vătămate.

În concluzie, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului minor C.M.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă și subiectivă.

Învinuitul a fost citat și audiat la instanța de judecată în calitate de martor.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, inculpații S.G.C. și S.l.F., au recunoscut săvârșirea faptei.

Astfel, inculpatul S.G.C. a declarat că în zilele de Paști a fost plecat la munte împreună cu S.l.F. zis M. și alți băieți și a venit acasă luni, 05 aprilie 2010 în jurul orei 24,00. A arătat că el se afla sub influența băuturilor alcoolice și a mers în fața blocului să stea de vorbă cu un băiat M., chemându-l afară și pe C.A. A mai arătat că la un moment dat, M. Ie-a zis să meargă să ia o cafea și au plecat înspre barul C. Pe drum s-au întâlnit cu doi tineri pe care îi știe din vedere, din cartier, unul B., iar celălalt l.G., al cărui nume l-a aflat ulterior.

Inculpatul a arătat că B. l-a întrebat dacă știe cine este el, iar inculpatul i-a răspuns B. și în același timp Ie-a pus celor care îl însoțeau: „să mergem".

Inculpatul a arătat că, fără motiv, l.G. l-a lovit cu palma sau cu pumnul în zona feței, a ochiului stâng, însă el nu a reacționat și și-a văzut de drum împreună cu prietenii săi.

A declarat că, atunci când s-au întors de la cafea, i-a revăzut pe cei doi, care veneau înspre el și chiar Ie-a spus: „băi băieți, ce aveți cu mine?" De ce vreți să mă bateți?". În acel timp unul dintre cei doi a fost strigat de cineva dintr-o mașină, astfel că au putut să se îndepărteze și nu s-a mai întâmplat nimic în acel moment. Inculpatul a arătat că au plecat spre scara blocului lui M. și înainte de a intra în scară, i-a văzut pe cei doi îndrepta ndu-se spre același bloc, iar inculpatul a apreciat că vin după el ca să îl bată. A mai arătat că au urcat la etajul doi, cei doi tineri nu au urcat după ei, însă el s-a gândit că ar putea să îl aștepte în fața blocului, astfel încât l-a sunat pe inculpatul S.l.F. zis M. și i-a zis să ia două cuțite și să vină la M. în scară. Inculpatul a declarat că au coborât de la etajul 2 și au crezut că cei doi tineri nu se mai aflau în zonă și tot aici s-au întâlnit cu M. care a adus două cuțite de bucătărie.

Inculpatul a arătat că a luat cuțitul cel mai mic în lungime de aproximativ 10-15 cm, iar A. (C.) l-a luat pe cel mai mare, cu mâner tot din plastic. Inculpatul a declarat că ținând cuțitul în mâna dreaptă (nu a văzut în ce mână ținea cuțitul A.), însoțiți de M., au plecat spre locuința lui A., cu precizarea că afară nu se mai aflau cei doi tineri și că M. a rămas la el acasă.

Inculpatul a arătat că în momentul în care au ajuns în dreptul blocului X, a văzut venind spre el un tânăr, moment în care M. i-a atras atenția, spunând „băi, nu-i acesta?" Inculpatul a arătat că s-a uitat înspre el, și-a dat seama că este l.G., care făcea pași înspre el și dintr-o dată l-a văzut pe M. lovindu-l cu o rangă sau cu o țeava.

A precizat că nu a văzut unde i-a dat prima lovitură, dar din câte își amintește, a doua oară l-a lovit în zona spatelui, iar a treia oară în cap, din lovituri partea vătămată ghemuindu-se și îngenunchind.

Inculpatul a precizat că, văzând că l.G. dă să se ridice, atât el cât și A., s-au alăturat lui M. și au început să o lovească pe partea vătămată. Inculpatul a declarat că el l-a lovit de 3-4 ori cu cuțitul în spate pe l.G. și nu a văzut dacă și A. l-a lovit pe G. cu cuțitul, văzând doar că îl lovea și el, fără a putea preciza în ce părți ale corpului.

Inculpatul a mai arătat că după ce l-a lovit pe G. cu ranga, M. nu a mai lovit deloc.

A arătat că l-au lăsat pe l.G. la pământ și s-au îndreptat spre blocul lui M. și când s-a uitat în urmă, a văzut că partea vătămată se ridicase și pleca. Pe drum C.A. i-a dat lui M. cuțitul înapoi și a plecat spre locuința lui, iar inculpatul a stat în scara blocului cu M. și s-au uitat la cuțite constatând că nu sunt murdare de sânge. Inculpatul a arătat că amândoi erau îngrijorați și chiar i-a spus lui M. că poate doar l-au înțepat pe l.G., acesta spunând că ar fi bine să fie așa. Inculpatul a precizat că M. a dus cuțitele în casă, au mai stat puțin de vorbă dar nu s-au pus de acord ce vor face dacă vor fi căutați de poliție.

Inculpatul a declarat că a doua zi, în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla în spatele blocului X împreună cu mai mulți prieteni printre care M., J., C., F., B.P., a văzut un băiat C., pe care îl cunoștea din cartier și care Ie-a spus că l.G. este grav în spital și știe că a fost agresat de el, M. și C. l-a spus că știe că inculpatul l-a tăiat cu cuțitul și că M. l-a lovit cu o rangă și o să se ducă la închisoare. Inculpatul a mai declarat că acel C. a mai întrebat de al treilea care l-a bătut pe G., iar el l-a sunat pe C.A., acesta venind în acest timp. Inculpatul a arătat că după ce C. a plecat, el și M. s-au gândit că ar fi mai bine să plece din oraș până se mai liniștesc lucrurile, sens în care, în aceeași seară au mers la autogara, au luat la întâmplare un autobuz către Huși, au coborât în Com. Fălciu, jud. Vaslui și au dormit pe câmp, întorcându-se a doua zi dimineață și mergând la poliție, întrucât sora inculpatului l-a sunat și i-a spus să vină pentru că este foarte grav.

Cu ocazia audierii, inculpatului i s-au prezentat două cuțite ridicate de la locuința inculpatului S.l.F. și a arătat că cel cu mâner din plastic, de culoare galbenă, având lama în lungime de aproximativ 8,5 cm și în lungime totală de 17 cm, este cuțitul pe care l-a avut el, iar celălalt, este cel pe care l-a avut C.A. (deci. inc. - f. 91 - 102 ds. u.p.).

Inculpatul S.l.F., audiat în faza de urmărire penală a declarat că recunoaște fapta, arătând că în zilele de Paști a fost la munte împreună cu inculpatul S.G.C. și alți băieți și s-au întors acasă luni, 05 aprilie 2010, în jurul orelor 18,00, cu precizarea că era sub influența băuturilor alcoolice. A arătat că a mai stat afară și a mai băut niște vin împreună cu S.G., C.A. și alți băieți, iar în jurul orelor 22,00 - 23,00 a plecat acasă.

Inculpatul a declarat că în jurul orelor 01,00 - 02,00 a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul S., care i-a spus că el și C. au fost bătuți de niște băieți și să ia două cuțite din casă și să vină în scara blocului unde stă B.M.

Inculpatul a precizat că a luat două cuțite de bucătărie, cu mânere din plastic, unul mai mare, unul mai mic și a mers la locul de întâlnire, a urcat la etajul doi, unde i-a găsit pe G. și A., cu precizarea că afară nu-i aștepta nimeni. A înțeles de la cei doi că mai înainte, un tânăr B., împreună cu partea vătămată s-au luat de ei, aceasta I-a lovit cu dosul palmei pe G. după care i-au urmărit pe G. și A. Inculpatul a precizat că el a fost chemat ca să îi ajute, iar cuțitele Ie-a luat pentru că cei doi tineri erau mai mari decât ei.

A arătat că au ieșit din scara blocului, nu se mai afla nimeni în zonă și au mers către un alt prieten J. ca să îl ia și pe el cu ei - acesta din urmă locuind la parter, la blocul X, l-au strigat la geam, dar nu a răspuns.

Inculpatul a precizat că, cuțitul cel mare se afla la C.A. iar cel mai mic la G. - aceștia ținându-le pe lângă brațe.

Inculpatul a arătat că toți trei stăteau de vorbă în fața blocului X când au văzut venind dinspre M. un tânăr care mergea mai împleticit, moment în care G. și A. au zis „uite mă, cred că acesta e".

Inculpatul a declarat că în acel moment s-a dus și a luat dintr-un gard o rangă metalică cu precizarea că, în momentul în care a traversat strada după rangă, a trecut pe lângă partea vătămată care nu i-a zis nimic.

A mai arătat că partea vătămată și-a continuat drumul și a ajuns singurjn dreptul lui G. și A., i-a auzit vociferând moment în care, din spate s-a apropiat de partea vătămată.

