Admissibility of annulment appeal for failure to examine merits grounds versus material error in civil participation agreement liability dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment appeal as inadmissible, leaving in force the Supreme Court’s decision that upheld the lower courts' ruling against the individual respondents. The dispute concerned a civil action for the payment of a contractual debt and associated damages arising from a participation agreement, where the plaintiff argued that two individual signatories bore joint and several liability alongside the corporate defendant; the appellate and cassation courts had previously rejected this claim, finding that the individuals lacked passive procedural standing and that the specific corporate liability rules invoked were inapplicable. The final decision affirmed the inadmissibility of the annulment appeal because the appellant merely restated substantive merits arguments rather than demonstrating that the cassation court had committed a material error or failed to examine a distinct legal ground, thereby prohibiting a re-trial of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ; Admissibility of annulment appeal for failure to examine merits grounds versus material error in civil participation agreement liability dispute: Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul C.T.D., în temeiul art. 318 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul al doilea de recurs, din care rezultă că prejudiciul se datorează culpei pârâtelor și că, în mod greșit, s-a reținut de către instanțe lipsa calității procesuale pasive, cu toate acestea au semnat contractul de asociere în participațiune, în calitate de părți, în nume propriu și nu ca reprezentante ale societății.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 aprilie 1999, reclamantul C.T.D. a chemat în judecată pe pârâtele SC P.I. SRL, I.P. și C.B.C. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate la plata sumei de 10.000 dolari S.U.A., respectiv a sumei de 187.940.000 lei, precum și a sumei de 362.060.000 lei, cu titlu de actualizare a debitului, plus cheltuieli de judecată.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1075 din 21 februarie 2000, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor I.P. și C.B.C., respingând acțiunea față de acestea, a admis, astfel cum a fost modificată, acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta SC P.I. SRL la plata sumei de 187.940.000 lei (contravaloarea a 10.000 dolari S.U.A.) și suma de 362.060.000 lei, cu titlu de actualizare a debitului, plus suma de 22.145.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 2939 din 19 octombrie 2000.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, reclamantul C.T.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanțele au interpretat greșit clauzele contractului, considerând că există doar două părți și că s-au aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 31/1990, care nu erau în vigoare la data încheierii contractului, astfel că instanțele trebuiau să rețină că cele două pârâte au calitate procesuală pasivă și răspundere, conform art. 998 – 999 C. civ.
Prin decizia nr. 3460 din 22 mai 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul C.T.D., în temeiul art. 318 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul al doilea de recurs, din care rezultă că prejudiciul se datorează culpei pârâtelor și că, în mod greșit, s-a reținut de către instanțe lipsa calității procesuale pasive, cu toate acestea au semnat contractul de asociere în participațiune, în calitate de părți, în nume propriu și nu ca reprezentante ale societății.
În consecință, contestatorul solicită admiterea contestației, respingerea excepției procesuale pasive invocate de cele două pârâte și obligarea acestora la restituirea sumei datorate, cât și la respingerea prejudiciului.
Contestația este inadmisibilă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Din examinarea dosarului de recurs, prin prisma criticilor formulate de contestatar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că, în mod judicios, printr-o corectă și integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivele de recurs, care au fost analizate în totalitate, s-a reținut că, în cauză, nu se poate antrena răspunderea solidară a celor două persoane fizice cu societatea pârâtă.
Așa fiind, dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocate de contestator, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că dezlegarea dată pricinii în recurs este rezultatul unei greșeli materiale ori n-au fost examinate toate motivele de casare ale deciziei atacate.
Este de reținut că, prin prezenta contestație în anulare, se fac din nou critici de fond, ceea ce este inadmisibil, pentru că s-ar ajunge, pe această cale, la rejudecarea recursului.
Curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de C.T.D., împotriva deciziei nr. 3460 din 22 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2003.