Public domain property ownership and invalidation of prior decisions grounded in unconstitutional legal norms

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul, Inspectoratul Școlar județean Mureș, a chemat în judecată pe pârâții SC S.X. SA Sighișoara și F.P.S., filiala Mureș, solicitând să se constate că, în mod greșit, a fost înregistrată, la capitalul social al societății comerciale, grădinița de stat S.X., că proprietar al imobilului este statul, iar reclamanta are drept de administrare, să fie obligate pârâtele a lăsa în posesie și folosință întreaga bază materială și să efectueze formele de scoatere din patrimoniul lor a clădirii și terenului aferent, anularea formelor de intabulare în cartea funciară, precum și constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară constituită pentru un împrumut de 2,9 miliarde lei.

Printr-o acțiune conexă, reclamanta a formulat acțiune în revendicare asupra imobilului creșă-grădiniță, împotriva pârâtei SC S.X. SA Sighișoara, acțiune respinsă de Judecătoria Sighișoara, prin sentința civilă nr. 985 din 13 aprilie 1999. Sentința a fost desființată de Tribunalul Mureș, care, prin decizia nr. 1262 din 1 septembrie 1999, a constatat necompetența materială a judecătoriei și a reținut cauza spre rejudecare în primă instanță.

Pricinile au fost conexate prin încheierea din 3 martie 2000.

Reclamanta își completează acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, prin care F.P.S. a înstrăinat imobilul unde funcționează grădinița, anularea înscrierilor în cartea funciară a tuturor garanțiilor constituite asupra imobilului și obligarea la predarea acestuia de către pârâta SC S.X. SA.

Primăria municipiului Sighișoara formulează cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicită să se constate că dreptul de proprietate asupra imobilului aparține Consiliului Local, cerere admisă, în principiu, prin încheierea din 21 ianuarie 2000.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 572 din 20 aprilie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei față de pârâta SC S.X. SA, constatând că imobilul face parte din domeniul public, a admis cererea de intervenție și a respins acțiunea față de F.P.S.

Instanța de fond a reținut, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1999, care includ asemenea clădiri în sfera domeniului public.

Curtea de Apel Alba Iulia, sesizată cu apelul strămutat de la Curtea de Apel Mureș, prin decizia civilă nr. 324/A din 27 aprilie 2001, respinge, ca nefondată, cererea pârâtei, considerând încălcate dispozițiile Legilor nr. 84/1995 și nr. 213/1998, prin actul de înstrăinare, care cuprindea și imobilul în litigiu.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta SC S.X. SA a declarat recurs, la data de 30 iulie 2001, susținând că, în mod greșit, s-au considerat aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1998, cât timp, prin Legea nr. 15/1990, imobilul a trecut în proprietatea societății comerciale, cu atât mai mult, cu cât, printr-o decizie a fostului Consiliu Popular Mureș (nr. 366/1975), suprafața de teren a fost trecută în patrimoniul pârâtei.

Critica deciziei atacate se referă și la nepronunțarea instanțelor asupra excepțiilor invocate, precum și la greșita aplicare a dispozițiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, care au fost declarate neconstituționale.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Reclamantul stabilește, în cererea sa de chemare în judecată, limitele și obiectul acțiunii, care nu pot fi depășite de instanță. Art. 129 alin. (6) stabilește obligația judecătorilor de a hotărî asupra obiectului cererii deduse judecății.

Procedând astfel, instanțele de fond au lăsat nesoluționate capetele de cerere privind reducerea capitalului social, anularea înregistrării în cartea funciară a dreptului pârâtei, nulitatea ipotecii instituite și a contractului de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 261 C. proc. civ. stabilesc cuprinsul hotărârii, care include motivele de drept care au format convingerea instanței asupra soluției pronunțate.

Instanțele de fond și-au format convingerea asupra raportului juridic dintre părți pe un temei de drept, declarat neconstituțional prin decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996 - alin. (3) al art. 166 din Legea nr. 84/1995, pronunțând, astfel, hotărâri nelegale.

Așa fiind, în temeiul art. 313, Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 324/A din 27 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, pe care o va casa cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici aduse prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta, SC S.X. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 324 din 27 aprilie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 mai 2003.