Inculpatul a declarat că partea vătămată s-a întors la un moment dat înspre el, a zis „ce-i mă cu ranga aia" și s-a dat înspre el.

Inculpatul a arătat că atunci I-a lovit cu ranga în zona coastelor, partea vătămată a vrut să-i ia ranga din mână și a mai lovit-o cu ranga în zona capului, aceasta a căzut în genunchi și apoi de tot jos. S-au apropiat și G. și A. care au început și ei să o lovească cu cuțitele pe partea vătămată în zona spatelui.

Inculpatul a mai arătat că a mai lovit-o o dată pe partea vătămată cu ranga în zona picioarelor, dar nu mai ține minte în ce moment însă când a văzut că acesteia îi curge sânge din zona spatelui, a apucat să îl tragă deoparte pe G. și să strige „gata mă, lasă-l", însă nu a mai fost atent la A.

Inculpatul a declarat că împreună cu inculpatul S. au plecat de lângă partea vătămată, din urma lor venind și A., a aruncat ranga în boscheți, lângă magazinul M. și i-a spus lui A. să meargă acasă, acesta dându-i cuțitul cel mare înapoi.

Inculpatul a mai declarat că a mers cu inculpatul S. în scara blocului său, s-au uitat amândoi la cuțite și au văzut că nu erau murdare de sânge, după care le-au dus în casă.

Inculpatul a arătat că a mai stat de vorbă cu inculpatul S. și chiar s-au gândit că partea vătămată nu a fost tăiată prea grav și că eventul, „a pus-o la punct" cu rănile date de el.

A mai arătat că în momentul în care a plecat de la locul incidentului a văzut că partea vătămată se ridicase de la pământ și pleca din locul respectiv.

Inculpatul a arătat că a doua zi, în jurul orei 14,00, s-au adunat mai mulți băieți în spatele blocului X, printre aceștia fiind G., J., C., B. și alții, moment în care a apărut un băiat C., care Ie-a spus că prietenul lui G. este în stare gravă la spital, știa că trei sunt cei care l-au agresat și bănuia cam cine ar fi. Inculpatul a precizat că acel C. l-a indicat pe el ca fiind cel care a lovit cu ranga, l-a întrebat pe S. dacă a dat cu cuțitul, acesta, a negat și atunci C. a întrebat unde este al treilea. A mai arătat că acesta l-a sunat și l-a chemat și pe C.A., care a venit și el și a negat că ar fi lovit cu cuțitul.

Inculpatul a arătat că după această discuție a mers să caute ranga în locul în care o aruncase, însă nu a mai găsit-o.

A precizat că, întrucât și-au dat seama că era grav și vor fi căutați de poliție, au hotărât să plece de acasă, au mers la autogara și au plecat în acea seară cu primul autobuz, coborând în Com. Tulucești. A mai arătat că după ce au hoinărit două zile pe drumurile din apropiere, s-au întors în Municipiul Galați și s-au prezentat la poliție întrucât au auzit că au fost căutați la domiciliu (declarație inc. S.l.F. - f. 104-114 ds. u.p.).

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul S.G.C. a declarat că recunoaște săvârșirea faptei și menține declarațiile date în cursul urmăririi penale (deci. inc. f 102 ds. inst.).

A arătat că pe partea vătămată o cunoștea doar din vedere iar în seara de 05/06 aprilie 2010, după ce s-a întors de la munte, era împreună cu B.M. și C.A. și au hotărât să meargă să bea o cafea în cartierul M. A mai arătat inculpatul că pe drum s-au întâlnit cu două persoane pe care le cunoștea din cartier, unul B. și celălalt fiind partea vătămată.

Inculpatul a declarat că B. l-a întrebat dacă știe cine este el iar inculpatul i-a răspuns: B., l-a mai întrebat o dată și i-a răspuns la fel, după care au hotărât să plece.

Inculpatul a arătat că ulterior, partea vătămată l.G. l-a lovit cu dosul palmei în ochi, însă el nu i-a spus nimic și a plecat mai departe; ulterior s-au întors la cafea și i-au revăzut pe cei doi, unul venea din față și unul din spate, însă între timp s-a oprit o mașină și au reușit să plece.

A mai arătat inculpatul că au hotărât să se întoarcă la B.M. acasă iar când au intrat în scara blocului a observat pe cei doi alergând spre blocul unde se aflau ei.

Inculpatul a declarat că a urcat la etajul X și l-a sunat pe inculpatul S.l.F. cerându-i să ia două cuțite și să vină unde se afla el în ideea de a se apăra de cei doi care se aflau afară.

Inculpatul a arătat că el a luat cuțitul cel mic iar C.A. pe cel mare.

Inculpatul a declarat că, aproximativ la 100 m de scara lui B.M. a văzut venind înspre ei pe partea vătămată iar inculpatul S. l-a întrebat dacă nu este el cel care l-a agresat anterior. A mai arătat că ulterior inculpatul S. a lovit-o pe partea vătămată cu o rangă, o țeava sau un băț, inițial în zona coastelor, iar după aceea pe după cap, din lovituri partea vătămată ghemuindu-se și îngenunchind.

Inculpatul a mai declarat că văzând că partea vătămată a încercat să se ridice, a apreciat că trebuie să se apere și a lovit-o cu cuțitul de 3-4 ori, undeva în zona plămânilor, a coloanei vertebrale.

A precizat că atunci când partea vătămată a încercat să se ridice l-a amenințat că o să îl omoare.

A arătat inculpatul că nu a văzut dacă și C.A. a lovit cu cuțitul. A declarat că a lăsat-o pe partea vătămată la pământ și a plecat împreună cu inculpatul S. iar când s-a uitat în urmă a văzut că partea vătămată a plecat. A arătat că numitul C.A. a plecat acasă și cuțitul pe care îl avea l-a luat el și împreună cu celălalt cuțit, Ie-a dus acasă la inculpatul S.

Inculpatul a mai arătat că, după ce a mers acasă la inculpatul S. și a stat puțin, a plecat acasă iar a doua zi a fost sunat de un prieten care i-a cerut să se întâlnească în cartier, unde s-au întâlnit cu un prieten al părții vătămate, care Ie-a spus că acesta este la spital între viață și moarte și că ei sunt bănuiți de lovirea acestuia.

Inculpatul a precizat că după această întâlnire, s-a hotărât împreună cu inculpatul S. să plece din oraș, la un băiat în Jud. Vaslui.

A arătat că nu au dormit la acesta, ci pe câmp și ulterior a fost sunat de sora sa care i-a spus că este căutat de poliție, astfel încât s-au hotărât să revină în oraș. A precizat că la parchet i s-au prezentat cele două cuțite ridicate de la locuința inculpatului S., pe care Ie-a recunoscut.

Inculpatul a declarat că în seara incidentului băuse și era puțin amețit, dar nu era beat, inculpatul S. nu consumase băuturi alcoolice, iar partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Inculpatul S. a arătat că, din cartier, cunoștea că partea vătămată și numitul B. se mai băteau în cartier, însă el personal nu a mai avut incidente cu aceștia.

Inculpatul S.l.F., audiat în faza de cercetare judecătorească a declarat că recunoaște fapta însă nu este de acord cu încadrarea juridică a acesteia și nu își menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală.

Inculpatul a declarat că este în relații de prietenie, de aproximativ 5 ani cu inculpatul S. și de doi ani îl cunoștea și pe numitul B. cu care avusese anterior un conflict, iar pe partea vătămată nu o cunoștea decât din vedere întrucât o mai văzuse prin cartier. A arătat că în seara incidentului se întorsese de la munte împreună cu niște prieteni și ajunși în Galați au băut vin, atât el cât și inculpatul S., după care inculpatul a mers la el acasă.

Inculpatul a declarat că în jurul orelor 24,00 sau 01,00, a fost sunat de către inculpatul S. care i-a spus că se află în scară la B.M., împreună cu C.A. și că a fost bătut, spunându-i totodată să ia două cuțite și să vină la locul unde se afla acesta. Inculpatul a arătat că a luat două cuțite și s-a deplasat la scara blocului unde locuiește B.M. iar la etajul X, în holul blocului, i-a văzut pe martorul B. și pe inculpatul S.

A declarat că inculpatul S. i-a povestit că împreună cu B. și C. au mers să cumpere o cafea și pe drum s-au întâlnit cu numitul B. (martorul S.l.L.) și cu partea vătămată, au discutat ceva cu cei doi și când s-a întors să aprindă o țigară de la C. a fost lovit cu palma de partea vătămată.

A precizat, de asemenea, că inculpatul S. i-a spus că au fost urmăriți de cei doi (partea vătămată și martorul S.) și au reușit să scape pentru că a oprit o mașină, însă bănuiau că cei doi îi urmăresc în continuare, chiar și când se aflau în scara blocului.

