Decizia nr. 693/2011 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 125 din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul C.I. după cum urmează:

- din infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I., fiul lui I. și M., la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1780 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen. aplicată prin Sentința penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a Judecătoriei Botoșani definitivă prin Decizia penală nr. 52/1989 a Tribunalului Suprem.

S-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 1780 zile rămas neexecutat, din hotărârea menționată, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 8 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni sporită la 9 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. și art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut mandatul de arestare preventivă nr. 221/ U emis pe numele inculpatului de Tribunalul București, secția l-a penală, la data de 7 mai 2004.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 33.000 dolari SUA și 41.000 euro sau contravaloarea în lei la ziua plății.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul P.C.O. după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

- din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

- din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1)-(3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.C.O. fiul lui V. și C., la o pedeapsă de:

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin.(1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzute și pedepsite de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani sporită la 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. și art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba Iulia.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 5 mai 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2002 și art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 44.750 euro sau contravaloarea în lei la ziua plății.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurilor ridicate în cursul urmăririi penale cu prilejul perchezițiilor efectuale și nerestituite.

S-au constatat restituite autoturismele R. către L.C. și B. către B.M.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de B.M. și dispune restituirea autoturismului A.

S-a constatat că autoturismul B. aparține inculpatului D.C.L. și nu face obiectul prezentului dosar.

S-a dispus ridicarea sechestrul asigurător asupra imobilelor achiziționate de P.V. și P.C.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.V. după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C. pen.;

- din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1)-(3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ș.V. fiul lui P. și S., la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 5 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare sporită la 5 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen., și art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba Iulia.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 5 mai 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei și 700 euro sau contravaloarea în lei la ziua plății.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituie bunurile ridicate la 5 mai 2004.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul C.C.Ș. după cum urmează:

- din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C.Ș., fiul lui F. și M., fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curții de Apel Alba Iulia.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 5 mai 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 20 aprilie 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 329 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 euro sau contravaloarea în lei la ziua plății.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurile ridicate în cursul urmăririi penale la data de 5 martie 2004.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul C.B.V. după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. a) C. pen.;

- din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 37 lit. a) C. pen.

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.B.V., fiul lui N. și A., la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 432 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpina precum și beneficiul grațierii acesteia prin efectul Legii nr. 543/2002, urmând ca această pedeapsă, să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. și art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba Iulia.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 7 iunie 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 169 C. pen. s-a dispus restituirea bunurile ridicate de poliție la data de 5 mai 2004.

În baza art. 334 C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D. după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

- din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. condamnă pe inculpatul M.D., fiul lui C. și G., fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002 s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 479/2001 a Judecătoriei Neamț, definitivă la 12 iunie 2001 - precum și beneficiul grațierii pentru această pedeapsă și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în total 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. și art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 6 mai 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2002 și art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 26.667,81 dolari SUA sau contravaloarea în lei la ziua plății.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat 77 cartușe marca S.B., ca fiind deținute în contra dispozițiilor legale.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurile ridicate și nerestituite în cursul urmăririi penale (mai puțin cartușele deținute în contra dispozițiilor legale și care au fost confiscate).

S-au constatat restituite bunurile ridicate de la G.S. și G.C.I. la data de 6 mai 2004.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul S.M. după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

- din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. condamnă pe inculpatul S.M. fiul lui B. și G., cunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzute si pedepsite de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare sporită la 7 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. și art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 5 mai 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2002 și art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.865 dolari SUA și 25.458 euro sau contravaloarea în lei la ziua plății.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurile ridicate în cursul urmăririi penale.

A fost respinsă cererea formulată de R.E. cu privire la restituirea obiectelor ridicate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul P.C. după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003.;

- din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 condamnă pe inculpatul P.C. fiul lui G. și E., fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. și art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 6 mai 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 700 euro sau contravaloarea în lei la ziua plății.

În baza art. 169 C. pen. s-a dispus restituie bunurile ridicate și nerestituite în cursul urmăririi penale.

S-a constatat că au fost efectuate percheziții domiciliare si au fost ridicate bunuri privind pe inculpații B.I, M.T, D.C, O.N, G.G și B.N. (dispuse în vol. 3 f. 58-60 dosar urmărire penală) și care nu fac obiectul acestui dosar.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații P.C.O., Ș.V., C.V.B., M.D., S.M., C.C.Ș., C.I. și P.C. să plătească statului suma de câte 15.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 1.500 RON onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal cu referire la actele și lucrările dosarului următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emis sub Dosar nr. 297/P/2003 s-a dispus trimiterea în judecată a opt inculpați, după cum urmează:

- P.C.O., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave” prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1), alin. (2) C. pen., „trafic de persoane” prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, și „spălare de bani” prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

- Ș.V., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave” prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen., „trafic de persoane” prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, „trafic de minori” prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

- C.C.Ș., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „trafic de persoane” prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/200, „trafic cu minori”, prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- C.B.V., în stare de arest preventiv,pentru săvârșirea infracțiunilor de: „aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave”, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „trafic de persoane” prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

- M.D., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, „trafic de minori” prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, „spălare de bani” prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, „nerespectarea regimului armelor și munițiilor" prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- S.M., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, „spălare de bani" prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 C. pen.

- P.C., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- C.I., arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut, în esență, prin actul de trimitere în judecată că în anul 2001, mai multe persoane, printre care și inculpații din acest dosar, precum și alții din dosare disjunse din acesta, sub coordonarea liderului lor, inculpatul C.I., s-au constituit într-un grup infracțional organizat în care fiecare membru avea sarcini bine stabilite, în scopul traficului de românce în Spania, tinere care proveneau de obicei din familii cu o situație materială precară și cărora le promiteau locuri de muncă în străinătate bine plătite, așa fel încât le determinau să accepte deplasarea în Spania, unde erau exploatate pe piața prostituției; din această activitate, membrii rețelei obțineau venituri substanțiale, pe care le transferau în tară, iar banii erau folosiți la achiziționarea de bunuri mobile și imobile, sau erau utilizați în diverse activități comerciale - aparent legale, tocmai pentru a ascunde provenința ilicita a banilor.

Examinând actele dosarului, probele administrate în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a reținut, în esență, că excepțiile invocate de inculpați privind nulitatea urmăririi penale sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, urmărirea penală nu este lovită de nulitate absolută, având în vedere că prin Decizia penală nr. 43/2004, Curtea de Apel Alba lulia a analizat pe larg, a argumentat și a arătat și motivat în drept de ce anume fiecare dintre excepțiile ridicate de apărare nu sunt întemeiate iar, pe de altă parte, s-a mai arătat că delegarea procurorului A.A. a fost menținută începând cu 24 martie 2003, precum și după data de 1 septembrie 2004; că temeiul juridic al audierilor de martori cu identitate protejată, a fost art. 861 alin. (2) și următoarele C. proc. pen.; că probele au fost readministrate și complinite la instanță pe parcursul cercetării judecătorești. în ce privește audierile de martori efectuate în sediul Ambasadei din Madrid acestea nu au fost efectuate prin comisie rogatorie internațională, ci prin deplasarea operativă a unei echipe formate din procuror și polițiști în Spania, deplasare efectuată din dispoziția Procurorului General al României și urmare acordului intervenit între Parchetul General și Ministerul Afacerilor Externe, iar existența celor două adrese trimise de Ambasada României din Madrid a fost, explicată în mod verosimil de către ambasadă astfel că ultima adresă înaintată a fost avută în vedere la soluționarea cauzei.

S-a reținut că parte din martorele audiate în sediul ambasadei, s-au prezentat la instanță și au menținut declarațiile date, ceea ce formează convingerea instanței că aceste declarații au fost luate cu respectarea garanțiilor procesuale, că nu au fost obținute prin constrângere ori amenințare, cum apărarea a susținut în mod neîntemeiat.

O altă precizare pe care instanța a înțeles să o facă este aceea că, prin audierile făcute la sediul ambasadei nu au fost încălcate nici dispozițiile Convenției de la Viena, nici ale celui de al doilea Protocol și nici ale Legii nr. 704/2001 privind asistența judiciară în materie penală - câtă vreme procurorul, martorele, sediul ambasadei se supun legislației române și prin activitățile desfășurate nu au contravenit legilor statului de reședință.

O altă problemă analizată a fost cea a actelor premergătoare efectuate în cauză, constatându-se că în vol. I la fila 8 din dosarul de urmărire penală se află procesul verbal al procurorului datat 20 aprilie 2004 prin care s-a început urmărirea penală față de cei 14 inculpați, membrii ai rețelei de trafic de carne vie „în baza actelor premergătoare efectuate în Dosarul cu nr. 2917P/2007". Ori, chiar și actele premergătoare care nu au reglementată o anume procedură de efectuare, dacă sunt consemnate într-un proces verbal, au valoare de mijloc de probă.

Pentru acuratețe juridică și pentru a nu încălca în nici un fel prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare al inculpaților, au fost excluse declarațiile martorilor ascultați înainte de începerea urmăririi penale și nereaudiați în instanță, respectiv, C.I., M.A., J.R., apoi R.S., D.M., și C.C., precum și declarațiile date de martora cu identitate protejată C.S.

În schimb, în ce privește această martoră, procesul verbal încheiat de procuror la data de 11 octombrie 2004, va fi reținut ca fiind o probă legal administrată, fiind întocmit după începerea urmăririi penale în cauză, proces verbal încheiat de procuror cu prilejul recunoașterilor după fotografie a inculpaților de către martora C.S. și în cuprinsul căruia sunt consemnate afirmațiile martorei în care a rezumat activitatea desfășurată de inculpați.

Urmare întregului probatoriu administrat în mod legal, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2003, s-a stabilit că pe relația România-Spania acționează, încă din anul 2001, o rețea de trafic internațional de persoane cu ramificații în mai multe județe din tară. Rețeaua criminală a continuat să se structureze într-o manieră piramidală între anii 2001-2004, când membrii marcanți ocupau poziții bine determinate, iar atribuțiile și modul de acțiune se cristalizaseră îndeajuns de mult pentru ca întreaga grupare sa-și desfășoare activitatea sub coordonarea unui lider, în persoana inculpatului arestat în lipsă, C.I., zis „O.", „N.", „P.", „I. de la Madrid", „Cap de porc", iar în lipsa liderului, atribuțiile acestuia erau preluate de inculpatul M.D., zis „M.".

Membrii grupului infracțional racolau tinere din aproape toate zonele țării, tinere care proveneau din familii fără minime posibilități materiale și în care existau neînțelegeri între membrii acestora și prin promisiuni privind locuri de muncă bine retribuite în Spania, fie ca dansatoare, menajere, ospătărițe, fie ca dame de companie, le promiteau sume importante de bani și arătându-se dispuși să le obțină toate documentele de călătorie, inclusiv pașaportul, asigurarea medicală, se ofereau să le plătească și cheltuielile de transport până în Spania.

La destinație, după ce erau preluate și cazate în apartamente închiriate de către traficanți, tinerelor respective li se spunea adevăratul motiv pentru care au fost aduse din România și li se explica că nu au altă alternativă decât să practice prostituția în folosul proxeneților. Uneori, cele care aveau cunoștință despre faptul că urmau să se prostitueze, erau constrânse fizic sau psihic să o practice pentru obținerea de venituri suplimentare traficanților.

Metodele de convingere pe care le utilizau traficanții erau diverse,printre care, reținerea pașapoartele, datorii imaginare, agresarea tinerelor, proferarea de amenințări la adresa familiilor victimelor care rămâneau în tară.

Locul în care acționau membrii rețelei pe piața prostituției din Spania era un parc din Madrid, numit C.C., unde se prostituau peste 150 de femei, din care foarte multe tinere din România, fiind supravegheate îndeaproape de proxeneți, printre care și membrii acestei rețele; aceștia patrulau pe aleile parcului, fie pe jos, fie în autoturisme închiriate.

În cadrul acestei rețele existau reguli stricte, pe care fiecare tânără trebuia să le respecte.

Inculpatul C.I., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa închisorii de 15 ani închisoare, fiind liberat condiționat în cursul anului 1999, iar pe perioada detenției a cunoscut pe mulți dintre membrii rețelei sale în penitenciarele în care a executat pedeapsa, respectiv, inculpații M.T.C., O.N., P.O. și Ș.V.

După eliberarea din penitenciar, aceștia și-au creat relații de afinitate, în cele mai multe cazuri inculpatul C.I. fiind cel care le boteza copiii, ori îi cununa religios, acesta fiind și motivul pentru care era poreclit și „N.".

Pe zone geografice, lideri ai rețelei de trafic de persoane și proxenetism sunt: în zona Sibiu, inculpatul P.C.O., în zona Prahova inculpatul B.N., zis „N.", iar în Neamț, inculpatul M.D., zis „M.".

Toți acești inculpați erau ajutați de oamenii lor de încredere după cum urmează: inculpatul P.C.O., acționa împreună cu inculpații M.T.C. și D.C.L., atât în România cât și în Spania, precum și de inculpații B.I.F., zis „S.", O.N., zis „J.", G.G.C., la care a aderat și inculpatul Ș.V., toate aceste persoane împreună cu altele neidentificate, ocupându-se de racolarea, transportul până în Spania și exploatarea pe piața prostituției a victimelor traficului de persoane.

Inculpatul B.N. a acționat în strânsă legătură cu inculpatul S.M., zis „M." și cu inculpatul C.B.V. ocupându-se de recrutarea, cazarea și transportul victimelor la destinație, iar în Spania primii doi inculpați se ocupau cu exploatarea acestora pe piața prostituției, însușindu-și veniturile obținute.

