Profit share and eviction under an association participation contract barred by plaintiff's failure to deliver the premises
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, rendering the decision irrevocable and upholding the lower courts' rejection of the claim. The dispute arose from an association participation contract where the municipal plaintiff claimed a profit share and sought the eviction of the defendant, who had subrogated into the rights of the original partner. The decisive legal basis was Article 969 and following of the Civil Code, establishing that the parties’ obligation to execute agreements in good faith precluded the plaintiff from claiming payment while simultaneously refusing to hand over the required space until March 2000; consequently, because the defendant never possessed the property, the claim for monetary payment was unfounded and the eviction request was dismissed as legally inapplicable.
Legislator headnote
AI generatedProfit share and eviction under an association participation contract barred by plaintiff's failure to deliver the premises: Împotriva acestei ultime soluții a declarat recurs reclamanta apelantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a se indica vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1–11 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 7088 din 7 noiembrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului București în contradictoriu cu pârâta S.C. A.T. L.T.D.
Prin cererea introductivă, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 212.784 dolari S.U.A. reprezentând cotă profit din contractul de asociere nr. 16/1996 și penalități de întârziere. S-a solicitat, totodată, evacuarea pârâtei din imobilul situat în București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în baza înscrisurilor de la dosar că reclamanta a încheiat contractul de asociere menționat supra cu S.C. B.T.T. S.A., contract prin care această din urmă societate se obligă să preia spațiul reclamantei pe care să-l modernizeze spre a-l aduce într-o stare corespunzătoare realizării scopului asocierii în participațiune, obligându-se ca din profit să plătească cotă parte.
Prin contractul de asociere nr. 41 din 10 februarie 1999, pârâta s-a subrogat în drepturile S.C. B.T.T. S.A., drepturi stabilite prin contractul inițial (încheiat cu reclamanta sub nr. 16 din 5 iunie 1996) astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1 din 7 iunie 1996.
Deși pârâta a făcut toate demersurile necesare pentru a intra în posesia spațiului ce făcea obiectul contractului, reclamanta nu i l-a pus la dispoziție. Din această cauză, nu s-a obținut autorizația pentru executarea lucrărilor stabilite în sarcina sa de către pârâtă și, totodată, contractul de asociere nu a putut fi pus în executare.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 680 din 19 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială.
S-a reținut că instanța de fond, în baza probelor administrate, a reținut corect situația de fapt și a aplicat corespunzător dispozițiile legale în cauză.
Împotriva acestei ultime soluții a declarat recurs reclamanta apelantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a se indica vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1–11 C. proc. civ.
Instanța constată că parte din motivele invocate în scris de către recurentă sunt străine pricinii și privesc sentința nr. 1073 din 21 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul București într-o altă cauză.
Criticile care privesc raporturile dintre reclamantă și pârâtă se referă la lipsa de relevanță a împrejurării că spațiul nu a fost pus la dispoziția pârâtei. Pe de o parte, susține recurenta, obligația de plată curge din momentul încheierii contractului, pe de altă parte, spațiul nu putea fi predat cesionatei deoarece, inițial, contractul de asociere a fost încheiat cu S.C. B.T.T. S.A.
Criticile sunt neîntemeiate, dar relevante pentru aprecierea ca legală și temeinică a soluțiilor tribunalului, respectiv Curții de Apel București prin aceea că se recunoaște nepredarea spațiului. Susținerea că nepredarea nu are relevanță vine în contradicție cu prevederile art. 969 și următoarele C. civ. care obligă părțile și nu numai pe vreuna din ele, la executarea cu bună credință a convențiilor legal făcute.
Or, din procesul verbal, rezultă că spațiul care face obiectul litigiului a fost predat pârâtei abia la 20 martie 2000, iar prin sentința nr. 1073 din 21 februarie 2000 (irevocabilă), Tribunalul București a stabilit că pârâta nu datorează vreo sumă de bani rezultată din contractul nr. 16/1996.
În ce privește capătul de cerere din acțiunea introductivă privind evacuarea, corect a fost respins atâta vreme cât pârâta, neintrând în posesia spațiului, nu avea de unde să fie evacuată.
Față de considerentele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Primăria Municipiului București, împotriva deciziei nr. 680 din 19 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.