Inculpatul a arătat că au hotărât să coboare și să verifice dacă partea vătămată și martorul S. mai sunt în apropierea blocului. A precizat că i-a dat un cuțit lui C.A. și unul inculpatului S., au coborât și au constatat că cei doi nu erau la scară și au hotărât să-l conducă pe C. acasă, urmând ca și inculpatul S. să ajungă acasă întrucât locuia la două, trei blocuri distanță. Inculpatul S. a declarat că în timp ce se deplasau au observat un tânăr care mergea mai împleticit și i-a întrebat pe inculpatul S. și pe martorul C. dacă el este cel care i-a agresat, aceștia spunându-i că el este - moment în care a mers și a luat din gard o rangă metalică.

Inculpatul a arătat că nu își amintește ce a declarat la procuror însă a precizat că atunci când a traversat strada nu a trecut pe lângă partea vătămată. A arătat că partea vătămată I-a văzut venind cu ranga și venind spre el I-a întrebat „ce e cu ranga asta?", moment în care a lovit-o cu ranga în zona coastelor, partea vătămată a căzut și apoi inculpatul S. a lovit-o cu cuțitul de 3-4 ori în zona spatelui. A precizat că nu I-a văzut pe C. lovind-o pe partea vătămată.

Inculpatul a declarat că nu menține declarația dată la procuror în sensul că a lovit-o pe partea vătămată cu ranga în cap - arătând că a dat această declarație de teamă, având în vedere că se afla pentru prima dată la parchet și nu mai fusese implicat într-o astfel de situație. A arătat că a mai lovit-o pe partea vătămată cu ranga în zona picioarelor și după ce și inculpatul S. a lovit-o, a văzut că partea vătămată s-a ridicat și a plecat spre locul de unde a venit, inculpatul a aruncat ranga în grădina alăturată și a plecat împreună cu inculpatul S. și martorul C. luând cuțitele de la aceștia.

Inculpatul a arătat că martorul C. a mers la el acasă, iar el cu inculpatul S. au rămas și au stat de vorbă, considerând că partea vătămată a plecat spre prietenii acesteia și se vor întoarce pentru a se răzbuna.

Inculpatul S. a precizat că nu a considerat că a săvârșit o faptă gravă, a luat cuțitele și Ie-a dus la el acasă, cu mențiunea că acestea nu erau murdare de sânge.

A arătat că a doua zi a venit un băiat pe nume C. care este prieten cu partea vătămată și Ie-a spus că aceasta este în stare gravă la spital și unchiul acesteia o să îi omoare - situație față de care au hotărât să plece de acasă ajungând până în Vaslui, întorcându-se după două zile, întrucât au aflat că sunt căutați de poliție.

Inculpatul a precizat că a lovit-o pe partea vătămată în scopul de a se apăra, a lovit ținând ranga cu ambele mâini, mai întâi în zona coastelor, partea vătămată dezechilibrându-se și a doua oară în spate, când aceasta a căzut. A precizat totodată că în timp ce o lovea pe partea vătămată, aceasta a spus „vă omor", iar când a plecat de la locul incidentului nu a mai spus nimic.

Inculpatul a declarat că nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate și regretă foarte mult cele întâmplate (deci. inc. f. 103 ds. inst.).

Inculpatul S.M.F., prin apărător ales, la termenul de judecată din 17 iunie 2010 a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori - pentru a dovedi că inculpatul și familia acestuia au fost amenințați de persoane din anturajul părții vătămate (încheiere - f. 45 dosar inst.).

Instanța a admis proba cu înscrisuri, în privința probei cu martori inculpatul prin apărător ales renunțând la următorul termen de judecată (încheiere - f. 110 ds. inst).

Inculpatul S.l.F., prin apărător ales, a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de constatare medico - legală, având în vedere că din conținutul acestuia rezultă că leziunile suferite din partea vătămată au fost produse prin lovire cu corp tăietor înțepător și prin cădere nu și prin acțiune directă - cu corp dur (țeava, rangă, bâtă). A solicitat ca prin suplimentul la raportul de constatare medico legală să se vindice dacă leziunile suferite de partea vătămată ar fi putut fi produse prin lovire activă cu corp dur (rangă, bâtă, țeava) și dacă aceste lovituri au pus în primejdie viața părții vătămate (încheiere de ședință - f. 110-111, 209 - 210 ds. inst.).

Instanța, constatând că în cuprinsul raportului de constatare medico - legală se arată că din foaia de observație a Spitalului Județean Galați - secția Chirurgie Toracică, rezultă că partea vătămată a fost internată pe 06 aprilie 2010 cu diagnosticul: Traumatism toracic, plăgi înțepate toracice posterioare, hemopneumotorax stâng, traumatism cranio - cerebral (occipital stânga, plagă liniară, orizontală de 2 cm, cu margini netede, suturată), iar în concluziile de la pct. 1 se precizează că plaga toracică posterioară și din regiunea occipitală - au putut fi produse prin loviri cu corp tăietor înțepător (rap. de constatare medico - legală - f.20 ds. u.p.) - a admis cererea privind efectuarea unui supliment la raport având ca obiectiv: stabilirea dacă traumatismul cranio - cerebral (respectiv leziunile din zona occipitală) a putut fi produs prin lovire cu bâtă sau rangă (încheiere - f.209 verso - ds.inst.).

Serviciul de medicină legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență S.A.A. - în suplimentul la raportul de constatare medico - legală a arătat în concluzii că modificarea plăgii din regiunea occipitală prin suturare nu permite stabilirea cu exactitate a obiectului vulnerant însă se apreciază că plaga a fost mai probabil produsă prin lovire cu corp tăietor - înțepător (având în vedere în primul rând lungimea plăgii - de 2 cm) - (f. 241 ds. inst.).

Ambii inculpați au depus la dosarul cauzei acte în circumstanțiere (f. 129 -132 ds. inst., f. 245 - 259 ds. inst.).

Inculpatul S.G.C., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice faptei deduse judecății, în sensul reținerii circumstanțe atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. arătând că injuriile, atitudinea și agresiunea comisă inițial de partea vătămată asupra inculpatului S. conduc la concluzia că riposta acestuia a fost una spontană și s-a datorat comportării agresive a părții vătămate - situația invocată fiind dovedită prin declarația părții vătămate, a martorilor și a inculpatului S.l.F.

S-a apreciat că cererea nu va putea fi primită, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

S-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată l-a lovit fără motiv, pe inc. S., cu palma peste față - partea vătămată recunoscând acest lucru - însă inculpatul nu a ripostat.

S-a menționat că partea vătămată se află în stare de ebrietate, iar inculpatul S., după ce incidentul inițial s-a încheiat, a mers în scara blocului unde locuiește martorul B., a telefonat inculpatul S. și i-a cerut să vină cu două cuțite - inculpatul susținând că pentru a se apăra.

Tot din probele administrate în cauză - în special din declarația martorului C., ale celor doi inculpați și ale părții vătămate, s-a arătat că rezultă că inculpații au coborât din scara blocului unde se aflau, inculpatul S. a văzut-o pe partea vătămată venind, mergând împleticit, a întrebat dacă ea este cea care l-a agresat pe inculpatul S. și răspunzându-i-se afirmativ, a trecut strada, a luat o rangă metalică cu care a lovit-o pe partea vătămată și după ce aceasta a căzut, inculpatul S. a lovit-o de 3-4 ori cu cuțitul în zona spatelui.

S-a precizat că circumstanța atenuantă legală a „scuzei provocării" există așa cum se prevede în dispoziția din art. 73 lit. b) C. pen., atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Din analiza dispozițiilor legale, rezultă că pentru existența circumstanței atenuante a provocării trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, starea de tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate, provocarea să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, riposta infractorului la acțiunea provocatoare a persoanei vătămate să fi îndreptată împotriva acesteia.

În practica judiciară s-a subliniat că pentru existența circumstanței atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoție în psihicul infractorului (V.D., ș.a. „Explicații ale codului penal român", Ed. A., 1970, vol. II, pag. 395).

Astfel s-a apreciat că fapta inculpatului de a aplica 3-4 lovituri cu cuțitul în zona toracică nu își poate găsi explicația în pretinsa tulburare produsă de fapta părții vătămate care anterior îi aplicase o palmă, datorită disproporției dintre actul pretins provocator și ripostă.

S-a mai considerat că susținerile inculpaților în sensul că au adus cele două cuțite pentru a se apăra de partea vătămată sunt nefondate. Conflictul inițial între partea vătămată și inculpatul S. constând în faptul că aceasta i-a aplicat inculpatului o palmă se încheiase. La momentul la care cei doi inculpați și martorul C. au plecat din scara blocului unde locuia martorul B., partea vătămată nu se afla în preajma blocului, ulterior a fost observată venind, împleticindu-se, de către inculpatul S., care i-a întrebat pe cei doi „ăsta e?" și la răspunsul pozitiv al acestora au și început să o lovească, fără ca partea vătămată să îi agreseze în vreun fel.