Inculpatul P.C., zis „M.", acționa atât împreună cu inculpatul B.N., în sensul că, aderând la grupul infracțional organizat, îi recruta acestuia tinere în vederea traficării în Spania, în barul său „L." din Roman, județul Neamț, cât și independent pe relația Italia.

Veniturile obținute din practicarea prostituției de către victime erau încasate de traficanți, care le transferau în România prin intermediul sistemelor bancare W.U. și M.G. (fie pe numele lor, fie al unor rude, iubite, prieteni, cunoștințe, oameni de încredere) ori prin intermediul unor curieri, în general șoferii care efectuau cursele de transport internațional în Spania și care s-a dovedit că aduceau banii în țară.

Odată ajunși în România, banii erau utilizați și pentru racolarea altor victime, precum și pentru achiziționarea de bunuri.

Instanța de fond a făcut câteva considerații generale referitoare la încadrările juridice ale faptelor comise:

Referitor la infracțiunea prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a reținut că activitatea infracțională a inculpaților C.I., M.D., S.M., P.O.C., P.C., C.B. și Ș.V. se circumscrie infracțiunii prev de art. 7 alin. (1) - (3) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003, iar vastul probatoriu administrat în cauză a format convingerea instanței asupra vinovăției inculpaților pentru fapta de a fi inițiat, constituit, aderat sau sprijinit grupul infracțional în vederea săvârșirii infracțiunilor de proxenetism, prostituție ori trafic de persoane de persoane. Unii dintre inculpați au avut o activitate determinantă ori semnificativă în constituirea și inițierea grupului infracțional (cum este cazul inculpaților C.I., M.D., S.M. și P.O.C.), iar ceilalți într-o mai mică măsură decât primii, au aderat sau sprijinit acest grup criminal constituit (cum sunt P.C., C.B. și Ș.V.); această contribuție instanța o va cuantifica diferit în pedepsele ce se vor aplica fiecărui inculpat.

Activitățile de „aderare" și „sprijinire" a grupului au constat uneori - și astfel s-a și realizat conținutul acestei infracțiuni în cele două variante - prin simpla manifestare de voință de a se alătura grupului și a racola ori încuraja tinere pentru a pleca în Spania (cunoscând scopul pentru care sunt duse și ce anume urmează să facă odată ajunse la destinație - cum este cazul inculpatului Ș.V., C.V.B. și P.C.) ori prin mijlocirea procurării pașaportului, a biletelor de călătorie (P.C.), ori cazându-le la domiciliul o perioadă până la plecarea în Spania (C.V.B.).

Așa fiind și față de actul de trimitere în judecată care apare incomplet, în temeiul art. 334 C.proc.pen s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de inițiere, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - în aceeași infracțiune, dar cu încadrarea juridică prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, avându-se în vedere că toate cele trei aliniate de la art. 7 sunt aplicabile în speța dedusă judecății: atât cele privitoare la conținutul cadru al infracțiunii, cât și aliniatele referitoare la maximul pedepsei aplicabile și cazul concursului de infracțiuni, iar raportarea la art. 2 din aceeași lege, privește expresiile de „grup infracțional" și identifică „infracțiunile grave" stipulate în text la pct. 9 și 12, printre care și infracțiunile de proxenetism și trafic de persoane.

Atunci când activitatea infracțională a început sub incidența dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și a continuat și după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, se va reține la încadrarea juridică a infracțiunilor consumate sub imperiul noii legi, dispozițiile art. 13 C. pen.

Este cazul inculpaților C.I., P.O., S.M., M.D.

Privitor la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, instanța a respins cerere de schimbare a încadrării juridice, și a constatat că infracțiunea de spălare de bani prevăzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, nu este realizată sub elementele sale constitutive, motiv pentru care s-a pronunțat achitarea inculpaților trimiși in judecată pentru această faptă, întrucât textul legal incriminator are în vedere o alta persoană decât inculpatul și care, cunoscând proveniența ilicită a bunurilor le dobândește, deține sau folosește, ori le transferă, știind că acestea provin din săvârșirea infracțiunii, ceea ce nu este realizat și nici nu s-a dovedit în speța dedusă judecății.

Așa fiind, și față de soluția de achitare, s-a dispus restituirea bunurile indisponibilizate inculpaților și care au fost propuse a fi confiscate, întrucât ar proveni din comiterea acestei infracțiuni. Este cazul inculpaților P.C.O., M.D., S.M.

În ce privește infracțiunile de proxenetism și trafic de persoane, s-a reținut, de către instanța de fond că problemele de drept au fost în cea mai bună parte tranșate prin cele două recursuri în interesul legii pronunțate în materie, respectiv, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 49/2007 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16/2007.

Traficul de persoane incriminat prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, precum și infracțiunea de proxenetism prev de art. 329 C. pen., comise asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de timp și de loc, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni în concurs.

Astfel, infracțiunile comise de inculpați, atunci când le-au căzut victime mai multe femei, fiind săvârșite în urmărirea aceluiași scop, la intervale relativ scurte, prin același mod de operare și în aceleași condiții de timp și de loc, le sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., atât în cazul infracțiunii de proxenetism (pentru toți cei opt inculpați trimiși în judecată), cât și în cazul infracțiunii de trafic de persoane majore (în cazul inculpaților P., S., M.).

De asemenea, la cererea procurorului de ședință și față de probele administrate instanța, conform art. 334 C. proc. pen. instanța de fond a procedat la schimbarea de încadrării juridice, prin reținerea dispozițiilor art. 41, art. 42 C pen. (pentru toți inculpații pentru proxenetism și pentru cei trei menționați mai sus, în ce privește infracțiunea prevde art. 12 din Legea nr. 678/2001).

În ce privește împrejurarea dacă infracțiunile de trafic de persoane și cea de proxenetism pot coexista, s-a apreciat de către instanța de fond că pot coexista, făcându-se trimiterea la Decizia în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16/2007, astfel că, în temeiul art. 334 C. proc. pen s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor inculpaților după cum ele au fost săvârșite prin constrângerea victimelor sau cu acceptul lor, fie prin accept urmat de constrângere, fie constrângere urmată de acceptul ulterior, prin celelalte modalități arătate mai sus, sau în ambele variante, situație în care se vor reține faptele în concurs realin.

Referitor la materialul probator din dosar, instanța a reținut starea de fapt prezentată mai sus, ca fiind dovedită cu prisosință, relevante fiind nu doar declarațiile de martori anonimi sau cu identitate cunoscută, recunoașterile după fotografii, planșele foto, dinamica ce reflectă frecventa trecerilor frontierei de stat de către inculpați, dar mai cu seamă conținutul convorbirilor purtate de inculpați între ei, sau de aceștia cu prostituatele, ori cu alți membrii ai rețelei.

Toate aceste probe se coroborează și cu datele ce rezultă din dosarul aflat în volumul nr. 110/D/ll din 22 iunie 2006 și care a fost înaintat instanței de urmare și după sesizarea cu rechizitoriu și care reprezintă actele efectuate prin comisia rogatorie internațională de către autoritățile spaniole.

Tribunalul a reținut referitor la inadvertențele, neclaritățile, chiar contradicțiile ori confuziile din declarațiile martorilor audiați în cauză prin perioadă de timp îndelungată și în care fizionomiile inculpaților au suferit uneori modificări semnificative, cererea martorilor anonimi de a nu le fii deconspirată identitatea reală, prin răspunsurile pe care le-ar fi dat la întrebările directe puse de către inculpați și presiunea deosebită creată de inculpați în sala de judecată în momentul audierii martorilor sub acoperire.

Alte probe sunt declarațiile martorilor cu identitate protejată, care nu au putut fi prezentați de parchet la instanță, motivându-se fie că sunt plecați din țară, fie că și-au schimbat domiciliul; aceștia au fost audiați în faza de urmărire penală (după începerea acesteia), iar declarațiile lor au fost citite integral, în conformitate cu dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., respectiv, declarațiile date de martorii cu identitate protejată: D.M., C.M., S.I., declarația consemnată de procuror la 11 octombrie 2004 - cu prilejul recunoașterii inculpaților după fotografie, a martorei C.S.

Privitor la convorbirile telefonice care au fost interceptate, instanța a reținut că pentru toate există autorizații legal emise de organele abilitate.

S-a mai precizat că potrivit art. 11 lit. a) din Legea nr. 281/2003 au intrat în vigoare dispozițiile privitoare la arestare și percheziție la 3 zile de la publicare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 11 lit. b) din acest act normativ, toate celelalte dispoziții ale legii, inclusiv cele referitoare la autorizațiile de interceptare, având amânată intrarea în vigoare până data 1 ianuarie 2004, astfel că nu a fost primită această susținere întrucât nu are suport legal.

În ce privește probatoriul administrat cauzei s-a reținut de către instanța de fond ca relevante asupra vinovăției și întregii activități infracționale comise de inculpați procesele verbale și transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpații, planșele foto aflate la dosarul cauzei, ridicate ca urmare a perchezițiilor de la domiciliile inculpaților precum și fotografiile prelucrate de pe calculator și care îi înfățișează pe unii alături de ceilalți, precum și în compania inculpatului C.I. și a altor reprezentanți ai lumii interlope la diferite aniversări ori evenimente la care au participat împreună, cu toate că, în mod constant inculpații au negat existența vreunei legături între ei, susținând nesincer chiar că nu s-ar cunoaște.

În ce-l privește pe inculpatul P.O.C. s-a reținut, în esență, că probele administrate cauzei au confirmat vinovăția acestuia pentru faptul că în perioada 2002-2004, a constituit, aderat și sprijinit grupul infracțional al lui C.I., a racolat, a recrutat, a cazat, a transportat, femei în Spania, cărora Ie-a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma traficării și exploatării lor sexuale, iar uneori a procedat la constrângerea lor fizică ori verbală în vederea practicării prostituției, ori pentru obținerea de venituri mai mari.

Printre femeile traficate enumerăm pe martora cu identitate protejată „C.M.", și „C.D.", „C.A.M.", „C.L." - precum și alte tinere, purtând prenumele de „I.", „C.” „M.", „A.", „A.", „R.", „P.", „G." ș.a.

Audiat fiind, inculpatul P.O. a negat săvârșirea faptelor reținute în sarcina lui, însă apărările acestuia au fost înlăturate de instanță raportat la probele administrate cauzei.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului P.O.C. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de „constituire, inițiere, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave", precum și a infracțiunilor continuate de trafic de persoane și proxenetism, fapte aflate în concurs realin.

Privitor la prima infracțiune, se reține că inculpatul a desfășurat activități de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a grupului infracțional pe perioada 2002-2004, (grupul în totalitatea lui numărând mai mult de trei persoane, având în vedere cele reieșite din expozitiv și față de faptul că pe zona Sibiu au acționat și inculpații din dosarul disjuns și cu privire la care sunt dovezi în volumele 9 și 10) și față de precizările făcute anterior, se impune schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

Privitor la infracțiunea de trafic de persoane, instanța reține că în aceeași perioadă inculpatul a comis această faptă în modalitățile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înșelăciune,constrângere, amenințare ori violență, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată și având aceeași rezoluție infracțională, faptă comisă împreună cu de mai multe persoane și asupra mai multor victime, dintre care este probată fapta asupra lui C.M., C.A.M. și L.C.

Față de cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de parchet și din oficiu, și pentru considerentele precizate, având în vedere actul de trimitere în judecată, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a cestei fapte, cerere formulată de apărare în sensul reținerii infracțiunii de proxenetism în loc de cea de trafic de persoane, cu motivarea că prin modalitatea concretă în care a acționat asupra victimelor, sunt realizate ambele infracțiuni în concurs realin.

Privitor la infracțiunea de proxenetism, inculpatul a comis această faptă în perioadă menționată în modalitățile îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, față de mai multe victime, printre care C.M., L.C., I., C. ș.a. (amintite mai sus) în baza aceleiași rezoluții infracționale, o perioadă îndelungata de timp. Față de cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuția părților, față de actul de trimitere în judecată, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. pentru considerentele de fapt și de drept arătate deja.

Vor fi reținute ambele infracțiuni in sarcina inculpatului în concurs real, atât cea de proxenetism, cât si cea de trafic de persoane, întrucât inculpatul a acționat asupra unora dintre victime prin modalitățile incriminate de ambele texte legislative (ex: L., C., C.A., C.B.).

Privitor la infracțiunea de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 pentru care inculpatul P.O.C. a fost trimis în judecată, se va pronunța achitarea acestuia în baza art. 11 pct. .2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru cele arătate și se va dispune restituirea bunurilor indisponibilizate și despre care parchetul a susținut că provin din comiterea acestei fapte, dar nu s-a făcut această dovadă. Din declarațiile martorului B.M. nu a rezultat ca imobilul înscris pe numele părinților inculpatului din Gura Râului, provine din săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

Privitor la pedepsele ce se vor aplica inculpatului P.C.O., instanța a reținut, printre altele, că este recidivist post executoriu, a comis fapte de o gravitate deosebită, el însuși având o contribuție majoră la realizarea activității infracționale ce face obiectul acestui dosar.

În ce-i privește pe inculpații Ș.V. și C.C.Ș. s-a reținut, în esență, că aceștia au acționat în Cisnădie, că au întreprins activități de proxenetism privind pe martorele minora G.I. și C.C.E. în anul 2003, după ce în prealabil le-au recrutat prin promisiunea unor locuri de muncă în Spania, într-un restaurant, inculpații ocupându-se de formalitățile de obținere a pașaportului.

Audiat fiind, inculpatul Ș.V. a recunoscut parțial faptele în declarația dată în prezența avocatului său în cursul urmării penale, declarație care a fost avută în vedere de instanță la stabilirea vinovăției sale, înlăturându-se ca nesincere declarațiile sale subsecvente.

