Inadmissibility of revision against non-substantive procedural rulings: exclusion of venue change decisions from extraordinary appeal under Art. 394 C. proc. pen.

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1912 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta G.A. împotriva Încheierii nr. 823 din 12 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2425/1/2010, cu obligarea revizuentei, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin încheierea a cărei revizuire s-a solicitat a fost respinsă, ca nefondată cererea petentei de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1402/36/2009 al Curții de Apel Constanța.

Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 393 C. proc. pen. și art. 394 C. proc. pen. instanța a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, hotărârea atacată necuprinzând o rezolvare a fondului cauzei și nefiind incidente niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, criticând-o pentru nelegalitate, netemeinicie și caracter abuziv.

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluționare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanțial, formulându-se o soluție de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

Această concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 394 alin (2) și alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a două condiții în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.

Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare” iar prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”.

Rezultă, așadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situațiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.

Se va reține, totodată că în procedura specială reglementată de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizează plângerea formulată împotriva unei soluții de netrimitere în judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluția sau ordonanța atacată, plângerea formulată și orice înscrisuri depuse de părți.

Soluțiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. și nu includ stabilirea vinovăției și nici a existenței faptei în accepțiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de persoana trimisă în judecată.

Față de aspectele prezentate se va considera că soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii de revizuire este justă.

Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătorești ce nu cuprind o soluție asupra fondului cauzei, față de specificul procedurii în care sunt pronunțate. A accepta o soluție contrară ar determina o încălcare gravă a dispozițiilor art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele ce preced în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta G.A. împotriva Sentinței nr. 1912 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4152/1/2010.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2011.