Chiar dacă în antecedența cauzală a conflictului au apărut o serie de elemente care ar putea susține o astfel de cerere (respectiv cea de reținere a disp. art. 73 lit. b) C. pen.) atâta vreme cât riposta inculpaților nu a intervenit imediat după acțiunea provocatoare, s-a apreciat că nu se poate reține scuza provocării.

Față de situația expusă, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., s-a apreciat că cererea inculpatului S. nu va putea fi admisă.

Inculpatul S.M.F., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - arătând că din probele administrate în cauză, ținând cont și de suplimentul la raportul de constatare medico - legală - nu rezultă că loviturile aplicate de inculpatul S. cu un obiect contondent (bâtă sau rangă) au produs leziunile ce puteau fi letale părții vătămate. A mai susținut că nu a existat o înțelegere cu inculpatul S. pentru a aplica părții vătămate lovituri în sensul de a-i curma viața acesteia și nu a fost o acțiune conjugată, intensitatea loviturilor aplicate de inculpat fiind una extrem de redusă, pe întreg corpul părții vătămate medicul legist neconstatând leziuni produse cu corp contondent.

S-a apreciat că cererea inculpatului S.l.F. nu va putea fi primită pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum s-a arătat în considerentele prezentei hotărâri inculpatul S.l.F., audiat în faza de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptei, arătând că în noaptea incidentului, în jurul orelor 01,00 - 02,00 - a fost sunat de inculpatul S. care i-a spus că el și martorul C. au fost bătuți de niște băieți și să ia două cuțite să vină cu ele în scara blocului unde locuiește martorul B.

A arătat că a luat două cuțite, a mers unde i s-a spus, a constatat că afară nu era nimeni, a mers la inculpatul S., i-a dat acestuia și lui C. câte un cuțit și au ieșit din bloc unde, de asemenea, nu îi aștepta nimeni.

Inculpatul a arătat că în timp ce stăteau de vorbă toți trei în fața blocului X, au văzut venind dinspre M. un tânăr, care mergea împleticit, moment în care inculpatul S. și martorul C. au spus „uite mă, cred că acesta e".

Inculpatul a declarat că a traversat strada, a luat o rangă metalică dintr-un gard, partea vătămată și-a continuat drumul, el s-a apropiat din spate de aceasta și când partea vătămată s-a întors înspre el și l-a întrebat „ce e cu ranga asta" și s-a dat înspre el, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu ranga în zona coastelor, iar când partea vătămată a vrut să-i ia ranga din mână, a mai lovit-o în zona capului, aceasta căzând, după care a fost lovită cu cuțitul de inculpatul S.

Inculpatul a arătat că după incident a mai stat de vorbă cu inculpatul S. și s-a gândit că partea vătămată nu a fost tăiată prea grav și că, eventual „a pus-o la punct" - cu răngile date de el.

În faza de cercetare judecătorească, fiind audiat, inculpatul a declarat că nu își menține declarațiile date la procuror, arătând că nu a lovit-o pe partea vătămată cu ranga metalică în zona capului ci doar în zona coastelor și că la procuror a dat acea declarație de teamă, având în vedere că se afla pentru prima dată la parchet și nu mai fusese implicat într-o astfel de situație.

Și martorul C.M.A., în faza de cercetare judecătorească, a revenit asupra declarației date în faza de urmărire penală, arătând că inculpatul S. a lovit cu ranga pe partea vătămată doar peste spate, precizând că a declarat la procuror că inculpatul S. a lovit-o pe partea vătămată în cap întrucât la acel moment era speriat, însă ulterior s-a gândit mai bine (declarație martor f. 134 ds. u.p.). Astfel cum s-a precizat, martorul C. a avut inițial calitatea de învinuit.

Martorul M.F. audiat în faza de cercetare judecătorească, de asemenea a revenit asupra declarației date anterior, arătând că nu își explică de ce în declarația olografă dată la urmărirea penală a scris că inculpatul S. l-a sunat și i-a spus că partea vătămată și martorul S. l-au lovit iar el i-a spus „i-ai" - în sensul de a-i lovi și că inculpatul S. l-a sunat ulterior și i-a spus „l-am luat".

Ulterior a susținut că declarația olografă dată la urmărirea penală i-a fost dictată de procuror, el spunând de la început că nu vrea să dea vreo declarație.

S-a precizat că revenirea inculpatului sau a martorului asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale nu trebuie acceptată necritic; prin asemenea retractări se scindează în mod artificial procesul penal și se minimalizează necesitatea și importanța urmăririi penale.

Pentru a putea produce efecte, s-a arătat că revenirea asupra declarațiilor date anterior în cauză trebuie să fie temeinic motivată și convingător dovedită și să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

S-a constatat că inculpatul S. nu a motivat temeinic și nu a dovedit convingător revenirea asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală. Susținerea inculpatului că a susținut la momentul audierii de către procuror că a lovit-o pe partea vătămată în zona capului - de teamă, întrucât nu mai fusese în această situație, s-a apreciat că nu poate fi primită, ținând cont, că tot în faza de urmărire penală, a fost audiat de judecător (cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă) și a susținut de asemenea, că a lovit-o pe partea vătămată cu ranga metalică în zona capului (deci. f. 112 ds. u.p.).

S-a mai reținut că susținerea inculpatului S. că a lovit-o doar în zona coastelor este contrazisă de declarațiile inculpatului S., date în ambele faze procesuale, de declarațiile martorilor B.P.I. date în ambele faze procesuale precum și de declarațiile părții vătămate care a arătat că că a fost lovită mai întâi cu o bâtă sau rangă în zona capului și apoi cu cuțitul - contrar disp. art. 69 C. proc. pen., astfel încât nu va putea fi reținută.

Nici martorii C. și M. nu au motivat temeinic și nu au dovedit convingător revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale și de asemenea, susținerile acestora sunt contrazise de probele administrate în cauză - situație față de care s-a dat eficiență declarațiilor date de către aceștia în faza de urmărire penală.

S-a arătat că este cunoscut că mijloacele de probă enumerate de art. - 64 C. proc. pen. nu au o valoare probantă dinainte stabilită și că legea nu face nicio distincție după cum acestea au fost administrate în faza de urmărire penală sau în cea a judecății.

Neexistând astfel niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale martorilor, instanța poate să considere atunci când depozițiile lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, îndepărtându-le motivat pe celelalte.

Prin urmare, s-a reținut ca expresia adevărului, numai acea declarație care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Din coroborarea probelor administrate, s-a arătat că rezultă că inculpatul S. l-a sunat pe inculpatul S., cerându-i acestuia să vină cu două cuțite -inculpații susținând că pentru a se apăra de partea vătămată - inculpatul S. conformându-se.

S-a mai reținut că aspectul că inculpații au dorit să se răzbune pe partea vătămată rezultă din faptul că aceștia au ieșit din blocul unde se aflau, au constatat că nu este nimeni în fața blocului și la momentul la care inculpatul S. a văzut un tânăr venind, mergând împleticit, a întrebat dacă el este cel care îl lovise anterior pe inculpatul S. și fără ca acesta să le zică ceva, inculpatul S. a luat o rangă metalică și a lovit-o (declarație inculpat S. dată în faza de urmărire penală, declarație inculpat Străoanu, declarație martor C. dată în faza de urmărire penală, declarațiile părții vătămate).

Acest aspect mai rezultă și din declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul M.F., precum și din susținerile inculpatului S. în sensul că după agresiune a apreciat că „a pus-o la punct" pe partea vătămată răngile date de el.

S-a considerat că acțiunile inculpatului mai sus descrise (a luat cele două cuțite de acasă și Ie-a pus la dispoziția inculpatului S. și a martorului C.), a lovit-o primul cu ranga în cap pe partea vătămată, după care inculpatul S. i-a aplicat lovituri repetate cu cuțitul în zona toracică se circumscriu coautoratului la săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei.

S-a apreciat că, coautoratul presupune contribuția a cel puțin două persoane la comiterea faptei, contribuții ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii.

S-a arătat că activitățile coautorilor de executare nemijlocită a infracțiunii nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică. în mod constant s-a decis în practica judiciară că sunt acte de coautorat loviturile aplicate de mai multe persoane victimei, în cadrul unei hotărâri infracționale unice, de omor, chiar dacă nu toate au fost apte să producă rezultatul letal (în acest sens V.D., ș.a. „Explicații ale codului penal român", Ed. A., 1970, vol. II, pag. 193).

Acesta este și motivul pentru care nu s-a considerat ca fiind relevant a se stabili prin suplimentul la raportul de constatare medico - legală solicitat de inculpatul S. prin apărător, dacă loviturile aplicate de acesta au fost în măsură să ducă la producerea rezultatului letal.