Inculpatul C.C.Ș., audiat fiind, a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, susținerile sale fiind înlăturate, fiind cert dovedit că Ie-a racolat pe cele două fete, în vederea practicării prostituției Spania și cu privire la constrângerea lor la prostituție pe teritoriul României, obținând bani din această activitate.

În drept, faptele inculpatului Ș.V., care în anul 2003, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat și specializat în traficarea de tinere pe relația Spania, organizat și condus de liderul cunoscut, împreună și cu alți inculpați în cauză (printre care și inculpații M., G., T. din dosarele disjunse) în vederea exploatării lor sexuale și care a constat în recrutarea martorelor G.I. și C.C.E., în îndemnul lor la prostituție, constrângerea fizică și psihică în vederea practicării prostituției, traficului de persoane și tragerea de foloase de pe urma acestora, cunoscând că G. este minoră, împreună cu coinculpatul C. (în ceea ce privește infracțiunea de proxenetism), fapte comise în baza aceleiași rezoluții infracționale - și care realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave cum ar fi proxenetismul, infracțiune prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C. pen. și a infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C pen. ambele cu art. 33 lit. a) C pen.

Inculpatul Ș.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, proxenetism, prev de art. 329 alin (1) - (3) C. pen.en., trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C pen și art. 37 lit. b) C. pen.

Procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003 (pentru că s-au organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave), pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C pen, cu referire la minora G.I., trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C pen, cu referire la C.C. și pentru infracțiunea de proxenetism cu minor, prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) cu aplicarea art. 41 și 42 C pen. (fiind vorba de mai multe persoane G. și C.) și cu aplicarea art. 37 lit. b) C pen, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C pen.

S-a solicitat de către apărare schimbarea încadrării juridice din trafic de persoane, în prostituție și achitarea inculpatului pentru infracțiune prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu este probată.

Față de probatoriul administrat, față de cererile formulate de procuror și apărare, față de cele menționate cu caracter de generalitate privitor la încadrările juridice ale faptelor deduse judecății și care sunt valabile și în cazul acestui inculpat, și având in vedere starea de fapt reținută mai sus, precum și probele reținute în acuzare și la care instanța a făcut referire că vor fi avute in vedere, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș.V. după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C. pen. pentru cele precizate deja;

- din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., fapta fiind comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceleași condiții de timp și loc și asupra mai multor victime (G. și C.), fiind dovedit și recunoscut că despre una cunoștea că este minoră (G.I.).

Au fost respinse celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică formulate de procuror privind infracțiunile speciale prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât nu se va reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și minori în concurs cu cea de proxenetism, având în vedere că în opinia instanței inculpatul, prin activitățile comise și descrise că au fost săvârșite, nu ar fi comis infracțiunile de proxenetism în condițiile din Legea nr. 678/2001 (fraudei, înșelăciunii, etc), sens în care, în absența acestor condiții cumulative și exprese, se va reține doar infracțiunea de proxenetism (cu variantele îndemnului, recrutării, tragerii de foloase, constrângerii, traficului de persoane în acest scop și cu privire la major și minor).

Inculpatul este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 127 din 3 august 2000 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă la prin decizia penală nr. 351/2001 a Curții de Apel Alba lulia, fiind liberat condiționat la data de 15 mai 2002, cu un rest de pedeapsă de 308 zile - recidiva prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere, printre altele, gravitatea deosebită a faptelor comise, contribuția sa comparativ cu a celorlalți inculpați din dosar, beneficiile realizate urmare faptelor comise și atitudinea pe parcursul procesului penal, încercarea de a determina martorii să revină la declarațiile anterioare, consecințele faptelor, numărul mic al victimelor traficate, situația sa familiară, precum și criteriile generale și speciale prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

În drept, faptele inculpatului C.C.Ș. care, în anul 2003, împreună cu inculpatul Ș.V. Ie-a îndemnat pe martorele G.I. și C.E. la prostituție, Ie-a înlesnit practicarea acesteia prin găsirea de clienți, alteori Ie-a constrâns fizic și psihic în vederea practicării prostituției și a tras foloase de pe urma acestora, cunoscând că G. este minoră, fapte comise în baza aceleiași rezoluții infracționale - realizează elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

Inculpatul C.C.Ș. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen., de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și, cu referire la minora G.I., trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire la C.C., toate faptele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru: infracțiunea de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu referire la minora G.I., trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 C pen, cu referire la C.C. și pentru infracțiunea de proxenetism cu minor, prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) cu aplicarea art. 41 și 42 C pen. (fiind vorba de mai multe persoane, G. și C.) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C pen.

Apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia de sub orice acuză, întrucât nu există probe care să-l incrimineze.

Față de probatoriul administrat și precizat, față de cererile formulate de procuror, față de cele menționate cu caracter de generalitate privitor la încadrările juridice ale faptelor deduse judecății și care sunt valabile și în cazul acestui inculpat, și având in vedere starea de fapt reținută mai sus, precum și probele pe care Ie-a reținute în acuzare și la care instanța a făcut referire că vor fi avute in vedere, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul C.C.Ș., după cum urmează:

Din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. fiind comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceleași condiții de timp și loc și asupra mai multor victime - G. și C. (și pentru faptul că s-a dovedit și a și recunoscut că știa împrejurarea că G.I. este minoră declarația inculpatului aflată în voi. 5 fila 29 dosar urmărire penală).

Se vor respinge celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică formulate de procuror privind infracțiunile speciale prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât nu se va reține în sarcina inculpatului C.C. comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și minori în concurs cu cea de proxenetism, având în vedere că prin activitățile comise și descrise inculpatul nu a comis infracțiunile de proxenetism în condițiile speciale menționate în Legea nr. 678/2001, sens în care se va reține doar infracțiunea de proxenetism, cu variantele infracțiunii realizate sub forma îndemn, înlesnire, constrângere și tragere de foloase de pe urma practicării prostituției. (în același sens a se vedea și Decizia în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16/2007 – pct. 5, publicată în M. Of. al României nr. 542 din 17 iulie 2008). Privitor la infracțiunile prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, se va dispune achitarea acestuia, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 12 din lege, respectiv săvârșirea faptei prin răpire, fraudă, înșelăciune, violență, etc.

La dozarea pedepsei ce se va aplica, instanța va avea in vedere gravitatea faptelor de proxenetism în concret comise, faptul că a traficat două victime, că nu a obținut sume substanțiale din activitatea infracțională, precum și împrejurarea că nu a cunoscut, în afara inculpatului Ș.V., pe nici unul din membrii rețelei de traficanți și nu a acționat în nici un fel în sprijinul acestui grup, că nu este cunoscut cu antecedente penale, se va aplica o pedeapsă orientată spre minimul specialin.

În ce-i privește pe inculpații S.M. și C.B.V., s-a reținut, în esență, că cei doi inculpați împreună cu inculpatul B.N. - din dosarul disjuns, au acționat in zona Prahova, constituind și aderând la grupul condus de inculpatul C.I., în cursul anilor 2002 - 2004 (S.M.), respectiv 2003-2004 (C.B.).

Inculpatul S.M. fie a recrutat, a organizat transportul în Spania, a procurat documente de călătorie, a cazat în apartamente închiriate pe martorele cauzei pe care Ie-a determinat prin înșelăciune, amenințare ori violență, să se prostitueze (cu referire la martorele C.M., C.S., T.M., alte fete despre care martorele au relatat), fie pe aceleași martore sau pe alte femei traficate, Ie-a îndemnat, Ie-a înlesnit ori a tras foloase de pe urma practicării de către acestea a prostituției (printre care: R.E., C.M., I.R., C.S.).

Inculpatul C.B.V., fiind prieten cu cei doi inculpați S. și B., la rândul lui a recrutat, a înlesnit practicarea prostituției, ori a cazat în locuința sa pe martorele T.M., C.S. și T.M. în perioada 2002 - 2003, cunoscând că prietenii săi fac parte din acest grup la care a aderat și pe care l-a sprijinit având clar reprezentarea a ceea ce martorele urmează a face odată ajunse în Spania.

În ce privește cele două declarații notariale - extrajudiciare, depuse în apărare, declarații din care rezultă că din proprie inițiativă s-au prezentat martore R. și F.A.O., prin care martorele își retractează cele declarate în cursul urmăririi penale, instanța Ie-a înlăturat ca nesincere și date pentru a-l ajuta pe inculpat, în virtutea bunelor lor relații din trecut.

Audiați fiind, cei doi inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, precizând că nu se fac vinovați de nici una din faptele respective, apărările acestora fiind infirmate de întreg materialul probator administrat la dosarul cauzei.

În drept, faptele inculpatului S.M. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire, inițiere, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, precum și a infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, fapte aflate în concurs realin.

Privitor la prima infracțiune, se reține că inculpatul a desfășurat activități de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a grupului infracțional condus de liderul C.I., în perioada 2002-2004, (grupul în totalitatea lui numărând mai mult de trei persoane, având în vedere cele reieșite din expozitiv și față de faptul că numai pe zona Prahova au acționat alături de el, inculpatul B. și C.) și față de precizările făcute anterior, se impune schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Privitor la infracțiunea de trafic de persoane, instanța reține că în aceeași perioadă inculpatul a comis această faptă în modalitățile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înșelăciune, amenințare și violență, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată și având aceeași rezoluție infracțională, faptă comisă împreună cu de mai multe persoane și asupra mai multor victime, dintre care este probată fapta asupra martorelor C.M., C.S. (conform declarațiilor celorlalte martore audiate și procesului verbal de recunoaștere după planșele foto din 11 noiembrie 2004), T.M., alte fete care se prostituau pentru S. și despre care relatează martorele D.M., I.R., M.A., T.M.

Față de cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de parchet și din oficiu,și pentru considerentele precizate și având în vedere actul de trimitere în judecată, instanța, în baza art. 334 C.proc.pen schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. Se vor respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte, cerere formulată de apărare, în sensul reținerii doar a infracțiunii de proxenetism în loc de cea de trafic de persoane. Nu va fi primită aceasta cerere de schimbare a încadrării juridice deoarece cele două infracțiuni coexistă și se află în concurs real, întrucât, pe parcursul timpului, fie înainte, fie după ce practicau deja prostituția, inculpatul a și constrâns unele femei să o practice, iar pe altele Ie-a indus în eroare cu privire la ceea ce urmau să facă odată ajunse în Spania.

Pentru reținerea formei continuate a infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, s-au avut în vedere la schimbările de calificare, îndrumările date prin Decizia în interesul Legii nr. 69 din 4 iunie 07 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în M. Of. nr. 775/15/11/2007.

Privitor la infracțiunea de proxenetism, instanța reține că inculpatul a comis această faptă în perioadă 2002 - 2004 sub forma îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, față de mai multe victime printre care R.E. (martoră audiată sub identitatea protejată de „M.N."), C.M., I.R., C.S. (faptă probată prin declarațiile celorlalte martore și conform celor menționate în procesul verbal de recunoaștere după fotografie de către aceasta) în baza aceleiași rezoluții infracționale, o perioadă îndelungată de timp.

Față de cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuția părților, față de actul de trimitere în judecată, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea continuată de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., pentru considerentele de fapt și de drept arătate deja.

Vor fi reținute ambele infracțiuni in sarcina inculpatului în concurs real, atât cea de proxenetism, cât și cea de trafic de persoane, întrucât inculpatul a acționat asupra unora dintre victime prin modalitățile incriminate de ambele texte legislative.

Privitor la infracțiunea de spălare de bani prev de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 pentru care inculpatul S.M. a fost trimis în judecată, se va pronunța achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru cele arătate mai sus și față de soluția de achitare, se va dispune restituirea bunurilor indisponibilizate și despre care parchetul a susținut că provin din comiterea acestei fapte, dar privitor la bijuteriile indisponibilizate nu s-a făcut o astfel de dovadă (bunuri din aur, electrocasnice, chitanțe, plicuri cu rezervări de avion, alte înscrisuri aflate în plicuri și ridicate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în 6 mai 2004 - vol. III dosar urmărire penală, filele 164 și următoarele).

La stabilirea și aplicarea pedepselor aplicate inculpatului S.M., s-au avut în vedere, printre altele, multitudinea faptelor în concret comise de către acesta, pericolul social prezentat de infracțiunile săvârșite și pentru care a fost găsit vinovat, contribuția sa majoră comparativ cu a celorlalți inculpați din dosar, atitudinea sa pe parcursul procesului penal care au format convingerea că inculpatul nu realizează nici la termenul judecării în fond a cauzei a gravității acestor fapte, având in vedere toate criteriile generale și speciale prev de art. 52 și 72 C. pen

În drept, faptele comise de către inculpatul C.B.V., care în perioada 2002 - 2003 a aderat și sprijinit grupul infracțional condus de C.I., alături de S.M., B.N., de ceilalți membrii ai organizației, precum și fapta aceluiași inculpat de a recruta și înlesni practicarea prostituției și cazarea prostituatelor T., C. și T. în propria locuință, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave și cea de proxenetism.

Se reține de către instanță împrejurarea că inculpatul C.B. nu a acționat asupra martorelor C.S., T.M. și T.M.A. prin modalitățile arătate expres în dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice a faptei sale din cea de trafic de persoane, în cea de proxenetism .Această infracțiune este continuată fiind comisă în realizarea aceleași rezoluții infracționale și asupra mai multor victime în varianta recrutării în vederea trimiterii la prostituție (în ceea ce o privește pe martora T.M.), a înlesnirii practicării prostituției,în varianta cazării in domiciliul său (pe martorele T.M., C.S. și T.M.A.), cunoscând că tinerele urmează a se prostitua în Spania pentru S., Bârsan; în acest mod, inculpatul a aderat la grupul constituit de inculpatul C.I., grup din care, așa cum reiese și din planșele foto de la dosar, făcea și el parte.

