Commercial lease arrears and eviction claim dismissed on appeal; tenant prevailed due to unfulfilled condition precedent for assuming prior debts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant-claimant's appeal, thereby upholding the appellate court’s decision that confirmed the lower court’s dismissal of the claim, resulting in a final judgment in favor of the defendant tenant. The dispute concerned a commercial lease where the municipal landlord sought payment of rent, VAT, late penalties for 1998–2000, and eviction from the premises; the defendant argued it had paid all dues due under an additional agreement and that its obligation to settle pre-existing arrears was conditional on the successful formation of an association contract which never materialized. Relying on Article 304(7) and (8) of the Code of Civil Procedure regarding the grounds for cassation, and interpreting the parties' intent under Article 977, the court held that the appellate court correctly determined the defendant owed no penalties or debt because the condition precedent for assuming the prior arrears failed, and it properly declined to rule on eviction as that issue was not raised in the initial appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 295 alin. (1) C. proc. civ, art. 977 C. proc. civ; Commercial lease arrears and eviction claim dismissed on appeal; tenant prevailed due to unfulfilled condition precedent for assuming prior debts: Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată secției comerciale a Tribunalului București, astfel cum a fost precizată, reclamanta Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, a chemat în judecată pârâta SC Y.S. SRL, solicitând obligarea acesteia să-i plătească suma totală de 696.287.942 lei, reprezentând chirie, T.V.A. și penalități de întârziere pentru perioada 1 august 1998 – 1 august 2000 și suma menționată în minuta din 3 iunie 1998, precum și evacuarea sa din spațiul situat în București.
Secția comercială a Tribunalului București, prin sentințe civilă nr. 3517, pronunțată la data de 2 mai 2001, în dosarul nr. 4389/2000, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, cu motivarea că pârâta a făcut dovada achitării sumelor solicitate de reclamantă și îndeplinirii obligațiilor contractuale.
Apelul formulat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia civilă nr. 127 A, pronunțată la data de 26 iunie 2002, în dosarul nr. 1620/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, din probele administrate cu ocazia judecății cauzei în fond, completate în apel cu expertiză contabilă, rezultă că intimata pârâtă a achitat, integral și la scadență, chiria, incluzând T.V.A. indexat, în cuantumul convenit, la data de 1 iunie 1998, prin actul adițional la contractul de închiriere nr. 837838 din 20 noiembrie 1973; că, prin menționata convenție, părțile nu au stabilit o clauză penală; că pârâta a folosit spațiul în litigiu începând cu data închirierii: 1 iunie 1998, iar angajamentul acesteia, de a achita restanțele, reprezentând chirie pentru perioada anterioară acestei date, astfel cum rezultă din minuta încheiată la data de 3 iunie 1998, s-a făcut sub condiția perfectării contractului de asociere între părți, care nu s-a realizat, apreciind că, în condițiile menționate, aceasta nu datorează nici penalitățile de întârziere, nici debitul prevăzut în minută.
Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că instanța de apel nu a argumentat, prin motivarea deciziei, soluția de respingere a cererii de evacuare și a interpretat greșit minuta din 3 iunie 1998, ignorând înțelesul acesteia cu privire la obligația asumată de pârâtă, de a achita debitul restant al chiriașului care a ocupat, anterior, spațiul.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că, prin cererea de apel formulată împotriva sentinței tribunalului, apelanta nu a criticat soluția instanței de fond, privind respingerea cererii de evacuare a pârâtei din spațiul în litigiu, așa încât prima instanță de control judiciar nu avea a examina acest aspect, față de dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., iar din cuprinsul minutei încheiate între părți, la data de 3 iunie 1998, rezultă, clar și lămurit, că angajamentul pârâtei de a plăti „restanțele din chirii”, existente la data încheierii acestui înscris, s-a făcut sub convenția perfectării contractului de asociere cu Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, pentru spațiul în litigiu, neîndeplinită însă, cum, corect, a reținut instanța de apel, interpretând acest act juridic, conform principiului statornicit de art. 977 C. proc. civ., după intenția comună a părților.
Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul apelantei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Consiliul General al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar București, împotriva deciziei nr. 127 A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.