Contribuția coautorilor la săvârșirea infracțiunii poate fi concomitentă sau succesivă. Sub acest aspect s-a susținut că nu influențează existența coautoratului momentul când își aduc contribuțiile coautorii la săvârșirea faptei.

În privința susținerilor inculpatului S., că din cuprinsul raportului de constatare medico - legală nu rezultă leziuni pe corpul părții vătămate produse prin lovire cu corpuri contondente, s-a arătat că acestea nu vor putea fi primite.

Nici partea vătămată și nici inculpații în declarațiile date nu au susținut că partea vătămată a fost lovită cu cuțitul în zona capului - iar în privința învinuitului C. - s-a stabilit că acesta nu a participat la comiterea faptei (ambii inculpați susținând în ambele faze procesuale că nu au văzut ca numitul C. să o lovească pe partea vătămată).

Din raportul de constatare medico - legală, a rezultat că la internare, din foaia de observație clinică a rezultat că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio - cerebral în zona occipitală - iar în suplimentul la acest raport s-a arătat că, întrucât la momentul examinării medico - legale, plaga era suturată, au stabilit ca și concluzii că nu se poate aprecia cu exactitate dacă putea fi produsă prin lovire cu corp contondent.

Având în vedere însă împrejurările concrete în care s-a reținut comiterea faptei și care a rezultat din probele administrate - și anume că inculpatul S. a fost cel care a adus cuțitele, că a lovit-o pe partea vătămată cu ranga în zona capului

- astfel cum s-a menționat, s-a arătat că activitatea acestuia se circumscrie infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii - s-a arătat că susținerile acestuia că prin loviturile aplicate nu a intenționat suprimarea vieții părții vătămate au fost considerate irelevante.

Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale (acesta a luat cele două cuțite și Ie-a dat celorlalți doi pentru a le folosi, neavând relevanță din această perspectivă că le folosesc pentru a se apăra sau pentru a se răzbuna, a luat ranga metalică din gard și a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, cu ambele brațe), și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind incidente în cauză disp. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

În raport de considerentele expuse, s-a apreciat că cererea inculpatului S.l.F., de schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul reținerii infracțiunii prev. de disp. art. 180 alin. (2) C. pen. nu a putut fi primită.

Astfel instanța a constatat că vinovăția celor doi inculpați a fost dovedită cu probele administrate în cauză; proces - verbal de sesizare, verificare și cercetare la fața locului (f. 5-8 ds. u.p.), proces - verbal de ridicare (f. 9 ds. u.p.), declarații parte vătămată l.G. (f. 11-18 ds. u.p., f. 133 ds. inst.), raport de constatare medico - legală și supliment (f. 20 ds. u.p., f. 241 ds. inst), declarații martori C.C.M. (f. 24 - 29 ds. u.p., f. 242 ds. inst.), S.l.L. (f. 30-34 ds. u.p., f. 243 ds. inst.), B.P.I. (f. 35 - 37 ds. u.p., f. 136 ds. inst.), M.F. (f. 38-41 ds. u.p., f. 206 ds. inst.), B.M.A. (f. 42 ds. u.p., f. 135 ds. inst.), C.M.A. (f. 115-120 ds. u.p., f. 134 ds. inst.), procese - verbale de recunoaștere din planșe fotografice (f. 46-66 ds.u.p.), raport de constatare tehnico - științifică traseologică (f. 78 - 89 ds.u.p.), declarații inculpați S.G.C. (f. 90-102 ds. u.p., f. 102 ds. inst.), S.l.F. (f. 103-114 ds. u.p., f. 103 ds. inst.).

În drept, fapta inculpaților S.G.C. și S.l.F. care, în noaptea de 05/06 aprilie 2010, în loc public (str. I.F. din mun. Galați), pe fondul unui conflict spontan, concomitent, au aplicat părții vătămate l.G., lovituri repetate cu corpuri contondente și înțepător-tăietoare peste corp, inclusiv în zone vitale (torace), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Întrucât la data comiterii faptei inculpatul S.G.C. era minor, având vârsta de 17 ani și 4 luni, s-a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 99 C. pen.

La alegerea sancțiunii ce a fost aplicată inculpatul S.G.C. s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 100 C. pen., ținâdu-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală morală, de comportarea lui de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul S.G.C. nu au antecedente penale (f. 152 ds. u.p.).

Din referatul de evaluare întocmit în cauză (f. 149 -150 ds. u.p.) a rezultat că inculpatul nu este atașat de procesul instructiv educativ, printre prietenii acestuia aflându-se și persoane cu comportament deviant, chiar delincvent, în compania anturajului său inculpatul participând la violențe între tineri; a mai fost cercetat în Dosarul penal nr. 3659/P/2009 pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, cauza finalizându-se prin împăcarea părților și de asemenea, a mai fost amendat de trei ori de către organele de poliție pentru deranjarea ordinii și liniștii publice și pentru provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.

În privința perspectivelor de reintegrare în societate, s-a arătat că inculpatul poate beneficia de resurse care să contribuie la schimbarea comportamentului și reintegrarea socială dar este necesară motivarea și susținerea sa în acest sens, deoarece pare a fi confuz în privința planurilor de viitor.

Având în vedere situația expusă cu privire la persoana inculpatului minor și ținând cont de gravitatea deosebită a faptei comise, de natura și importanța valorii sociale lezate precum și de urmarea produsă, s-a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia, urmând a i se aplica o pedeapsă conform disp. art. 109 alin. (1) C. pen.

Ținând cont că inculpatul S.G.C. nu are antecedente penale și având în vedere și actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei (f. 129-132 ds. inst.), s-au aplicat în cauză disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.

Cererea inculpatului S. de a se reține în cauză circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a apreciat că nu poate fi primită având în vedere că în faza de cercetare judecătorească aceasta a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală încercând să diminueze oarecum contribuția inculpatului S., arătând că acesta a lovit cu o bâtă, băț sau rangă (deși la urmărirea penală a arătat că a lovit cu o rangă metalică), precum și că a lovit-o pe partea vătămată „pe după cap" (deși la urmărirea penală a arătat că a lovit-o în cap); de asemenea a susținut contrar cele declarate în faza de urmărire penală că partea vătămată, după ce a fost lovită de inculpatul S., i-a amenințat că îi omoară.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului S. Prin decizia de apel, având în vedere gravitatea faptei comise, aspectul că inculpatul a mai participat la astfel de conflicte, chiar dacă nu are antecedente penale, urmarea produsă, atitudinea inculpatului după comiterea faptei (acesta împreună cu inculpatul S. au plecat din oraș, prezentându-se după câteva zile, după ce au aflat că sunt căutați de poliție), s-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia - situație față de care cererea inculpatului de aplicare în cauză a disp. art. 110 C. pen. nu a putut fi primită.

în privința pedepsei accesorii aplicată inculpatului S.G.C. în temeiul disp. art. 71 C. pen., instanța a reținut că natura faptei săvârșite (infracțiune contra vieții persoanei) și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au condus la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. - pedeapsa a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani (în acest sens Decizia nr. 5 din 04 iunie 2007 a I.C.C.J. - Secțiile Unite).

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.l.F. s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., ținându-se seama de dispozițiile generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Având în vedere că inculpatul S.l.F. a săvârșit fapta dedusă judecății împreună cu inculpatul S.G.C. - minor la data săvârșirii faptei, aspect cunoscut de către inculpatul S. (aceștia fiind prieteni de aproximativ 5 ani astfel cum au susținut în declarațiile date), s-a arătat că în cauză devin aplicabile disp. art. 75 lit. c) C. pen.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului S.l.F. a rezultat că nu are antecedente penale (fișă cazier- f. 154 ds. u.p.).

Față de acest aspect și de actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei (f. 245 - 259 ds. inst.) s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu efectele prev. de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen.

S-a apreciat că cererea inculpatului S.l.F. de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu a putut fi primită, având în vedere că pe parcursul procesului penal acesta nu a avut o atitudine sinceră, în faza de cercetare judecătorească revenind asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală încercând să minimalizeze contribuția sa la săvârșirea faptei.

În privința pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatului S.l.F., raportat la persoana acestuia și la natura faptei comise, în baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Din perspectiva modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului S.l.F. având în vedere gravitatea faptei comise, natura și importanța valorii sociale lezate, urmarea produsă, faptul că inculpatul deși nu are antecedente penale, la data de 02 martie 2010 (cu aproximativ o lună înainte de săvârșirea faptei deduse judecății) i s-a aplicat amendă administrativă pentru infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (fișă de cazier - f. 154 ds. u.p.), s-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia.