Față de actul de trimitere în judecată și pentru considerentele menționate mai sus, precum și cu prilejul referirilor anterioare, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul C.B.V. după cum urmează:

- infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. a) C. pen.;

- infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 37 lit. a) C. pen.

Față de faptul că nu a fost reținută în sarcina inculpatului infracțiunea de trafic de persoane, nu a fost primită cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror, în sensul reținerii formei continuate a acestei infracțiuni, caracterul continuat al faptei comise regăsindu-se în cadrul faptei de proxenetism reținute de instanță.

Inculpatul C.B.V. este cunoscut cu antecedente penale, având mai multe condamnări, o parte pentru fapte comise în minoritate. Prin sentința penală nr. 432 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpina inculpatul fiind major la acea dată, a fost condamnat în baza art. 37 alin. (1) și art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare, pedeapsă suspendată condiționat și apoi grațiată conform Legii nr. 543/2002. Cum în cuprinsul termenelor de încercare, inculpatul a comis prezentele infracțiuni, instanța urmează a revoca beneficiul suspendării condiționate precum și al grațierii condiționate și va dispune contopirea cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 432 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpina.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestui inculpat, instanța de fond a avut in vedere, printre altele, faptele în concret comise de către acesta, pericolul social prezentat de infracțiunile săvârșite și pentru care a fost găsit vinovat, atitudinea sa cooperantă pe parcursul procesului penal, dar și încercarea de a determina prin persoane interpuse pe martori să revină la declarațiile anterioare, numărul mic al victimelor recrutate ori cazate, situația sa familiară, faptul că este încadrat în muncă și are șanse reale de reinserție socială, că a dat dovadă de regret a faptelor și a format convingerea instanței în acest sens, faptul că nu se află la prima confruntare cu legea penală, precum și a criteriile generale și speciale prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

În ce-i privește pe inculpații P.C. și M.D. s-a reținut, în esență, că cei doi numiți inculpați au acționat pe zona Neamț, ca membri ai grupul infracțional, inculpatul P.C., zis „M.", a acționat împreună cu B.N., în sensul că, aderând la grupul infracțional organizat de inculpatul C.I., îi recruta acestuia tinere în vederea traficării în Spania pe care le încuraja să practice prostituția și trăgea foloase materiale de pe urma lor, dintre femeile traficate amintim pe martorele anonime „T.M. "și „C.S.".

Inculpatul P.C., zis „M. se ocupa, printre altele, cu proxenetismul, nu doar în Spania și Italia, dar și în țară și făcea parte din grupul aparținând inculpatului C.I. și îi cunoștea pe inculpații din dosar M.D., B.N., precum și pe cei din Sibiu și Prahova cu care urma să participe la evenimente civile comune în „familie” astfel cum rezultă din transcrierile convorbirilor telefonice și planșele fotografice care îl înfățișează pe inculpat în compania membrilor rețelei conduse de C.I. (respectiv a inculpaților C., B., S. ori a liderului grupării etc.) și conduc la concluzia lipsei sale de sinceritate a inculpatului, care în toate declarațiile a negat orice colaborare cu aceștia sau chiar mai mult, a susținut că nici măcar nu i-ar cunoaște pe unii dintre cei cu care apare fotografiat la evenimente ce au avut loc în anul 2003.

Audiat fiind, inculpatul P.C. nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, declarând că nu a recrutat nici o persoană pentru a o trimite în Spania la prostituție, și că pentru cele două martore audiate sub identitățile de „C.S." și „T.M." a fost rugat de către inculpatul B.N. să le împrumute cu bani, în vederea obținerii pașaportului, însă apărarea inculpatului este vădit nereală și este contrazisă de ansamblul materialului probator administrat la dosarul cauzei.

În drept, faptele inculpatului P.C., care în anul 2003, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat și specializat în traficarea de tinere pe relația Spania, grup constituit și condus de inculpatul C.I., și care, împreună cu B.N. și pentru acesta a recrutat, a încurajat, înlesnit și a tras foloase materiale de pe urma practicarea prostituției de către martorele anonime „T.M." și „C.S." prin organizarea trimiterii lor in Spania și prin procurarea documentelor de călătorie și actelor necesare, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și proxenetism - art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

Față de actul de trimitere în judecată și față de cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror, instanța în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul P.C. după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003;

- din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

Dacă privitor la prima schimbare de încadrare juridică, nu se impun alte precizări suplimentare față de cele făcute anterior în cauză, fiind valabile și în ceea ce-l privește pe acest inculpat, referitor la reținerea infracțiunii de proxenetism în formă continuată în loc de infracțiunea de trafic de persoane se impune a fi făcută următoarea precizare: câtă vreme nu s-a dovedit că inculpatul a acționat față de cele două victime în condițiile specifice prevăzute la art. 12 din Legea nr. 678/2001, fapta se încadrează doar în prevederile art. 329 alin. (1) și (2) și cu reținerea dispozițiilor art. 41, art. 42 C. pen. (inculpatul având unică rezoluție infracțională).

S-au respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror, privitoare la caracterul continuat al infracțiunii de trafic de persoane, întrucât nu s-a reținut o astfel de calificare faptei săvârșite de către inculpat.

La stabilirea și aplicarea pedepselor aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere, printre altele, faptele comise și care au fost reținute ca fiind dovedite de către instanță, contribuția inculpatului la susținerea acestui grup infracțional, datele ce caracterizează persoana inculpatului și care pledează fie în favoarea acestuia (lipsa antecedentelor penale, atitudinea lui mai cooperantă decât a celorlalți pe parcursul cercetării judecătorești, numărul mic de victime dovedite în cauză), dar și pe cele în defavoarea sa (persoană înclinată spre a comite fapte antisociale, nesincer, precum și celelalte criterii prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

În ce-l privește pe inculpatul M.D. zis „ M.l" s-a reținut, în esență, că acesta a constituit, aderat, și sprijinit grupul infracțional al inculpatului C.I., fiind unul dintre locotenenții importanți ai acestuia și cel care îl înlocuia la comandă.

M.D. a desfășurat o activitate laborioasă de trafic de persoane și proxenetism în perioada de referință. Asupra unor martore a acționat și prin modalitățile prevăzute de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, situație ce face ca față de acelea, să fie incidente ambele prevederi legale, iar faptele să se afle in concurs realin.

Dovadă celor de mai sus stau relatările martorelor anonime audiate atât la urmărire penală, cât și la instanță și care au precizat că înțeleg să-și mențină declarațiile anterioare.

Aceste declarații se coroborează și cu declarațiile celorlalte martore anonime pe care parchetul a fost în imposibilitate să le prezinte, deși s-au luat măsurile procedurale spre a fi prezentate.

O altă remarcă ce se impune a fi făcută, este aceea că unele din martorele propuse de acuzare, instanța Ie-a înlăturat declarațiile făcute de la stabilirea adevărului judiciar, pentru că nu au fost audiate nemijlocit și au dat declarații înainte de începerea urmăririi penale. Este vorba despre cele declarate de C.I., M.A., J.R., R.S., D.M. și C.C..

Declarațiile martorelor pe care instanța Ie-a reținut că au fost luate cu respectarea cerințelor prevăzute de lege și care au făcut referiri exprese și la activitatea infracțională a inculpatului M.D., sunt următoarele: I.R., T.M., C.M., C.E., D.M., C.M. și S.I.

Înlăturând unica declarație a unei martore minore C.I. .martoră care nu a fost prezentată de parchet la instanță, iar declarația acesteia dată în faza de urmărire penală s-a luat înainte de începerea urmăririi penale, instanța constată că acuza săvârșirii faptei de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 este nesusținută de nici o altă probă, situație față de care nu se va proceda nici la schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni, așa cum a solicitat parchetul în sensul raportării ei și la alin. (4) al acestui articol, ci va proceda la achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

Față de probele învederate mai sus, a fost înlăturată ca nesinceră și neconformă realității declarația martorei M.A., soția inculpatului. Ca probe indubitabile ale vinovăției acestui inculpat, sunt transcrierile convorbirilor telefonice, convorbiri purtate de inculpat fie cu ceilalți membrii ai rețelei, trimiși sau nu în judecată (și care, după spusele inculpatului M., membrii rețelei erau în număr de peste 40 de persoane), fie cu liderul acestei grupări, inculpatul C.I., dar și cu femeile care se prostituau pentru ei.

Alte probe în susținerea vinovăției inculpatului M.D. sunt și declarațiile martorelor din dosarul comisiei rogatorii și identificate cu numerele 87/BCRI, 83/BCRI, 77/BCRI, 90/BCRI, 91/BCRI, 81/BCRI, 82/BCRI și care relevă aceleași împrejurări arătate mai sus, procesele verbale ale perchezițiilor domiciliare și informatice efectuate, dovada dinamicii intrărilor și ieșirilor din țară.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința sa din municipiul Roman, județul Neamț, au fost depistate o armă de vânătoare, un pistol cu gaze și o cantitate mare de muniție, iar cu ocazia efectuării unei constatări tehnico-științifice balistice coroborată cu expertiza efectuată privitor la muniția găsită a rezultat că inculpatul nu era autorizat să dețină un număr de 77 cartușe „S.B." calibru 5,6 mm., această categorie de muniție fiind interzisă la deținere pentru armele de vânătoare.

Inculpatul M.D. a arătat că acest gen de muniție se utilizează la vânătoarea de răpitoare și ar aparține unui prieten al său, R.V.. Pe de altă parte, inculpatul era autorizat de către A.J.V.P.S. Neamț ca vânător având și permis de armă însă, conform normelor legale în vigoare avea obligația de a deține numai muniția pentru care era autorizat, astfel încât nu-și poate formula o asemenea apărare, care pe lângă faptul că nu îl exonerează de răspundere, este și nesinceră și nesusținută de probe, muniția fiind deținută contrar prevederilor legale și descoperită în locuința sa cu ocazia percheziției domiciliare, în același loc cu armele și munițiile pentru care era autoriza legal, respectiv un fișet metalic situat la etajul imobilului. Așa fiind, nu va fii primită apărarea inculpatului privitor la această infracțiune și reținându-i-se vinovăția sa, se va dispune confiscarea muniției ilegale la deținere.

Inculpatul M.D., zis „M." nu a recunoscut nici una din faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Apărările inculpatului s-au dovedit a fi nereale, în raport de întregul material probator administrat la dosarul cauzei.

În drept, faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire, inițiere, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, precum și a infracțiunilor de trafic de persoane majore, proxenetism și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fapte aflate în concurs realin.

Privitor la prima infracțiune, se reține că inculpatul a desfășurat activități de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a grupului infracțional pe perioada 2002 - 2004, iar față de data apariției Legii nr. 39/2003, se vor reține și dispozițiile art. 13 C. pen. pentru actele materiale anterioare acesteia.

Față de precizările făcute se impune schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. și se va respingerea cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror, în sensul că s-ar regăsi și ar fi absorbită in conținutul acestei infracțiuni și cea de spălare de bani.

Privitor la infracțiunea de trafic de persoane, instanța reține că în aceeași perioadă, inculpatul M. a comis această faptă în modalitățile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înșelăciune, amenințare și violență, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată și având aceeași rezoluție infracțională, faptă comisă împreună cu mai multe persoane și asupra mai multor victime. Față de actul de trimitere în judecată se va schimba încadrarea juridică și se va reține caracterul continuat al acestei infracțiuni.

Privitor la infracțiunea de proxenetism, inculpatul a comis această faptă în perioada menționată și în modalitățile îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, față de mai multe victime, în baza aceleiași rezoluții infracționale, o perioadă îndelungata de timp .

Atât pentru infracțiunea continuată de trafic de persoane, cât și pentru cea de proxenetism, s-au avut în vedere la schimbările de calificare, îndrumările date prin Decizia în interesul Legii nr. 69 din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție publicată în M. Of. nr. 775/15/11/2007.

Vor fi reținute ambele infracțiuni in sarcina inculpatului în concurs real, atât cea de proxenetism, cât si cea de trafic de persoane, întrucât inculpatul a acționat asupra unora dintre victime prin modalitățile incriminate de ambele texte legale, așa cum s-a expus mai sus.

Privitor la infracțiunea de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, pentru care inculpatul M.D. a fost trimis în judecată, s-a pronunțat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru cele arătate și se va dispune restituirea bunurilor indisponibilizate și despre care parchetul a susținut că provin din comiterea acestei fapte, dar nu s-a făcut această dovadă.

