Pension tax exemption claim fails; administrative replies non-reviewable and legislative initiative barred.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H. din cadrul M.F.P.S.:

- anularea actelor administrative din 28 mai 2009 emise de A.N.P.H. și obligarea acestei instituții să intervină prin proiect de lege sau O.U.G. la M.F.P. pentru eliminarea discriminării stabilită de art. 24 lit. a) din Legea 448/2006ș

- sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 lit. a) din Legea 448/2006.

în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 6 ianuarie 2008 a solicitat prin fax pârâtei A.N.P.H. să fie scutit de plata impozitului pentru pensia primită potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea 448/2006. A arătat reclamantul că, prin adresa de răspuns din 29 octombrie 2008 s-a comunicat că autoritatea urmează să solicite modificarea Codului fiscal. La data de 7 aprilie 2009 a solicitat din nou, prin fax, printr-o adresă cu valoare de plângere prealabilă, scutirea sa de plata impozitului pe pensie însă răspunsul primit cu adresa din 28 mai 2009 nu a fost satisfăcător.

În susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 lit. a) din Legea nr. 448/2006, reclamantul a susținut că acest text de lege prevede scutirea de plata impozitului numai persoanele adulte cu handicap care realizează venituri din muncă însă nu scutește de impozitul asupra pensiei persoanele adulte cu handicap, printre care se încadrează și reclamantul.

Prin întâmpinarea formulată; pârâta A.N.P.H. a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât cele două adrese nu sunt acte administrative în sensul Legii 554/2004 și, în subsidiar, ca nefondată arătând căi scutirea stabilită de art. 26 lit. a) din Legea 448/2006 are în vedere veniturile din salarii și nu pe cele din pensii care au caracterul de drepturi sociale.

Prin Încheierea nr. 15/F/CA din data de 23 septembrie 2009 instanța a respins excepția inadmisibilității întrucât reclamantul susține că pârâta nu i-a soluționat cererile formulate prin cele două petiții invocând prevederile Legii nr. 448/2006, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin Decizia nr. 320 din 23 martie 2010 Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția invocată, ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 26 lit. a) din Legea 448/2006 prin O.U.G. nr. 109/2009.

Curtea de Apel Alba – Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 151/F/CA pronunțată în data de 23 septembrie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:

în ceea ce privește solicitarea reclamantului privind anularea celor două adrese de răspuns nu poate fi primită, întrucât acestea au valoarea de corespondență administrativă și nu aceea de act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, ele nefiind apte prin ele însele să producă efecte juridice și nici nu au fost emise în aplicarea legii.

Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la intervenția prin proiect de lege sau O.U.G. are de asemenea caracter inadmisibil, întrucât aceasta vizează dreptul de inițiativă legislativă al Guvernului, care nu este supus controlului judecătoresc.

Calificând din oficiu obiectul acțiunii, instanța a constat că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nu sunt însă incidente în cauză,scutirea de impozit se acordă prin lege sau de către organul fiscal în anumite condiții speciale, astfel că pârâta A.N.P.H. nu are competența în această materie.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul R.I.

Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii în raport de obiectul pretențiilor recurentului.

Recurentul arată că în mod nelegal instanța de fond i-a respins acțiunea prin reținerea eronată a obiectului cererii, în sensul că recurentul nu a solicitat scutirea de impozit ci pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care autoritatea pârâtă să fie obligată să inițieze un proiect de act normativ prin care și pensionarii să beneficieze de scutire de impozit și astfel să fie înlăturată discriminarea în raport de celelalte persoane conform Legii nr. 22 din 2 martie 2010.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Sentința atacată prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului-recurent este dată cu aplicarea corectă a legii în raport de calificarea corectă dată obiectului pretențiilor recurentului, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Corect a apreciat instanța de fond că recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, prin adresele de răspuns emise de autoritatea pârâtă la sesizările recurentului având ca obiect cererea de scutire de impozit pe pensie.

În ceea ce privește solicitarea din acțiune, reiterată și în cererea de recurs, având ca obiect obligarea autorității pârâte la inițierea unui proiect de act normativ prin care să fie instituită scutirea de impozit și pentru pensie, aceasta în mod corect a fost apreciată de instanța de fond ca inadmisibilă deoarece vizează dreptul de inițiativă legislativă a Guvernului, care este exceptate de la controlul judecătoresc în baza Legii nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva Sentinței nr. 151/F/CA din 26 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.