Inculpații S.G.C. și S.l.F. au fost cercetați în stare de arest preventiv, fiind reținuți la data de 09 aprilie 2010 (ordonanțe - f.124, 125 ds. u.p.) și arestați preventiv prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 3314/121/2010 (f. 130-136 ds. u.p.).

Pe parcursul cercetării judecătorești măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost verificată periodic în conformitate cu art. 3001 C. proc. pen., art. 3002 C. proc. pen. în referire la art. 160h alin. (3) C. proc. pen. și art. 160b C. proc. pen. și constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia, a fost menținută, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților S.G.C. și S.l.F. iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate acestora, durata reținerii și arestării preventive, de la 04 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații S.G.C. și S.l.F. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpaților S.G.C. și S.l.F. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilelor genetice.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați s-a constituit parte civilă cu suma de 1579,84 lei reprezentând cheltuieli pentru asistența medicală a părții vătămate l.G. (decont cheltuieli - f. 23 ds. u.p.).

Partea vătămată l.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale - daunele materiale constând în contravaloarea medicamentelor, tratamentelor și diverselor sume de bani cheltuite în spital pe perioada internării (f. 42, 63, 128 ds. inst.).

În dovedirea pretențiilor civile partea vătămată a solicitat proba cu acte și cu martorii S.G. și Ț.E. - probe admise de instanță) încheiere f. 110-111 ds. inst, f. 140 ds. inst.).

Martorul S.G.F., fiind audiat, a declarat că este prieten cu partea vătămată, în noaptea incidentului a fost chemat în zona marketului B., constatând că partea vătămată fusese înjunghiată și urma să fie transportată la spital cu salvarea.

A arătat că, ajuns la spital, i s-a dat o listă cu medicamentele ce trebuiau cumpărate în seara respectivă, a mers și Ie-a cumpărat, costul acestora fiind de aproximativ 12 milioane lei.

Martorul a declarat că din relatările părții vătămate a aflat că s-au cheltuit aproximativ 12-13.000 RON. Martorul a mai arătat că anterior incidentului, partea vătămată lucra în construcții, în prezent nemaiavând loc de muncă (deci. martor - f. 137 ds. fond).

Martora Ț.E. - prietena părții vătămate - a declarat că s-au efectuat cheltuieli cu îngrijirile medicale ale părții vătămate după acest incident în valoare de peste 120 milioane lei, reprezentând bani pentru medici, asistente, asigurare medicală, medicamente, o parte din acești bani fiind împrumutați.

Martora a arătat că anterior acestui incident partea vătămată lucra la o firmă de izolații exterioare și ulterior și-a pierdut locul de muncă, întrucât nu mai poate lucra la înălțime, în prezent partea vătămată lucrând pe cont propriu (deci. martor-f.138 ds. inst.).

Deși partea vătămată a solicitat în dovedirea pretențiilor civile (daune materiale) și proba cu acte (probele solicitate fiind admise de către instanță), nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris în acest sens.

Instanța a constatat că în privința cuantumului prejudiciului solicitat cu titlu de daune materiale, partea vătămată nu a dovedit cu probele administrate întinderea acestuia; s-a apreciat că pentru a putea fi acoperit prejudiciul trebuie să fie cert, determinat.

S-a constatat că susținerile părții vătămate în sensul cuantumului prejudiciului au fost contrazise de susținerile celor doi martori - partea vătămată apreciind prejudiciul material la suma de 15.000 lei, în timp ce martorii au susținut că s-au cheltuit 12-13.000 lei.

Pe de altă parte, s-a arătat că declarațiile celor doi martori sunt contradictorii, în timp ce unul dintre aceștia a susținut că partea vătămată nu mai lucrează după incident, celălalt a susținut că lucrează pe cont propriu.

Pe lângă aspectul că martorii propuși de partea vătămată sunt prietenii acesteia - astfel încât depozițiile acestora pot fi apreciate ca fiind subiective - s-a apreciat că aceste depoziții se contrazic între ele și totodată sunt în contradicție cu susținerile părții vătămate și în lipsa unor înscrisuri cu care să se facă dovada cuantumului acestor cheltuieli - s-a considerat că acestea nu vor putea fi acordate -ținând cont de disp. art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și art. 1169 C. civ.

În privința daunelor materiale - în considerarea regimului juridic probator al unor astfel de daune, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada certă a cheltuielilor în legătură cu agresiunea suferită și nici a existenței vreunui alt fel de prejudiciu material, astfel încât această cerere nu a putut fi admisă.

În ceea ce privește cererea privind acordarea de daune morale, instanța a constatat că prin agresiunea suferită, părții vătămate i-au fost create atât suferințe fizice cât și de natură morală, astfel încât s-a apreciat că, cererea este întemeiată.

Din perspectiva cuantumului solicitat s-a constatat însă că acesta este exagerat, având în vedere și atitudinea părții vătămate anterior comiterii faptei de către inculpați, care nu a putut fi ignorată - chiar dacă aceasta nu a condus la reținerea în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, s-a reținut că partea vătămată se afla în stare de ebrietate, l-a lovit cu palma peste față pe inculpatul S. și anterior incidentului împreună cu martorul S.l.L., zis B. - au spart geamurile unei scări de bloc - aspecte recunoscute chiar de către aceștia în declarațiile date.

Față de situația expusă, instanța a apreciat că suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale - reprezintă o justă reparare a prejudiciului nepatrimonial - fără a reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.

Întrucât la momentul săvârșirii faptei, inculpatul S. era minor, din perspectiva antrenării răspunderii părinților pentru fapta acestuia, instanța a constatat că la dosarul cauzei s-a depus în copie, sent. civ. 673 din 31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galați definitivă și irevocabilă, prin care inculpatul S. a fost reîncredințat tatălui - S.R. (f. 37 - 39 ds. inst.) - situație față de care acesta din urmă a fost citat în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Din referatul de evaluare a rezultat că inculpatul S. locuiește și se află în îngrijirea și supravegherea mamei sale - E.D., fiind întreținut și de tatăl său - care lucrează în străinătate (părinții fiind divorțați).

Având în vedere disp. art. 1000 alin. (2) C. civ. dar și art. 97 alin. (1) C. fam. (minorul locuind cu mama dar fiind reîncredințat prin hotărâre judecătorească tatălui, care îl și întreține), s-a arătat că urmează ca în cauză să fie antrenată răspunderea ambilor părinți pentru fapta minorului.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale solidare, precum, și cele referitoare la răspundere părinților pentru fapta minorului (faptă, prejudiciu cert, vinovăție, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, delict deopotrivă imputabil ambilor inculpați, culpa în supraveghere a părinților minorului), în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ, art. 1003 C. civ. și art. 1000 alin. (2) C. civ. au fost obligați inculpații S.l.F. și S.G.C. în solidar și acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente S.R. și E.D. la plata de despăgubiri civile, astfel:

- 1.579,84 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența medicală a părții vătămate l.G. - către partea civilă Spitalul Clinic Județean de urgență S.A.A. Galați;

- 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă l.G., fiind respinse restul pretențiilor civile solicitate de partea vătămată/civilă l.G.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.l.F. a celor două cuțite folosite la comiterea faptei - corpuri delicte înaintate instanței împreună cu rechizitoriul.

Conform art. 109 alin. (3) C. proc. pen. bunurile ridicate cu ocazia cercetărilor - respectiv obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate l.G. - reprezentând mijloace materiale de probă și înaintate instanței cu rechizitoriul, au fost păstrate până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații S.G.C., S.l.F. și partea civilă l.G.

Inculpații au criticat soluția pronunțată pe motive de nelegalitate și netemeinicie, reiterând cele susținute în fața primei instanțe.

Astfel, ca motiv de nelegalitate inculpatul S.G.C., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, în sensul reținerii circumstanței atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că injuriile, atitudinea și agresiunea comisă inițial de partea vătămată asupra inculpatului S. conduc la concluzia că riposta cestuia a fost spontană, datorându-se comportării agresive a părții vătămate.

Hotărârea a fost criticată pe motive de netemeinicie, solicitându-se stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere. în acest sens, a arătat că de la momentul săvârșirii infracțiunii, din luna aprilie 2010, până în prezent a trecut aproape un an de zile, timp în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv. Având în vedere și circumstanțele legale, care descriu încadrarea juridică a faptei, s-a apreciat că poate fi schimbată modalitatea de executare .

Un al treilea motiv de apel invocat a vizat latura civilă solicitându-se reducerea cuantumului daunelor morale, arătându-se că pentru un „recalcitrant social", așa cum este partea vătămată s-au acordat 100 milioane lei, considerându-se că este prea mult, având în vedere că partea vătămată, a provocat acel scandal, iar la dosar sunt probe că el era cel care se bătea în mod constant în cartier.