Concluziv, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D., zis „M.", după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- din infracțiunea de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

- din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică (privind infracțiunile de spălare de bani și trafic de minori, întrucât așa cum s-a precizat și în cazul celorlalți inculpați, nu sunt întrunite elementele constitutive ale primei infracțiuni, și pentru faptul că nu a fost probată cea de a doua, declarația martorei minore C.I. fiind înlăturată de instanță pentru considerentele arătate, situații față de care, inculpatul va fi achitat pentru ambele infracțiuni.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere, printre altele, că inculpatul are antecedente penale, dar nu este recidivist, nefiind îndeplinită cerința duratei pedepsei privitoare la primul termen al recidivei - inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 479/2001 a Judecătoriei Neamț, definitivă la 12 iunie 2001 la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, inculpatul beneficiind și de grațierea acestei pedepse prin Legea nr. 543/2002, fapta a fost comisa în termenele de încercare prevăzute de lege, atât ale suspendării condiționate, cât și ale grațierii condiționate, se va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare - precum și a beneficiului grațierii pentru aceeași pedeapsă, și se va dispune executarea alături de pedeapsa ce se va stabili pentru prezentele infracțiuni aflate în concurs real, multitudinea faptele în concret comise de către acesta, pericolul social prezentat de infracțiunile deosebit de grave săvârșite și pentru care a fost găsit vinovat, contribuția sa majoră comparativ cu a celorlalți inculpați din dosar, atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal și care a format convingerea instanței a lipsei de empatie față de victimele infracțiunilor, multitudinea victimelor traficate, consecințele faptelor sale asupra acestora, având in vedere criteriile generale și speciale prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

În ce-l privește pe inculpatul C.I. s-a reținut, în esență, că în perioada 2001 - 2004 inculpatul C.I. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat având ca scop comiterea de infracțiuni grave, în principal traficul de persoane pe relația Spania, structurându-și o organizație ce se ocupa cu recrutarea de tinere din România, transportul lor până în Spania, cazarea în apartamente închiriate și obligarea acestora la practicarea prostituției într-un parc din Madrid, numit C.C., banii obținuți din această activitate fiind însușiți de către traficanți, o parte din aceștia revenindu-i și inculpatului C.I.

Faptele reținute în sarcina acestui inculpat se probează prin declarațiile martorelor audiate sub identitățile de T.M., C.S., D.M., I.R., C.M., C.M., V.L., C.E., S.I., cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonicei, cu conținutul actelor efectuate prin comisie rogatorie, precum și de planșele foto aflate la dosarul cauzei și care îl înfățișează pe inculpat în compania celorlalți membrii ai rețelei de traficanți, și anume P.O., P.C., S.M., C.B., M.T., B.N.

Faptele inculpatului, așa cum au fost descrise în cuprinsul acestei hotărâri atunci când s-a făcut referire la acest inculpat, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Aceste fapte au constat în aceea că, în perioada 2001 - 2004 inculpatul a inițiat, constituit și condus un grup infracțional organizat ce a acționat pe raza mai multor județe din România și în Spania, având drept scop comiterea de infracțiuni grave, constând în traficarea de femei prin recrutare, îndemn, înlesnire, cazare în apartamente special închiriate, în vederea practicării prostituției și obținerea de foloase materiale, faptă comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale și asupra a mai multor victime.

Față de actul de trimitere în judecată și față de cererea procurorului, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul C.I. și pentru motivele arătate cu prilejul comentariilor făcute în preambulul hotărârii, după cum urmează:

- din infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- din infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

Inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor la o pedeapsă de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a fostului Tribunal Suprem. Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 14 iulie 1998, iar pentru că de la liberarea sa condiționată și până la debutul activității sale infracționale nu s-a împlinit restul de 1780 de zile, și față de gravitatea faptei se impune revocarea beneficiului liberării condiționate pentru acest rest.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere, printre altele, amploarea și gravitatea faptelor comise, periculozitatea deosebită a acestora, antecedența penală a faptei și rolul inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri penale au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, precum și inculpații C.I., P.C.O., Ș.V., C.C.Ș., C.B.V., M.D., S.M. și P.C.

În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele după cum urmează:

Pedepsele aplicate inculpatului C.I. sunt netemeinice atât sub aspectul cuantumului, cât și a sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii, impunându-se majorarea acestor pedepse; nelegalitate în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor referitoare la recidiva post-condamnatorie, raportat la art. 39 alin. (1) și (2) C. pen.; netemeinice sub aspectul sporului de pedeapsă după contopirea pedepsei rezultante cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, în mod corect trebuie aplicat un spor de pedeapsă într-un cuantum mai consistent;

Netemeinicie în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului P.C.O. pentru infracțiunile săvârșite raportat la limitele speciale de pedeapsă stabilite de textul încriminator și în ceea ce privește sporul de doar 4 luni închisoare aplicat după contopirea pedepselor, în mod just pedepsele trebuiau aplicate într-un cuantum mai ridicat, ca și sporul de pedeapsă;

Nelegalitate și netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive; nelegalitatea în ce privește ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilelor, deoarece s-a făcut dovada că acestea au fost achiziționate de către inculpat cu banii obținuți din traficarea persoanelor - art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 118 C. pen.;

Nelegalitatea în ceea ce privește achitarea inculpatului Ș.V. pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, apreciindu-se greșit de către prima instanță că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni, urmare a omisiunii probelor administrate cauzei, declarațiile martorilor G.I. și C.C.E.;

Netemeinicia sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a sporului de pedeapsa, care trebuiau să fie într-un cuantum mai ridicat raportat la toate elementele cauzei; nelegalitatea și netemeinicie în ceea ce privește conținutul pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului pentru infracțiunile de proxenetism, în mod corect instanța de fond trebuia să-i interzică și exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.;

Nelegalitate și netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive;

Nelegalitatea în ceea ce privește achitarea inculpatului C.C. pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, apreciindu-se greșit de către prima instanță că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni, urmare a omisiunii probelor administrate cauzei, declarațiile martorilor G.I. și C.C.E.;

Nelegalitatea și netemeinicie în ceea ce privește conținutul pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului pentru infracțiunile de proxenetism, în mod corect instanța de fond trebuia să-i interzică și exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.; nelegalitate și netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive;

Nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul C.B.V. din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, urmare a interpretării greșite a probelor dosarului, din care rezultă fără echivoc săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de persoane, relevante fiind declarațiile martorei cu identitate protejată T.A., C.S., T.M.;

Netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, impunându-se majorarea cuantumului acestei pedepse, precum și aplicarea unui spor de contopire, având în vedere starea de recidivă post-condamantorie în care se află inculpatul, precum și gravitatea faptelor comise;

Nelegalitate și netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive;

Nelegalitate în ceea ce privește achitarea inculpatului M.D. pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, vinovăția acestuia rezultând din probele administrate cauzei, respectiv că a traficat-o pe minora C.I.; netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, impunându-se majorarea cuantumului acestei pedepse, precum și aplicarea unui spor de contopire, raporta la datele ce caracterizează persoana inculpatului; nelegalitate și netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive;

Netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului S.M. pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, impunându-se majorarea cuantumului acestei pedepse, precum și majorarea sporului de contopire, având în vedere datele ce caracterizează persoana acestuia și gradul de pericol social concret al faptelor comise în concurs; nelegalitate și netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive;

Netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, impunându-se majorarea cuantumului acestei pedepse; nelegalitate și netemeinicie sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, fiind dovedit cu martorele cu identitate protejată T.M. și C.S., vinovăția inculpatului pentru comiterea faptei de trafic de persoane; netemeinicie în ce privește neaplicarea niciunui spor de contopire, impunându-se aplicare unui atare spor, raportat la toate elementele cauzei; nelegalitate și netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive (f. 22-40 vol. I).

În memoriul depus la dosar inculpatul C.I. a criticat hotărârea atacată susținând, în esență, că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 197 C. proc. pen., întrucât a fost efectuată de către un procuror care nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 68 din Legea nr. 92/1992 și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pentru a funcționa la nivelul Parchetului de pe lângă I.C.C.J.; că s-au încălcat dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv, au fost administrate probe în etapa actelor premergătoare, respectiv, audieri de martori la sediul Ambasadei României de la Madrid, încălcându-se prevederile Convenției de la Viena și a Legii nr. 704/2001 și că s-a încălcat dreptul al apărare al inculpaților prin administrarea de probe la sediul ambasadei. Se mai susține, că hotărârea atacată se bazează pe probe ilegale, obținute prin amenințări și presiuni psihice la care au fost supuse martorele cu identitate protejată; că prin luarea în considerare a martorilor anonimi care nu au fost audiați nemijlocit de judecătorul de fond s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților prevăzute de art. 6 din C.E.D.O., după cum greșit s-au luat în considerare interceptările telefonice care au fost făcute cu încălcarea dispozițiilor art. 1 pct. 47 din Legea nr. 281/2003, respectiv, fără autorizarea judecătorului; că greșit s-a reținut că inculpatul s-a sustras urmăriri penale, acesta nefiind chemat niciodată în fața organelor de anchetă penală; că s-a încălcat prezumția de nevinovăție a inculpatului prin menținerea pe o perioadă îndelungată de timp a mandatului de arestare preventivă emis împotriva acestuia; că nu s-a reținut în concret perioada în care au fost comise faptele de către inculpat ; că soluția instanței de fond se bazează pe probe indirecte, obținute de la persoane cu o moralitate dubioasă și credibilitate îndoielnică.

În fine, o ultimă critică se referă la faptul că prin hotărârea de condamnare se încalcă grav și în mod repetat art. 6 din C.E.D.O., prin folosirea martorilor anonimi, a unor probe ilegale și a unor mărturii indirecte.

Se solicită astfel, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. b) raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond (f. 106-120 vol. I).

În memoriul depus la dosar inculpatul S.M. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că soluția instanței de fond se bazează pe acte de urmărire penală care sunt lovite de nulitate absolută, întrucât a fost efectuată de către un procuror care nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 68 din Legea nr. 92/1992 și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pentru a funcționa la nivelul Parchetului de pe lângă I.C.C.J., precum și pe probe ilegale administrate în faza actelor premergătoare, fiind încălcate dispozițiile art. 6 și art. 64 C. proc. pen.; că hotărârea atacată se bazează pe probe ilegale, obținute prin amenințări și presiuni psihice la care au fost supuse martorele cu identitate protejată; că probele administrate în cursul cercetării judecătorești sunt în totală contradicție cu cele administrate în cursul urmăriri penale. Se mai susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 300 C. proc. pen., menținând măsura arestări preventive a inculpatului o perioadă de peste 3 ani, deși detenția era nelegală, întrucât măsura preventivă a încetat de drept la data de 01 septembrie 2004.

Se solicită astfel, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) și c) C. proc. pen. achitarea inculpatului, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor (f. 163-176 vol. I).

Prin memoriul depus la dosar inculpatul P.C.O. critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăriri penale, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen., iar, în subsidiar, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2, lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată, în esență, că decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel nu are autoritate de lucru judecat în cauză și nu acoperă nulitățile procedurale ale actelor de urmărire penală, fiind evident că în cauză au fost încălcate atât dispozițiile legale privitoare la competența după materie - procurorul trebuia să efectueze urmărirea penală și nu operează delegarea, cât și necompetența funcțională raportat la împrejurarea că procurorul anchetator nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a funcționa la Parchetul de pe lângă I.C.C.J..;

Instanța de fond nu a fost sesizată legal întrucât majoritatea probelor care susține acuzarea au fost efectuate în faza actelor premergătoare, anterior emiterii rezoluției de începere a urmăririi penale, fiind încălcate prevederile art. 6, parag. 3 din C.E.D.O., art. 24 din Constituția Românie; că au fost încălcate prevederile Legii nr. 302/2004 și ale Convenției de la Viena, ratificată de România, fiind interzisă administrarea de probe în sediile ambasadelor. Se mai invocă faptul că nu s-a arătat în concret perioada constituirii grupului, că nu s-a stabilit concret și pe bază de probe componența grupului infracțional și că soluția de condamnare nu se bazează pe probe certe (f. 225- 239 vol. II).

În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul C.I., prin apărătorul ales, precum și inculpații P.C.O. și S.M., personal și prin apărătorii aleși, au susținut motivele scrise de apel, invocând în plus și nulitatea absolută a hotărârii atacate, întrucât s-au încălcat dispozițiile referitoare la publicitatea ședinței de judecată raporta la dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., astfel că se impune în cauză admiterea apelului și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul C.C.Ș., prin apărătorul legal, a solicitat a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și rejudecând a se dispune achitarea acestuia pentru infracțiunea de proxenetism, deoarece nu s-a făcut dovada constrângerii sau a amenințării.

În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul M.D., personal și prin apărătorul legal, a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului precizând că probele administrate în cauză nu duc la concluzia vinovăției.

În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul C.V., personal și prin apărătorul legal, a solicitat aplicarea unei pedepse spre minimul special fără spor deoarece nu se mai impune aplicarea acestuia.

În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul Ș.V., personal și prin apărătorul a precizat că din tot probatoriul administrate sunt două declarații care sunt subiective deoarece fetele respective se ocupau de prostituție în România de bună voie. Nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. raportat la natura și gravitatea faptelor.

În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul P.C., prin apărătorul legal, a solicitat, în principal, admiterea apelului și restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale, față de nulitatea absolută a procedurilor prev, de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar în subsidiar, admiterea apelului și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă cu certitudine că inculpații ar fi săvârșit astfel de fapte, și să se rețină că inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar inculpatul nu are antecedente penale, are 3 copii.

În apel, în aplicarea dispozițiilor art. 378 alin. (1)1 C. proc. pen. și jurisprudenta C.E.D.O. (cauza T. contra San Marino) și recomandarea Consiliului Europei - Serviciul de Executare, s-a procedat la ascultarea inculpaților P.C.O., S.M. și Ș.V. ( f. 240-242 vol. II).

Inculpații P.C., C.B.V. și M.D. s-au prevalat de dispozițiilor art. 70 din C. proc. pen. (f. 245 vol. II), iar inculpatul C.I. nu s-a prezentat în fața instanței de apel deși a fost legal citat.

În apel, s-a procedat la ascultarea martorei C.A. și a martorei cu identitate protejată „M.A." (f. 422 vol. II, f. 509 vol. III).

Prin Decizia penală nr. 7/ A din 12 martie 2010 a Curții de Apel Alba-lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a desființat sentința penală atacat numai sub următoarele aspecte:

1. În ce-l privește pe inculpatul C.I. numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și a tehnicii de contopire și procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa aplicată inculpatului în pedepsele componente și înlăturat sporurile aplicate.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39 /2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare.

