Dismissal of claim for bank-rate moratory interest on late dividends due to application of BNR discount rate
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the claimant’s lawsuit, which resulted in the final dismissal of the demand for specific interest rates. The dispute concerned a commercial action where a plaintiff shareholder sought 13,566,149 lei in moratory interest for the late payment of dividends for the fiscal year 1996, calculated based on the bank's preferential rates for corporate term deposits, after the first instance court had previously admitted the claim. The court ruled that while commercial debts generate legal interest by operation of law from the due date, the claimant failed to prove possession of an account with the specific bank used for the calculation, and because no legal regulation or specific agreement fixed the interest rate during the relevant period (post-abrogation of the 1954 Decree and pre-enactment of the 2000 Ordinance), the judicially established rate was the National Bank of Romania's discount rate rather than the requested bank-specific rate; consequently, since the claim did not align with the legally applicable interest level, the lower court’s dismissal was deemed correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 1088 C. civ; Dismissal of claim for bank-rate moratory interest on late dividends due to application of BNR discount rate: Potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, iar potrivit dispozițiilor art. 1088 C. civ. la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului se rețin următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub nr. 4252/2000, F.P.S. București a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. F.B. S.A., să oblige pârâta la plata sumei de 13.566.149 lei cu titlu de daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 1996, sumă calculată la nivelul dobânzilor bonificate de B.N.R. pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 72 din 12 februarie 2001, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată reținând că dividendele s-au achitat cu întârziere, motiv pentru care pârâta datorează dobânzi.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 443 din 27 septembrie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate pe care a schimbat-o în întregime și a respins acțiunea, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată, că acordarea dobânzilor practicate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an nu se justifică deoarece reclamanta nu a dovedit că are conturile deschise la acea bancă.
A.P.A.P.S. a declarat recurs împotriva deciziei arătând că instanța, prin soluția pronunțată, a nesocotit dispozițiile art. 43 C. com., potrivit cărora dobânzile curg de drept la creanțele lichide, certe și exigibile. Datoria principală devenind exigibilă, respectiv plata dividendelor la data hotărârii A.G.A. prin care a fost aprobată acordarea lor.
Au solicitat dobânzi la nivelul celor practicate de B.R.D. pentru că, până la data de 8 aprilie 1999, au avut deschise conturile în care trebuiau depuse dividendele la banca respectivă.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, iar potrivit dispozițiilor art. 1088 C. civ. la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.566.149 lei reprezentând daune interese calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Suma a fost calculată pentru perioada 1 octombrie 1997 – 26 noiembrie 1999.
Decretul nr. 311/1954 ce stabilea nivelul dobânzilor pentru sumele depuse pe termen și în conturi curente a fost abrogat în 1997, O.G. nr. 9/2000 a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2000.
În lipsa unei convenții între părți asupra cuantumului dobânzilor, cât și a inexistenței unei reglementări legale în acest sens, în perioada în discuție, întinderea acestora a fost stabilită prin practica judiciară la nivelul ratei de scont B.N.R.
Reclamanta, având în vedere dispozițiile art. 43 C. com. și 1088 C. civ., este într-adevăr îndreptățită, pentru plata de către pârâtă cu întârziere a sumelor datorate, la dobânzi, dar la nivelul ratei de scont B.N.R.
Cum reclamanta nu a solicitat dobânzile la acest nivel, corect a fost admis apelul pârâtei și s-a respins acțiunea, cu această motivare decizia pronunțată în cauză este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 443/ 2001 /C - A din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.