Inculpatul S.l.F. în apelul său a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecății, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) C. pen., rap.la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., arătând că din probele administrate în cauză nu a rezultat că loviturile aplicate de inculpatul S. cu un obiect contondent au produs leziunile ce puteau fi fatale părții vătămate. A mai precizat că nu a existat o înțelegere cu celălalt inculpat pentru a aplica părții vătămate lovituri, în sensul de a suprima viața acesteia și nu a fost o acțiune conjugată, intensitatea loviturilor aplicate fiind extrem de redusă, pe corpul părții vătămate medicul legist neconstatând leziuni produse cu corp contondent. S-a mai susținut că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide, întrucât având două cuțite în mână, cu care putea să lovească partea vătămată, Ie-a dat pe amândouă nefolosind pe nici unul dintre ele, aducerea cuțitelor fiind în scopul de a se apăra și a se proteja de atacul părții vătămate.

În continuare s-a mai arătat că instanța de judecată nu s-a aplecat cu atenție asupra speței și a confiscat două cuțite folosite la săvârșirea faptelor, în condițiile în care un cuțit a fost la S. și celălalt a fost la martorul C.M. (cuțitul mare care n-a fost folosit la comiterea faptei). Or, dacă ar fi fost două cuțite ar fi trebuit să mai fie un inculpat în boxă.

Hotărârea a fost criticată și pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. S-a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și să se coboare mai mult pedeapsa, având în vedere situația de fapt și situația inculpatului, care a regretat sincer fapta și a recunoscut ceea ce a făcut. S-a mai susținut că n-au fost urmări ireversibile, partea vătămată în prezent e sănătoasă iar inculpatul care nu are antecedente penale suportă o pedeapsă prea mare. Partea civilă l.G. nu a motivat apelul pe care l-a declarat în cauză.

Apelurile formulate de inculpații S.l.F., S.G.C. și de partea civilă l.G. au fost considerate nefondate, pentru următoarele considerente:

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, s-au constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților, pe baza unei analize complete a materialului probator, analiză însușită de instanța de apel, fiind prezentate pe larg probele administrate în cauză în cuprinsul hotărârii.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, s-a considerat că situația concretă a fost stabilită corect de organele judiciare, ținând cont de concluziile raportului medicol-legal, care a expus pe larg modalitatea de producere a unei plăgii prin lovire cu un corp contondent și prin lovire cu un corp înțepător.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că la internare, din foaia de observație clinică a reieșit că partea vătămată a prezentat un hematom cranio-cerebral în zona occipitală - iar în suplimentul la raport s-a arătat că întrucât, la momentul examinării medico-legale, plaga era suturată, nu se putea aprecia cu exactitate dacă plaga putea fi produsă prin lovire cu corp contondent.

Din probe a rezultat că inculpatul S. a fost cel care a lovit cu ranga în zona capului, exact în zona care se găsea acea plagă. Susținerea inculpatului că a lovit-o pe partea vătămată doar în zona coastelor a fost contrazisă de declarațiile celuilalt inculpat, date în ambele faze procesuale, de declarațiile martorului B.P.I., la urmărirea penală și la instanța precum și declarația părții vătămate, care a arătat că a fost lovită mai întâi cu o bâtă sau rangă în zona capului și apoi cu cuțitul. Tot în acest sens au fost și declarațiile inițiale ale martorilor C.M.A. și M.F.A., instanța neluând în considerare revenirea acestora asupra celor declarate la urmărirea penală, întrucât nu a fost temeinic motivată, aceste declarații de la instanță fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Totodată, inculpatul S., în faza de urmărire penală, la momentul audierii de către procuror a declarat că a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, iar în fața judecătorului, care a soluționat propunerea de arestare, a susținut același lucru, reținându-se că în mod corect au fost înlăturate de prima instanță susținerile acestuia că a dat acea declarație la procuror de teamă, întrucât nu mai fusese în această situație - instanța reținând ca exprimând adevărul acea declarație care s-a coroborat cu fapte și împrejurări ce au rezultat din probele administrate în cauză. Activitatea ilicită a inculpatului S. a fost una premergătoare, de natură a favoriza continuarea activității de către inculpatul S., în sensul că a lovit-o cu ranga pe partea vătămată, a doborât-o pentru ca ulterior sau concomitent celălalt inculpat să aplice lovituri cu cuțitul.

Față de împrejurările concrete în care s-a reținut comiterea faptei și care a rezultat din probele administrate și anume inculpatul S. a fost cel care a adus cuțitele, a lovit-o pe partea vătămată cu ranga în zona capului, s-a apreciat că activitatea acestuia se circumscrie infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, neputând fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale, a luat ranga metalică din gard și a lovit-o pe partea vătămată în zona capului cu ambele brațe și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Față de faptul că inculpatul a vizat o zonă vitală, a aplicat o lovitură cu ambele mâini, cu putere, respectiv cu o rangă, așa cum s-a arătat și chiar dacă s-a produs un traumatism cranian, apreciat de medicul legist ca fiind minor, s-a considerat că cel puțin din această perspectivă încadrarea juridică corectă a fost cea reținută de instanța de fond.

Așa cum a arătat prima instanță acțiunile inculpatului (a luat două cuțite de acasă pe care Ie-a dat inculpatului S. și martorului C., a lovit-o primul cu ranga în cap pe partea vătămată, după care inculpatul S. i-a aplicat lovituri repetate cu cuțitul) se circumscriu coautoratului la săvârșirea infracțiuni de omor în forma tentativei, activitatea celor doi inculpați fiind complementară.

Referitor la reținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. s-a apreciat că în mod corect nu s-au aplicat aceste dispoziții legale.

S-a arătat că, starea de tulburare caracteristică circumstanței atenuante a provocării constă în reacția psihică produsă făptuitorului de actul provocator al persoanei vătămate și care determină comiterea infracțiunii. Existența sa se verifică în raport cu momentul săvârșirii acesteia, iar intensitatea ei se apreciază ținându-se seama de persoana făptuitorului și de circumstanțele în care s-au produs faptele.

S-a menționat că, în principiu, trecerea unui interval de timp de la săvârșirea activității provocatoare până la comiterea infracțiunii nu exclude existența provocării, dacă în momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul se află încă sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de actul provocator.

În speță, așa cum s-a dedus din situația de fapt,ce a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, între actul provocator, acea palmă dată de către partea vătămată inculpatului S. și reacția inculpatului de a o lovi cu cuțitul în zona toracică și a-i pune viața în pericol, a trecut un interval de timp suficient de mare ca să nu se poată reține că în cazul acestuia s-ar fi produs acea stare de temere sau de tulburare, caracteristică prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., între cele două momente fiind o evidentă disproporție.

Astfel că, s-a apreciat că fapta inculpatului S. de a aplica 3- 4 lovituri cu cuțitul în zona toracică nu își găsește explicația în pretinsa tulburare produsă de partea vătămată (care îi aplicase o palmă), datorită disproporției dintre actul pretins provocator și riposta. Această ripostă a inculpatului nu a intervenit imediat după acțiunea provocatoare astfel încât nu pot fi reținute disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În mod just n-au fost reținute susținerile inculpaților în sensul că acele două cuțite au fost aduse pentru a se apăra de partea vătămată.

Așa cum s-a arătat conflictul intervenit între aceasta și inculpatul S. se încheiase la momentul la care cei doi inculpați și martorul C. au plecat din scara blocului unde locuia martorul B., partea vătămată nu se afla în preajma blocului, ulterior a fost observată venind de inculpatul S., care i-a întrebat pe cei doi dacă „acesta e?" după care au început să o lovească fără ca partea vătămată să-i agreseze. Față de toate acestea s-a apreciat că nu poate fi reținută solicitarea inculpatului S. în sensul reținerii disp. art. 73 lit.

b) C. pen. S-a considerat, totodată, că în mod corect Tribunalul Galați a procedat la confiscarea celor două cuțite, ca fiind bunuri folosite la comiterea infracțiunii, chiar dacă unul dintre cuțite nu a fost folosit, ele au fost purtate și au fost aduse de inculpatul S. în scopul de a o lovi pe partea vătămată. S-a apreciat, de asemenea, că prima instanță a procedat și la o justă individualizare a pedepselor aplicate, având în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., precum și disp. art. 100 C. pen. în cazul inculpatului S., care era minor la data comiterii faptei. Au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțele prev. de art. 74 lit.

a) C. pen., întrucât cei doi nu aveau antecedente penale, pedepsele aplicate fiind corect dozate și apte să ducă la atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei, astfel cum e statuat în art. 52 C. pen. Nu a putut fi primită solicitarea inculpatului S. în sensul reducerii cuantumului pedepsei, având în vedere natura infracțiunii săvârșite, infracțiune deosebit de gravă pusă în evidență prin natura relațiilor sociale încălcate. Din perspectiva modalității de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, față de gravitatea faptei comise, natura și importanța valorii sociale lezate, urmarea produsă și atitudinea inculpaților după comiterea faptei (cei doi au plecat din oraș, prezentându-se după câteva zile, după ce au aflat că sunt căutați de poliție) în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea efectivă a pedepsei, neputând fi primită solicitarea inculpatului S. în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. sau art. 861 C.pen.