În baza disp. art. 61 C. pen. s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 1780 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a Judecătoriei Botoșani (definitivă prin Decizia penală nr. 52/1989 a Tribunalului Suprem) cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39 /2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza disp. art. 61 C. pen. s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 1780 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a Judecătoriei Botoșani (definitivă prin Decizia penală nr. 52/1989 a Tribunalului Suprem) cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie pentru infracțiunea prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 10 ani închisoare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de 3 ani închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 221/U emis pe numele inculpatului de Tribunalul București, secția l-a penală, la data de 7 mai 2004 nu s-a pus în executare.

2. În ce-l privește pe inculpatul P.C.O. numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și a revocării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și procedând la o nouă judecare a acuzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente și înlăturat sporul aplicat.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de la 6 ani și 6 luni ani închisoare la 7 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin.(1) și alin.(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. de la 7 ani închisoare la 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 34 alin. (3) C. pen. și art. 39 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 383 alin. (2) și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 5 mai 2004 până la 28 mai 2007.

3. În ce-l privește pe inculpatul Ș.V. numai sub aspectul laturii penale a cauzei privind infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism și a revocării măsurii de a nu părăsi localitatea, și procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.

- 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. de art. 12 alin.1 și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 383 alin. (2) și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 5 mai 2004 până la data de 28 mai 2007.

4. În ce-l privește pe inculpatul C.C.Ș. numai sub aspectul numai sub aspectul laturii penale a cauzei privind infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism și a revocării măsurii de a nu părăsi localitatea, și procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca și pedeapsă accesorie.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 383 alin. (2) și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 5 mai 2004 până la data de 20 aprilie 2007.

5. În ce-l privește pe inculpatul C.B.V. numai sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 37 lit. a) C. pen. și a revocări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, și procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca și pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.și art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca și pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care se adaugă un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 432 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpina, precum și beneficiul grațierii acesteia prin efectul Legii nr. 543/2002, urmând ca această pedeapsă, să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 383 alin. (2) și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 7 iunie 2004 până la data de 28 mai 2007.

6. În ce-l privește pe inculpatul M.D. numai sub aspectul neaplicării unui spor de contopire și a revocări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, și procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

S-a adăugat la pedeapsa rezultată în urma contopirii, conform disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., un spor de contopire de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002 s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 479/2001 a Judecătoriei Neamț, definitivă la 12 iunie 2001, precum și beneficiul grațierii pentru această pedeapsă și dispune executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 383 alin. (2) și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 6 mai 2004 până la data de 28 mai 2007.

7. În ce-l privește pe inculpatul S.M. numai sub aspectul sporului de contopire și a revocări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, și procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite, s-a majorat sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor principale, conform disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., de la 2 luni închisoare la 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 383 alin. (2) și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 5 mai 2004 până la data de 28 mai 2007.

8. În ce-l privește pe inculpatul P.C. numai sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. Cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și a revocări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, și procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară, după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 41, art. 42 C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, în pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară, după executarea pedepsei principale, pedeapsă pe care o va executa inculpatul.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia.

În baza art. 383 alin. (2) și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului cu data de 6 mai 2004 până la 28 mai 2007.

S-au menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.I., P.C.O., Ș.V., C.C.Ș., C.B.V., M.D., S.M. și P.C. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații Ș.V., C.C.Ș., C.B.V., M.D. și P.C. la plata sumei de câte 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, iar pe inculpații C.I. și P.C.O. la plata sumei de câte 600 lei, cu același titlu.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.M. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații Ș.V., C.C.Ș., C.B.V., M.D. și P.C. în sumă de câte 400 lei, precum și onorariul parțial pentru inculpații C.I. și P.C.O. în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondurile M.J.L.C.

I. Prealabil analizării pe fond a cauzei, Curtea de Apel a analizat motivele invocate de apelanții inculpații, referitor la nulitatea absolută a hotărârii atacate prin prisma dispozițiilor art. 290 și 197 alin. (2) C. proc. pen., privind publicitatea ședinței de judecată, respingerea excepției nulității urmării penale și de restituire a cauzei la procuror și nelegala sesizare a instanței de judecată.

Curtea a precizat dintr-un început că în cuprinsul prezentelor considerente se va referii la dispozițiile Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (denumită în continuare Legea nr. 678/2004), anterior modificărilor și completărilor aduse prin O.U.G. nr. 79/2005 și Legea nr. 287/2005, astfel cum era în vigoare la data săvârșirii faptelor de către inculpații. Ca atare, la încadrările juridice ale faptelor comise de sus-numiții inculpați se vor reține dispozițiile art. 13 C. pen., privind aplicarea legi penale mai favorabile.

1. În ce privește publicitatea ședinței de judecată:

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2004, „Ședințele de judecată în cauzele privind traficul de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 nu sunt publice."

În speță, judecătorul de fond în interpretarea acestor dispoziții legale și făcând trimitere la Decizia penală nr. 1125 din 26 februarie 2004 a I.C.C.J., decizie de speță, a dispus ca unele ședințe de judecată să fie nepublice, deși inculpații au fost trimiși în judecată pentru mai multe infracțiuni, printre care doar unii și pentru infracțiunea prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2004.

Curtea nu neagă că una din garanțiile desfășurării procedurii unui proces echitabil este publicitatea acestuia, conform art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. (denumită în continuare Convenție), însă, în contextul în care inculpații prezenți personal și asistați de apărătorii legali ori reprezentați prin apărători aleși nu au avut o poziție constantă referitoare la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 678/2004, referitoare la publicitatea ședinței de judecată, aceștia nu se pot pretinde victime ale încălcări dreptului invocat.

Mergând pe același raționament, Curtea recunoaște că judecarea unei cauze ce are ca obiect și alte infracțiuni decât cele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 678/2004, atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform dispozițiilor art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., însă atâta timp cât inculpații au achiesat la interpretarea dată textului de lege de către judecătorul de fond și au renunțat tacit la publicitatea dezbaterilor, ei nu mai pot invoca în calea de atac încălcarea dreptului la un proces echitabil (C.E.D.O., 28 mai 1997, P. contra Austriche, Recueil 1997-111, Comisia E.D.H., 2 iulie 1990, nr. 12562/1998, G. contra France, publicată în culegerea de Decizii nr. 66). Relevante sub acest aspect sunt încheierile de ședință din 16 și 28 iunie 2006, din 5 și 20 martie 2007, precum și încheierile de ședință din 30 ianuarie 2008 și 26 martie 2008 (f. 356, 473, 1539, 1565, 2275, 2402).

Așa fiind, Curtea va respinge excepția invocată sub acest aspect, ca neîntemeiată.

În ce privește nulitatea urmăririi penale și neleqala sesizare a instanței de judecată:

Curtea în soluționarea criticilor privind nulitatea urmăririi penale și nelegala sesizare a instanței de judecată are în vedere Decizia penală nr. 43/2006 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 8488/2005.

În concret, prin Decizia penală nr. 43/2006 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus printre altele, admiterea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și casarea în întregime a sentinței penale nr. 4241/2005 a Tribunalului Sibiu cu consecința trimiterii cauzei în vederea continuării judecății aceleiași instanțe de fond, respectiv Tribunalul Sibiu.

S-a reținut, în esență, în considerentele acestei decizii de casare, că urmărirea penală nu este lovită de nulitate absolută, întrucât procurorul anchetator, d-na procuror A.A., a fost competentă din punct de vedere material și funcțional să efectueze urmărirea penală, că, în adevăr, infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt infracțiuni pentru care competența de a efectua urmărire penală revine în mod obligatoriu procurorului, însă, din dosarul de urmărire penală rezultă că procurorul personal a efectuat acte de cercetare în scopul strângerii de probe privitoare la infracțiune, la vinovăția inculpaților și la răspunderea acestor. în acest context, și având în vedere volumul activităților de urmărire penală ce se impunea cauzei, împrejurarea că a dispus, în baza dispozițiilor art. 217 C. proc. pen., delegarea organelor de urmărire penală pentru efectuarea de acte de urmărire penală nu atrage nulitatea urmăririi penale.

S-a mai reținut în considerentele decizie de casare că materialul probator a fost administrat atât în faza actelor premergătoare, cât și după începerea urmăririi penale cu respectarea normelor procedurale ce reglementează această materie, că interceptările convorbirilor telefonice s-au efectuat în temeiul autorizației date de judecător, după cum audierile martorilor cu identitate protejată a avut loc și după începerea urmăriri penale.

În ce privește audierea martorilor anonimi în sediul Ambasadei României din Madrid - Spania, s-a reținut în considerentele Decizie penale nr. 43/2006, că utilizarea unor atari depoziții nu reprezintă, în sine, o încălcare a dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenție, raportat la natura infracțiunilor pentru care au fost cercetați inculpații - traficul de persoane, și la dispozițiile Legii nr. 678/2001 care instituie un adevărat sistem de protecție și de asistentă a victimelor traficului de persoane (art. 28).

În fine, s-a mai reținut că procurorul anchetator a respectat dispozițiile art. 202 din C. proc. pen. și art. 6 din Convenție, administrând probe și în favoarea inculpaților, iar cererile în probațiune solicitate de inculpați au fost respinse motivat de către procuror, iar în ce-l privește pe inculpatul C.I. s-a constatat că este cert dovedit cauzei că acesta s-a sustras urmăririi penale (Dosar nr. 8488/2005 a Curții de Apel Alba lulia, acvirat).

Curtea constată că în raport de aceste considerente, care se bucură de autoritate de lucru judecat, criticile inculpaților referitoare la aceste probleme de drept sunt inadmisibile, urmând a fi respinse, ca atare.

Curtea mai are a preciza următoarele:

În ce privește interceptările telefonice, Curtea nu poate să-și însușească criticile inculpaților raportat la împrejurarea că Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, care a modificat Secțiunea V1 din capitolul II al titlului III din partea generală a C. proc. pen., privind „Interceptările și înregistrările audio sau video”, prevedea în mod expres în art. 11 că „prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, și se pune în aplicare după cum urmează:

1. Dispozițiile privind arestarea preventivă și percheziția, de la data intrării în vigoare a legii;

2. Celelalte dispoziții, de la data de 1 ianuarie 2004."

Ori, în contextul în care procedura invocată de inculpații apelanți ca nefiind respectată de organele judiciare nu era în vigoare la data efectuării interceptărilor și înregistrărilor telefonice, criticile acestora nu pot fi primite.

De altfel, este de precizat că în Dosar nr. 5/AI/2004, Tribunalul București a procedat în prezența procurorului și al inculpaților P.C. și P.C.O. la verificarea materialului rezultat din punerea în aplicarea a autorizațiilor nr. 5/AI/2044 și 23/AI/2004 emise de acest tribunal, ocazie cu care au fost prezentate celor doi inculpați autorizațiile de interceptare emise în cauză, iar instanța a constat că interceptările și înregistrările audio au fost realizate în strictă concordanță cu prevederile art. 911 alin. (1), (2) C. proc. pen., în baza autorizațiilor nr. 5/AI/2044 și 23/AI/2004 emise la data de 23 ianuarie 2004 și, respectiv, 20 februarie 2004 de către Tribunalul București (f. 47- 52 dos. u.p. vol. 5).

În ce privește excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1116/2003 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Curtea constată că această excepție a fost soluționată prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2009 (f. 245 vol. II).

Astfel, s-a reținut în considerentele încheieri penale că cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu această excepție este inadmisibilă.

Curtea de Apel a constatat că este competentă să se pronunțe asupra excepției invocate, conform disp. art. 44 C. proc. pen. raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ (denumită în continuare Legea nr. 554/2004). Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza”.

În lumina acestor dispoziții legale, rezultă că instanța de judecată în fața căreia s-a ridicat o atare excepție este obligată în primul rând să efectueze un control de admisibilitate a sesizării, control care să se rezume la a analiza îndeplinirea condițiilor textului de lege citat anterior privind sesizarea instanței de contencios administrativ.

Sub acest aspect, Curtea de Apel constată că actul atacat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Raportat la această împrejurare și în virtutea art. 6 din C.E.D.O. pentru a se asigura stabilitatea raporturilor juridice este înlăturată aplicarea disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1116/2003 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție invocată de inculpații apelanți C.I. și S.M., prin apărătorul ales dl. avocat I.G..

Este adevărat, că prin adresa din data de 21 februarie 2006 (voi. 5 la fila 1492 dosar instanță), Ministerul Afacerilor Externe a anulat răspunsul trimis anterior instanței de fond, din 12 februarie 2007 (voi. 4 fila 1406). însă, corect judecătorul de fond a înlăturat prima adresă comunicată instanței la data de 12 februarie 2007, fiind de necontestat că în perioada februarie - martie 2004 în sediul Ambasadei Române din Madrid s-au efectuat acte de urmărire penală cu acceptul ambasadorului și șeful secției consulare, respectiv: au fost citate telefonic victimele infracțiunii, au fost audiați martori, s-au efectuat recunoașteri după fotografie (vol. 5-fila 1493).

În sprijinul acestei concluzii este de arătat că în cursul cercetării judecătorești parte din martorele audiate în sediul ambasadei, respectiv, martorele T.M., T.M., M.E., I.R., C.M., V.L., C.E., M.A., s-au prezentat la instanță de judecată și au menținut declarațiile date, ceea ce formează convingerea instanței că aceste declarații au fost luate cu respectarea garanțiilor procesuale, că nu au fost obținute prin constrângere ori amenințare, cum se susține de către apelanții inculpați în apărare.

Așa fiind, criticile invocate de apelanții inculpați sub acest aspect sunt neîntemeiate.

II. Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de parchet și inculpații apelanți, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul formulat în cauză de parchet este întemeiat în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar apelurile inculpaților sunt nefondate așa cum se va arăta în continuare:

I. În ce privește apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu:

1. În ce privește apelul parchetului referitor la inculpatul C.I.:

1.1. Primă critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003), solicitându-se majorarea pedepsei.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea apreciază că acesta este fondat.

Curtea amintește că potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa ca să-și poată îndeplinii funcțiile care-i sunt atribuite în vederea atingerii scopurilor sale, ea trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Mergând pe același raționament, pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru fapta penală comisă trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta comisă - care rămâne totuși, în centrul procesului de individualizare, dar și cu periculozitatea infractorului, cu gradul său de moralitate și cu șansa de reeducare pe care el o prezintă.

În speța de față, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului și gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, însă nu a apreciat corect gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, prin raportarea la circumstanțele reale în care au fost comise faptele, fapt ce a dus la aplicarea unor pedepse netemeinice.

Astfel, faptele penale săvârșite de inculpat prezintă o gravitate sporită, acestea având o rezonanță puternică în rândul opiniei publice.

Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă mare de timp 2001 - 2004, activitate pe care a coordonat-o în calitate de lider și care a implicat traficarea un număr mare de tinere de peste 100, care se prostituau sub protecția și coordonarea sa.

Probele dosarului au relevat că inculpatul era cel care încasa cea mai mare parte din veniturilor obținute de tinerele exploatate sexuale, că în cadrul rețelei existau reguli stricte stabilite de către inculpat, în calitate de lider pe care fiecare tânără era obligată să le respecte, în caz contrar se recurgea la agresiuni fizice și amenințări asupra membrilor familiilor victimelor rămase în țară.

Curtea reamintește că scopul pedepsei este de prevenție generală și specială (art. 52 C. pen.).

Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate asigura numai prin stabilirea unor pedepse mai severe care să corespundă atât gradului de pericol al faptelor penale comise cât și gradului de pericol social al fiecărui inculpat.

Nu este de neglijat a se arăta că la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru inculpat nu se poate omite faptul că acesta s-a sustras procesului penal, iar faptele deduse prezentei judecăți au fost comise în perioada liberării condiționate dintr-o pedeapsă de 15 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiuni de omor.

Așa fiind, Curtea, apreciază ca fondat apelul parchetului sub acest aspect.

1.2. Fondat se privește apelul parchetului și sub aspectul de nelegalitate privind aplicarea dispozițiilor referitoare la recidiva post-condamantorie, instanța de fond procedând, în adevăr, la contopirea pedepselor uzând de o tehnică juridică greșită, neacordând prioritate dispozițiilor ce reglementează recidiva, în detrimentul celor ce stabilesc regulile concursului de infracțiuni.

Este de necontestat, în cauză, că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor la o pedeapsă de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a fostului Tribunal Suprem. Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 14 iulie 1998, iar pentru că de la liberarea sa condiționată și până la debutul activității sale infracționale nu s-a împlinit restul de 1780 de zile, și față de gravitatea faptei se impune revocarea beneficiului liberării condiționate pentru acest rest, cum corect a apreciat judecătorul de fond.

Examinând hotărârea atacată, se constată că instanța de fond a procedat mai întâi la contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente din prezenta cauză și, apoi, într-o singură operațiune să contopească pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat. Procedând astfel, instanța de fond a lipsit de eficiență dispozițiile imperative ale art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., și a creat inculpatului în mod nejustificat o situație juridică mai ușoară decât aceea care ar fi rezultat din aplicarea corectă a prevederilor invocate.

Din interpretarea art. 39 C. proc. pen., rezultă că în cadrul procedeului de contopire, între regulile ce generează recidiva și cele ce reglementează concursul de infracțiuni, au prioritate dispozițiile legale ce reglementează recidiva.

Drept urmare, instanța de fond în mod legal trebuia să procedeze la contopirea fiecărei pedepse principale aplicate pentru infracțiunile deduse judecății cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1780 de zile și, apoi, să aplice regulile concursului de infracțiuni, potrivit art. 34 și 35 C. pen.

1.3. Curtea împărtășește opinia parchetului că în cauză se impune aplicarea unui spor de contopire, astfel încât cuantumul pedepsei rezultante să reflecte gravitatea faptelor comise de inculpat și pericolul concret pe care îl prezintă persoana inculpatului.

În ce privește apelul parchetului referitor la inculpatul P.C.O.:

2.1. O primă critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003) și trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, solicitându-se majorarea pedepselor.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea a apreciat că, acesta este fondat, pentru considerentele de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului referitor la inculpatul C.I.

În speța de față, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului și gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, însă nu a apreciat corect gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, prin raportarea la circumstanțele reale în care au fost comise faptele, fapt ce a dus la aplicarea unor pedepse netemeinice.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei că inculpatul P.C.O. a avut o contribuție majoră la constituirea și funcționarea organizației criminale create în scopul exploatării sexuale a tinerelor și obținerea de venituri substanțiale din această activitate, că a traficat și exploatat pe o durată îndelungată de timp un număr destul de mare de tinere, că a recurs la metode agresive pentru a le determina pe victime să se prostitueze în folosul său și a celorlalți membrii ai rețelei.

Curtea nu poate omite în procesul complex de individualizare judiciară împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, deși la dosar există probe certe de vinovăție, a încercat să influențeze instanța de judecată prin prezentarea unor declarații extrajudiciare nereale, în scopul sustragerii de la răspunderea penală, precum și periculozitatea inculpatului, decurgând din perseverența sa infracțională, fiind în stare de recidivă post-executorie după executarea unei pedepse de 11 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor.

2.2. Tot astfel, Curtea apreciază ca fondată și susținerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului P.C.O. în urma efectuării operațiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., raportat la profilul social și moral al inculpatului, care după ce a avut tangență cu legea penală, a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancționator care să corespundă scopul pedepsei, de prevenție generală și specială (art. 52 C. pen.).

2.3. Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că prima instanță a dispus, în temeiul art. 350 C. proc. pen., revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curți de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică sub acest aspect, fiind supusă desființării, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 139 C. proc. pen., în sensul menținerii acestei măsuri preventive, așa cum s-a solicitat prin apelul parchetului.

În adevăr, revocarea măsurii preventive are loc atunci când aceasta a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive (art. 139 C. proc. pen.), ori, în cauză, se constată nu numai că măsura preventivă a fost luată în mod legal, dar temeiurile care au justificat luarea măsurii s-au consolidat prin pronunțarea hotărârii de condamnare.

În concret, măsura preventivă a obligării de a nu părăsii localitatea a fost luată prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, decizie prin care s-a admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din 24 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 1069/85/2006, s-a casat încheierea atacată și, în rejudecare, s-a dispus, printre altele, în baza art. 139 alin. (1), art. 136 lit. b), art. 143 și art. 145 C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P.C.O., cu măsura preventivă a obligări de a nu părăsi localitatea.

S-a reținut, în considerente acestei decizii, în esență, că deși probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei șase inculpați, printre care și inculpatul P.C.O., continuă să subziste, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă se impune, întrucât a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive (Dosar nr. unic 859/57/2007).

În ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, se constată că acestea nu numai că nu au dispărut, dar au fost confirmate printr-o hotărâre de condamnare în primă instanță.

Examinând actele și lucrările dosarului, se apreciază că, în raport de prevederile art. 136 și art. 145 C. proc. pen., este evident că, în scopul unei bune desfășurări a procesului penal, cât și pentru o eventuală împiedecare a inculpatului de a se sustrage de executarea pedepsei, instanța de fond trebuia să dispună menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Curtea nu poate omite a preciza că, pe de o parte, judecătorul de fond deși a dispus revocarea măsurii preventive nu a motivat în niciun fel soluția sub acest aspect, deși avea această obligație, potrivit art. 356 lit. c) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, revocând măsura preventivă a creat inculpatului o situație mai favorabilă după condamnarea in primă instanță, în condițiile în care această hotărâre de condamnare nu este definitivă și, deci, pedeapsa nu poate fi executată.

Așa fiind, se va admite apelul parchetului sub acest aspect.

2.4. Ultimă critică invocată de parchet se referă la nelegalitatea privind ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilelor situate în loc. Gura Râului și în mun. Sibiu, cu motivarea că aceste imobile au fost dobândite de inculpat și modernizate cu banii realizați din traficul de persoane, invocându-se în drept dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2004 raportat la art. 118 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că această critică este nefondată, întrucât în mod corect prima instanță a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra celor două imobile.

Astfel, este de necontestat, în cauză, că cele două imobile sunt proprietatea numiților P.V. și P.C. (vol. 3 ds. u.p., f. 286 și 291), context în care nu se mai justifica menținerea sechestrului asigurător.

Mai mult decât atât, prin hotărârea instanței de fond, în baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 44.750 euro sau contravaloarea în lei la ziua plății, cu motivarea că această sumă de bani a fost obținută în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism.

Prin urmare, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor speciale prevăzute de art. 19 din Legea nr. 678/2001, și a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de bani obținute în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism.

Măsura sechestrului asigurător nu mai putea fi menținută atâta timp cât imobilele sunt proprietatea unor terțe persoane, al căror titlu nu a fost desființat.

Față de aceste considerente, s-a respins ca nefondată critica formulată de parchet sub acest aspect.

3. În ce privește apelul parchetului referitor la inculpatul Ș.V.:

3.1. Parchetul critică hotărârea atacată sub un prim aspect, respectiv, greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din același act normativ, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 41 și 42 C. pen.

În primul rând este de precizat că în considerentele ce se vor expune Curtea de Apel s-a referit la dispozițiile Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 79 din 14 iulie 2005 și Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005, astfel cum era în vigoare la data comiterii faptelor imputate inculpatului.

Art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevede că „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea, sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori".

Art. 12 alin. (1) din aceeași lege, referindu-se la victime majore, condiționează existența infracțiunii de trafic de persoane de o activitate prealabilă de recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, prin abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

Art. 2 pct. (2) lit. c) din Legea nr. 678/2001 prevede că prin exploatare se înțelege „obligarea la practicarea prostituție”.

Prin Decizia în interesul Legii nr. 14 din 19 martie 2007 pronunțată de I.C.C.J.., constituită în Secții Unite, s-a stabilit că:

„În aplicarea dispozițiilor incriminatorii ale art. 329 C. pen. și art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

În cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafica persoane majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen.

În situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cazul în care o persoană acționează asupra altei persoane prin modalitățile arătate la punctele 2 și 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării, de bună voie, a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane și prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reține atât săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs realin”.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, însă a apreciat în mod greșit că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, astfel cum sunt încriminate în articolele de lege sus citate, ci întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1)-(3) C. pen.

Probele dosarului au confirmat că în cursul anului 2003 inculpatul, a recrutat pe martorele G.I. (minoră) și C.C., în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituție.

Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane și de minori inculpatul a folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării, precum și ulterior, cât și violența în partea finală a evenimentelor.

Astfel, din actele dosarului și din hotărârea criticată rezultă în mod neîndoios, că în cursul lunilor august - octombrie 2003, martora G.I., (minoră la acea dată și crescută într-un orfelinat) și martora C.C., au fost recrutate de inculpat sub promisiunea unui loc de muncă într-un restaurant în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituție. Ulterior, prin menținerea martorelor sub această promisiune falsă, inculpatul a urmărit punerea martorelor într-o stare de dependență față de el, cazându-le împreună și cumpărându-le obiecte de vestimentație.

Tot astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul s-a ocupat de formalitățile de obținerea a pașapoartelor pentru cele două martore, achitând taxele aferente, iar sub pretextul acumulării de datorii, Ie-a obligat, prin amenințare cu violența fizică să se prostitueze în folosul lui, pe raza localității Cisnădie.

(De menționat, că întreaga activitate infracțională a desfășurat-o împreună cu inculpatul C.C.Ș., așa cum s-a arătat în analizarea apelului parchetului în ce-l privește pe acest inculpat).

Prin urmare, faptele inculpatului de a le recruta pe cele două martore, sub promisiunea falsă a unui loc de muncă într-un restaurant în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituție, iar, ulterior, obligarea acestora, prin amenințare și violență, la practicarea prostituției în folosul lui, faptă comisă împreună cu coinculpatul C.C.Ș., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din același act normativ.

Curtea constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, referitoare la latura obiectivă, după cum rezultă din considerentele care urmează:

Astfel, infracțiunea de proxenetism se realizează, sub aspectul laturii obiective prin una din acțiunile alternative prevăzute în textul de încriminare, respectiv, acțiunea de a îndemna sau înlesnii practicarea prostituției ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majoră sau minoră, ori, acțiunea de a recruta persoane majore sau minore pentru prostituție ori traficul de persoane majore sau minore în acest scop. Or, în speța, actele de recrutare, cazare a celor două martore s-au realizat, prin înșelăciune și, ulterior, prin amenințare, în scopul exploatării acestora.

Mergând pe același raționament, Curtea precizează că în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, sau art. 13 din Legea nr. 678/2001, în concurs real, deoarece s-a dovedit că practicarea prostituție de către cele două martore nu a fost de bună-voie, ci urmare a folosirii de către inculpat atât a înșelăciunii cu prilejul recrutării, precum și ulterior, a constrângerii exercitate de inculpat în partea finală a evenimentelor.

