Securitate officer status upheld as CNSAS declaratory action succeeds

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 1797 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul I.Ș.C., în sensul că a fost constatată existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului I.Ș.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, întrucât, prin prezenta acțiune, C.N.S.A.S. nu solicită instanței să se constate existența calității pârâtului de ofițer al Securității, ci constatarea existenței calității acestuia de lucrător al Securității, în înțelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din preambulul O.U.G. nr. 24/2008 și așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, scopul ordonanței este cel de deconspirare a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică – publicarea în M. Of., fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora.

Instanța a constatat că legiuitorul a recunoscut interesul opiniei publice de a fi informată cu privire la persoanele care au avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securității, acesta fiind interesul promovării prezentei acțiuni în constatare.

Instanța a reținut că este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 potrivit cărora acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București, de către C.N.S.A.S.

Instanța este sesizată cu acțiunea în constatare ulterior aprobării de către Colegiul C.N.S.A.S., în conformitate cu art. 8 lit. a) din aceeași ordonanță, a notei de constatare întocmită de direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. cu privire la existența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

Aprobând nota de constatare, Colegiul dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator ale acesteia, în condițiile art. 11 din ordonanță.

Se constată că acest act normativ conferă C.N.S.A.S. legitimare procesuală activă în cauză, în mod eronat apreciind pârâtul că C.N.S.A.S. acționează în calitate de reprezentant al persoanei care a solicitat verificarea calității de lucrători al Securității pentru toți ofițerii menționați în dosarul având cota I 3756.

În consecință, sunt irelevante în soluționarea acestei excepții susținerile pârâtului care vizează modalitatea în care reclamantul putea reprezenta în judecată persoana respectivă.

Pe fondul cauzei, Curtea reține că pârâtul a fost angajat al fostei Securități, având gradele de căpitan în anii 1983, 1985, 1986 și 1987 și, respectiv, maior în anul 1987, șef de colectiv în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Dolj, Serviciul 2 în anii 1985, 1986 și 1987.

Dosarul având la C.N.S.A.S. cota R 2190 îl are ca titular pe R.I. – tehnician la Întreprinderea Tăbăcăria Bucovăț, recrutat în calitate de colaborator deoarece în biroul tehnic al întreprinderii nu era o rețea informativă suficientă pentru a se efectua o supraveghere informativă corespunzătoare, în acest compartiment fiind lucrat în dosar de urmărire informativă inginerul R.D. – sectant, care a cerut emigrarea în SUA, împreună cu părinții și ceilalți frați.

În acest dosar se află Nota de analiză din 23 octombrie 1985, aprobată prin semnătură olografă de către pârât din cadrul I.J. Dolj, serviciul II, șef colectiv - în care este analizată activitatea acestui colaborator și se precizează că pentru viitor se impune o reinstruire a acestuia cu sarcini privind starea de spirit din rândul personalului din unitate, comentarii negative la adresa orânduirii, colportări ale știrilor de radio străine.

Prin rezoluția întocmită și semnată olograf de către pârât la Nota de analiză din 10 noiembrie 1987, acesta își exprimă nemulțumirea cu privire la activitatea desfășurată de unul dintre locotenenții de Securitate care nu prezintă notele informative atunci când le primește, putându-se ridica semne de întrebare cu privire la obiectivitatea întâlnirilor efectuate cu sursa.

Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Potrivit acestor dispoziții, lucrător al Securității este orice persoană care având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 – 1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității și în această calitate a desfășurat activitate de dirijare a informatorilor Securității, aceasta constând în instruirea informatorilor prin stabilirea sarcinilor ce le revin, aducerea la cunoștință a acestor sarcini, preluarea notelor informative date de către aceștia.

Rezultatul dirijării informatorilor de către pârât s-a concretizat în notele informative furnizate de către aceștia prin care erau prezentate date referitoare la viața persoanelor semnalate cu manifestări ostile.

Activitățile desfășurate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Susținerea din întâmpinare potrivit căreia organul de securitate și-a desfășurat activitatea în baza unei legi fundamentale și a altor legi organice nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, în condițiile în care dispozițiile legale ce definesc noțiunea de lucrător al securității nu fac nici o distincție în acest sens, după cum activitățile s-au desfășurat în temeiul și cu respectarea legislației sau nu au avut temei legal.

De asemenea, se constată că O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează existența calității de lucrător al securității de cauzarea, de către cel care a avut această calitate, a unor prejudicii materiale sau morale unor persoane, de natura celor enumerate de pârât, astfel încât nu constituie un argument în favoarea respingerii acțiunii faptul că nu s-a dovedit în cauză că în urma activităților pârâtului s-a procedat la arestarea, cercetarea și condamnarea unei persoane pentru vederile sale politice sau religioase, la schimbarea sau pierderea locului de muncă, îngrădirea dreptului de a învăța.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece nu s-a răspuns la toate cererile și apărările părților, respectiv, nu s-a răspuns la excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S. și la cererea de conexare cu Dosarul nr. 12786 vol. I și II aflat la C.N.S.A.S. Totodată, hotărârea este nemotivată, nefiind arătate argumentele juridice care au dus la adoptarea soluției pronunțate;

- pe fondul cauzei soluția pronunțată este greșită, deoarece nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu moral sau material pe care reclamantul - recurent să-l fi produs vreunei persoane ce ar fi fost urmărită.

Recurentul și-a întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 3041 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței de fond cuprinde elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ., iar motivarea conține referiri la toate probele dosarului, precum și argumentele în fapt și în drept care au format convingerea instanței privind soluția pronunțată.

Instanța a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.N.S.A.S., având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce de către această instituție, ce are astfel legitimarea procesuală activă.

În ceea ce privește motivul de recurs privind cererea de „conexare” a prezentului dosar cu un alt dosar ce se află la C.N.S.A.S., o astfel de cerere - menționată în întâmpinarea pârâtului - nu putea fi admisă, deoarece, pe de o parte, ea nu a fost în nici un fel motivată, iar, pe de altă parte, conexarea este posibilă, potrivit art. 164 C. proc. civ., numai între dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Referitor la motivul de recurs privitor la fondul cauzei, instanța de fond a argumentat că, prin activitatea sa, pârâtul a contribuit la obținerea unor date referitoare la viața privată și concepțiile persoanelor semnalate cu manifestări ostile, această activitate îngrădind libertatea conștiinței și libera exprimare – prevăzute de art. 28 din Constituia României și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 calitatea de lucrător al Securității nu este condiționată de probarea unor prejudicii materiale sau morale aduse anumitor persoane, astfel cum susține recurentul, ci de existența unor activități prin care au fost îngrădite sau suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, aspect ce a fost reținut în mod corect de instanța de fond.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de I.Ș.C. împotriva Sentinței nr. 1797 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.