S-a considerat, totodată, că și latura civilă a fost corect soluționată, instanța de fond a arătat motivele pentru care a înlăturat daunele materiale solicitate precum și surplusul de daune morale, pe care nu Ie-a acordat, soluția fiind legală și temeinică și fundamentată pe dispozițiile legale în materie, respectiv mijloacele de probă pe care Ie-a apreciat insuficiente, partea vătămată neprezentând nici un înscris la dosar în dovedirea pretențiilor civile, menționându-se că în condițiile în care prejudiciul trebuie să fie cert și determinat partea vătămată nu a dovedit cu probe întinderea acestuia, declarațiile martorilor propuși de partea vătămată fiind contradictorii, declarații care de altfel au fost considerate subiective (martorii fiind prietenii părții vătămate), aceste depoziții nefiind însoțite și de înscrisuri cu care să se facă dovada cuantumului cheltuielilor efectuate.S-a apreciat că, daunele morale au fost acordate într-un cuantum corespunzător, ținându-se cont la stabilirea acestuia de suferința părții vătămate, dar nefiind ignorată nici atitudinea acesteia anterior comiterii faptei de către inculpați, chiar dacă aceasta nu au condus la reținerea în cauză a disp. art. 73 lit.

b) C. pen. Considerăm că suma acordată cu titlul de daune morale reprezintă o justă repararea prejudiciului nepatrimonial.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații S.G.C. și S.l.F.

Apărătorul ales al inculpatului S.l.F. a criticat decizia recurata prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., și a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în art. 180 alin. (2) C. pen., și în subsidiar a solicitat să se dea eficiență și în latura penală a dispozițiilor art. 74 alin. (2) lit. c) C. pen., astfel cum s-a procedat și în latura civilă, solicitând reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului S.G.C. a criticat decizia recurata prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen. și a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen.

În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei cu reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., arătând că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, a fost lovit cu palma peste față de către aceasta, solicitând reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită aplicarea dispozițiilor suspendării sub supraveghere.

Examinând decizia recurata prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.

Așadar, Înalta Curte, apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și însușită de prima instanță de control judiciar, iar infracțiunile pentru care inculpații S.l.F. și S.G.C. au fost cercetați, trimiși în judecată și condamnați au fost corect încadrate juridic.

Astfel.fapta inculpaților S.G.C. și S.l.F. care, în noaptea de 05/06 aprilie 2010, în loc public (str. I.F. din mun. Galați), pe fondul unui conflict spontan, concomitent, au aplicat părții vătămate l.G., lovituri repetate cu corpuri contondente și înțepător-tăietoare peste corp, inclusiv în zone vitale (torace), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Vinovăția inculpaților cu privire la aceste infracțiuni a fost pe deplin dovedită prin întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpaților, ale părții vătămate, declarațiile martorilor S.l.L. zis B. și martorul C.C. care au recunoscut pe planșa fotografică pe inculpați și pe învinuit, ca fiind cei care au fost implicați în conflictul cu partea vătămată, cele două cuțite ridicate de la locuința inculpatului S.G.C. pe care Ie-a adus în noaptea de 05/06 aprilie 2010, raportul de constatare tehnico-științifică traseologica întocmit de I.P.J. Galați - Serviciul Criminalistic de care a rezultat următoarele:

- pe cele două obiecte de îmbrăcăminte puse la dispoziție (geacă de culoare alb murdar, îmblănită pe interior, cu fermoar, având inscripția E. în zona pieptului; un tricou supraelastic culoare roșu cu alb având inscripția N. în zona pieptului) sunt prezente 6 (șase) orificii; dimensiunile și poziționarea acestora au fost prezentate în cuprinsul raportului;

- între orificiile prezente pe cele două obiecte de îmbrăcăminte există corespondență;

- orificiile prezente pe cele două obiecte de îmbrăcăminte au fost create de un corp tăietor-înțepător, probabil cuțit, cu forma și dimensiunile lamei asemănătoare cu cele ale cuțitului cu mânerul galben.(ordonanță și raport, file 78-89 ds. u.p.)

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate l.G. au rezultat următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni ce au putut fi produse: plăgile toracice posterioare și din regiunea occipitală prin loviri cu corp tăietor-înțepător; leziunile faciale posibil prin cădere;

- leziunile pot data din noaptea de 05/06 aprilie 2010;

- leziunile toracice necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; restul leziunilor necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale;

- plăgile înțepat-tăiate toracice posterioare, penetrante, cu hemopneumotorax stâng au pus în primejdie viața părții vătămate.(adresă și raport, fila 19-20 ds. u.p.).

În cauză s-au efectuat cercetări fată de învinuitul minor C.M.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și s-a constatat că devin aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă și subiectivă.

S-a arătat că atât din raportul de constatare medico-legală cât și din raportul de constatare tehnico-științifică traseologica rezultă că leziunile care au pus în primejdie viața părții vătămate l.G. au fost aplicate cu un singur obiect înțepător-tăietor-cuțit, cel mai probabil cel mai mic, cel folosit de inculpatul S.G.C. De altfel, acesta a recunoscut că a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul părții vătămate și a precizat că nu a văzut ca învinuitul C.M.A. să fi aplicat lovituri părții vătămate cu vreun cuțit sau alt obiect.

Prin înscrisul depus la dosar, Serviciul de medicină legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență S.A.A. - în suplimentul la raportul de constatare medico - legală a arătat în concluzii că modificarea plăgii din regiunea occipitală prin suturare nu permite stabilirea cu exactitate a obiectului vulnerant însă se apreciază că plaga a fost mai probabil produsă prin lovire cu corp tăietor -înțepător (având în vedere în primul rând lungimea plăgii - de 2 cm) - (f. 241 ds. inst.).

Cu privire la critica inculpatului S.G.C. vizând nereținerea de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen. întrucât circumstanța atenuantă legală a „scuzei provocării" există așa cum se prevede în dispoziția din art. 73 lit. b) C. pen., atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Din analiza dispozițiilor legale, rezultă că pentru existența circumstanței atenuante a provocării trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, starea de tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate, provocarea să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, riposta infractorului la acțiunea provocatoare a persoanei vătămate să fi îndreptată împotriva acesteia.

Ori din actele și lucrările dosarului rezultă că partea vătămată l-a lovit fără motiv, pe inc. Străoanu, cu palma peste față - partea vătămată recunoscând acest lucru - însă inculpatul nu a ripostat la acel moment, astfel că fapta inculpatului de a aplica 3-4 lovituri cu cuțitul în zona toracică nu își poate găsi explicația în pretinsa tulburare produsă de fapta părții vătămate care anterior îi aplicase o palmă, datorită disproporției dintre actul pretins provocator și ripostă.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte, apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpați dar și de circumstanțele personale ale acestora, inculpații deși nu au antecedente penale însă prin raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp.art. 72 C. pen., s-a considerat că pedeapsele aplicate au fost just dimensionate și apte să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, a apreciat că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., precum și a disp. art. 73 lit. b) C. pen. așa cum au solicitatat inculpații, având în vedere următoarele:

În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuiesc raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările și la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la alte elemente privitoare la persoana inculpatului în concret, față de gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv în noaptea de 05/06 aprilie 2010, în loc public (str. I.F. din mun. Galați), pe fondul unui conflict spontan, concomitent, au aplicat părții vătămate l.G., lovituri repetate cu corpuri contondente și înțepător-tăietoare peste corp, inclusiv în zone vitale (torace), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, relații ce ocrotesc viața - bunul cel mai de preț al unei persoane și față de persoana inculpaților care și la acest moment nu au realizat gravitatea fapelor comise solicitând schimbarea încadrărilor juridice în infracțiuni pentru care legea prevede pedepse mai blânde.

În mod corect s-a apreciat că nu se pot reține nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel că și această critică formulată de apărătorul ales al inculpatului S.l.F., apare ca nefondată.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că, critica formulată de inculpații S.G.C. și S.l.F., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsele privative de libertate, dispuse față de inculpațiil S.G.C. și S.l.F., asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestora, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.G.C. și S.l.F. împotriva Deciziei penale nr. 84/ A din 25 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va deduce din cuantumul din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 09 aprilie 2010 la 08 iunie 2011.

Va obliga recurentul inculpat S.G.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Va obliga recurentul inculpat S.l.F. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.G.C. și S.l.F. împotriva Deciziei penale nr. 84/ A din 25 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 09 aprilie 2010 la 08 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat S.G.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat S.l.F. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.