Față de considerentele expuse, Curtea va admite ca fondat apelul parchetului sub aspectul analizat și va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori în baza textelor de lege menționate.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, natura și gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, modul de acționare și modalitatea de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în stare de recidivă post-executorie, este tânăr, s-a prezentat în fața organelor judiciare și deși nu a recunoscut săvârșirea faptelor prin declarațiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

3.2. O a doua critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003), solicitându-se majorarea pedepsei.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea apreciază că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În speța de față, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului și gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, precum și împrejurarea că inculpatul are antecedente penale aflându-se în stare de recidivă post - executorie.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul Ș.V. a aderat la organizația criminală creata de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor și obținerea de venituri substanțiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost mai puțin laborioasă în raport cu ceilalți membrii ai grupului infracțional traficând și exploatând doar 2 tinere, printre care și o minoră.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 5 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum și al inculpatului, neimpunându-se majorarea acesteia, prin cuantumul stabilit existând garanția realizări scopului preventiv și educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

3.3. Curtea de Apel a apreciat ca fondată și susținerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului Ș.V. în urma efectuării operațiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., raportat la profilul social și moral al inculpatului, care după ce a avut tangență cu legea penală, a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancționator care să corespundă scopului pedepsei, de prevenție generală și specială (art. 52 C. pen.).

3.4. În ce privește critica parchetului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia sub aspectul conținutului pedepsei complementare și al celei accesorii aplicate inculpatului, Curtea, raportat la circumstanțele cauzei, apreciază că apelul parchetului sub acest aspect nu este întemeiat.

Astfel, se susține de către parchet că inculpatului trebuiau să i se interzică și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., privind drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, având în vedere împrejurarea că are un copil minor și raportat la infracțiunile comise este nedemn să exercite aceste drepturi, atât pe durata executării pedepsei, cât și după această dată.

Curtea nu poate să-și însușească această opinie, deoarece la interzicerea acestor drepturi trebuie să se țină seama nu numai de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, dar și de împrejurările concrete ale cauzei și de persoana inculpatului, astfel cum se prevede în art. 71 alin. (3) C. pen.

Curtea nu neagă că, din punct de vedere teoretic, limitarea exercițiului acestor drepturi ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară reprezintă o măsură necesară pentru protejarea intereselor minorilor, însă, în cauză, se apreciază că nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul a avut o perioadă destul de mare de timp exercițiul acestor drepturi urmare a întinderii procedurii judiciare o perioadă de 6 ani și că inculpatul a fost prezent atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, la toate termenele de judecată stabilite în cauză, ceea ce denotă în persoana acestuia conștientizarea importanței actului de justiție.

Așa fiind, Curtea apreciază că prin interzicerea la acest moment procesual a drepturilor părintești ale inculpatului și al celui de a fi tutore sau curator, în împrejurările concrete ale cauzei, reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului la viață privată și de familie (art. 8 din C.E.D.O.).

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanță, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curți de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică sub acest aspect, fiind supusă desființării, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 139 C. proc. pen., în sensul menținerii acestei măsuri preventive, pentru motivele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului în ce-l privește pe inculpatul P.C.O..

4. În ce privește apelul parchetului referitor la inculpatul C.C.Ș.:

4.1. Parchetul critică hotărârea atacată sub un prim aspect, respectiv, greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din același act normativ.

Curtea precizează că pentru considerentele de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului privind pe inculpatul Ș.V. referitor la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din același act normativ, apelul parchetului se privește ca fondat.

Curtea mai are a preciza următoarele:

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, însă a apreciat în mod greșit că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, astfel cum sunt încriminate în articolele de lege sus-citate, ci întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen.

Probele dosarului au confirmat că în cursul anului 2003, inculpatul C.C.Ș., a colaborat cu inculpatul Ș.V. pentru a le recruta pe martorele G.I. (minoră) și C.C., în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituție.

Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane și de minori inculpatul a folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării, precum și ulterior, cât și violența în partea finală a evenimentelor.

Astfel, din actele dosarului și din hotărârea criticată rezultă în mod neîndoios, că în cursul lunilor august - octombrie 2003, inculpatul a colaborat și a fost prezent la toate discuțiile pe care inculpatul Ș.V. Ie-a purta cu martora G.I., (minoră la acea dată și crescută într-un orfelinat) și martora C.C., în vederea recrutării sub promisiunea unui loc de muncă într-un restaurant în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituție.

Tot astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul prin menținerea martorelor sub această promisiune falsă, a urmărit punerea martorelor într-o stare de dependență față de el, sub pretextul acumulării de datorii, pentru ca apoi, să le oblige, prin amenințare cu violența fizică să se prostitueze în folosul lui, pe raza localității Cisnădie.

Prin urmare, faptele inculpatului de a le recruta pe cele două martore, sub promisiunea falsă a unui loc de muncă într-un restaurant în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituție, iar, ulterior, obligarea acestora, prin amenințare și violență, la practicarea prostituției în folosul lui, faptă comisă împreună cu coinculpatul Ș.V., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din același act normativ.

Curtea de Apel constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, referitoare la latura obiectivă, după cum rezultă din considerentele de drept care au fost expuse cu ocazia analizării apelului parchetului,referitor la inculpatul Ș.V., astfel că ele nu vor mai fi repetate.

Față de considerentele expuse, Curtea va admite ca fondat apelul parchetului sub aspectul analizat și va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori în baza textelor de lege menționate.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, natura și gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, modul de acționare și modalitatea de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și deși nu a recunoscut săvârșirea faptelor prin declarațiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

4.2. În ce privește critica parchetului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia sub aspectul conținutului pedepsei complementare și al celei accesorii aplicate inculpatului, Curtea, raportat la circumstanțele cauzei, apreciază că apelul parchetului sub acest aspect nu este întemeiat.

Astfel, se susține de către parchet că inculpatului trebuiau să i se interzică și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., privind drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, având în vedere împrejurarea că are un copil minor și raportat la infracțiunile comise este nedemn să exercite aceste drepturi, atât pe durata executării pedepsei, cât și după această dată.

Curtea nu poate să-și însușească această critică, pentru motivele de fapt de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului referitor la inculpatul Ș.V.

Așa fiind, Curtea apreciază că prin interzicerea la acest moment procesual a drepturilor părintești ale inculpatului și al celui de a fi tutore sau curator, în împrejurările concrete ale cauzei, reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului la viață privată și de familie (art. 8 din Convenție).

4.3. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanță, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curți de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică sub acest aspect, fiind supusă desființării, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 139 C. proc. pen., în sensul menținerii acestei măsuri preventive, pentru motivele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului în ce-l privește pe inculpatul P.C.O.

5. În ce privește apelul parchetului referitor la inculpatul C.B.V.:

5.1. O primă critică invocată de parchet în apelul declarat se referă la nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul C.B.V. din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că, în adevăr, prima instanță în mod greșit a procedat la o atare schimbare de încadrare juridică, urmare a unei interpretării eronate a probatoriului cauzei.

În analizarea prezentelor motive de apel, Curtea a avut în vedere considerentele de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului referitor la inculpații Ș.V. și C.C.Ș., privind infracțiunea de trafic de persoane.

Prin urmare, în cazul în care persoanele recrutate sau cazate nu știu că, după ce vor fi duse în străinătate, nu vor obține un loc de muncă, așa cum au fost încredințată prin înșelăciune de către inculpat, ci vor trebui să practice prostituția, fapta constituie infracțiunea de trafic de persoane, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen.

În concret, probelor administrate cauzei dovedesc fără echivoc săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de persoane, relevante fiind declarațiile martorelor cu identitate protejată F.A., T.M. și T.M.A.

Astfel, martora cu identitate protejată F.A. a declarat organelor de anchetă penală că inculpatul a mințit-o și nu a trimis-o în Luxemburg să lucreze ca barmaniță, ci în Spania să se prostitueze în favoarea organizației criminale din care făcea parte și el, că inculpatul Ie-a găzduit pe martorele cu identitate protejată C.S., T.M. înainte ca acestea să fie trimise în Spania. A mai declarat martora că inculpatul a recrutat-o și pe martora T.M., în același scop al exploatării prin practicarea prostituției.

Susținerile martorei cu identitate protejată F.A. sunt confirmate de martora T.M., care atât în cursul anchetei penale, cât și în cursul cercetări judecătorești a declarat că a fost cazată în scopul plecării în Spania de către inculpat, plecare ce a fost aranjată de către inculpații P.C. și B.N., care i-au promis că o vor ajuta să-și găsească un loc de munca în calitate de menajeră sau damă de companie.

Relevante sub aspectul comiterii faptei de trafic de persoane de către inculpatul C.B.V., și care se coroborează cu depozițiile celor două sus-numite martore, sunt declarațiile martorei cu identitate protejată „T.M.”, care în fața judecătorului de fond a arătat că își menține declarațiile date organelor de anchetă penală, relatând în amănunt modul în care inculpații S.M. și C.B.V. au recrutat-o prin înșelăciune, respectiv, sub promisiunea falsă că o vor ajuta să se angajeze în Spania la un hotel ca recepționeră și cum cei doi inculpați s-au ocupat de procurarea actelor necesare plecări în Spania.

Faptele inculpatului C.B.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în condițiile în care în perioada 2002-2003 recrutarea persoanei majore martorele „F.A.", „T.M.”, precum și cazarea persoanei majore „T.M.”, în scopul exploatării prin practicarea prostituției, s-a realizat prin înșelăciune, inculpatul promițându-le ajutor în obținerea unui loc de muncă în străinătate.

Prin urmare, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii unice de trafic de persoane, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., motiv pentru care apelul parchetului se va admite.

La individualizarea pedepsei ce se vor aplica inculpatului, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, natura și gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, modul de acționare și modalitatea de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale și, deși, nu a recunoscut săvârșirea faptelor prin declarațiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

5.2 .O a doua critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.B.V. pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003), solicitându-se majorarea pedepsei.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea a apreciat că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În speța de față, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului și gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, precum și împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă post-condamanatorie.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul C.B.V. a aderat la organizația criminală creată de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor și obținerea de venituri substanțiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost mai puțin laborioasă în raport cu ceilalți membrii ai grupului infracțional și a traficat și exploatat doar 3 tinere.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 5 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum și al inculpatului, neimpunându-se majorarea acesteia, prin cuantumul stabilit existând garanția realizării scopului preventiv și educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

5.3. Curtea apreciază ca fondată, însă, susținerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului C.B.V. în urma efectuării operațiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., raportat la profilul social și moral al inculpatului, care după ce a avut tangență cu legea penală, a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancționator care să corespundă scopul pedepsei, de prevenție generală și specială (art. 52 C. pen.).

5.4. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanță, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curți de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică sub acest aspect, fiind supusă desființării, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 139 C. proc. pen., în sensul menținerii acestei măsuri preventive, pentru motivele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului în ce-l privește pe inculpatul P.C.O.

6. În ce privește apelul parchetului referitor la inculpatul M.D.:

6.1. O primă critică invocată de parchet privește aspectul de nelegalitate referitor la achitarea inculpatului M.D. pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, sustinându-se că s-a dovedit cauzei că a traficat-o pe minora C.I., astfel cum rezultă din declarația acestei martore.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că instanța de fond a făcut o analiză riguroasă a materialului probator, argumentând corect achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, urmare a constatării neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv, lipsa laturii obiective a infracțiunii.

Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Instanța de judecată este obligată să verifice fiecare probă în conținutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să se înlăture orice îndoială.

Existența îndoielii este incompatibilă cu convingerea, cu certitudinea deplină.

Curtea constată că în cauză suntem în prezența echivocului care-i profită inculpatului, având în vedere că nu există elemente certe care să ducă la concluzia că acesta a comis fapta de trafic de minori.

Contrar opiniei parchetului, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul de fond a înlăturat declarația martorei cu identitate protejată „C.I.”, atâta timp cât declarația acesteia a fost luată în faza actelor premergătoare, iar martora cu identitate protejată nu a mai fost audiată în cursul anchetei penale, după începerea urmăriri penale sau în faza cercetării judecătorești.

Chiar dacă am împărtășii opinia parchetului în sensul că toate actele premergătoare efectuate au fost menținute în procesul-verbal de începere a urmăriri penale, fiind îndeplinită astfel cerința legii în ce privește valabilitatea lor, Curtea nu poate reține vinovăția inculpatului sub acuza comiterii faptei de trafic de persoane doar pe baza declarației acestei martore cu identitate protejată în contextul în care în niciun stadiu al procedurii, martora cu identitate protejată nu a fost confruntată cu inculpatul, după cum inculpatul nu a avut posibilitatea de a o interoga.

Curtea constată că prima instanță a manifestat un rol activ în administrarea și analizarea probelor și, ca urmare, a pronunțat o hotărâre care este suficient întemeiată, pentru a justifica reținerea că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

Așa fiind, se va respinge ca neîntemeiată critica parchetului sub acest aspect.

6.2. O a doua critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003), solicitându-se majorarea pedepsei.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea apreciază că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În speța de față, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului și gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, precum și împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, nefiind însă recidivist și poziția acestuia de nerecunoaștere a faptelor.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul a avut un rol important în gruparea criminală creată de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor și obținerea de venituri substanțiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost majoră în inițierea, constituirea și menținerea grupului infracțional, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de judecătorul de fond la individualizarea judiciară a pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum și al inculpatului, neimpunându-se majorarea acestuia, prin cuantumul stabilit există garanția realizări scopului preventiv și educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

6.3. Curtea a apreciat ca fondată susținerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului în urma efectuării operațiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., raportat la profilul social și moral al inculpatului, care după ce a avut tangență cu legea penală, a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancționator care să corespundă scopul pedepsei, de prevenție generală și specială (art. 52 C. pen.).

6.4. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanță, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curți de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică sub acest aspect, fiind supusă desființării, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 139 C. proc. pen., în sensul menținerii acestei măsuri preventive, pentru motivele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului în ce-l privește pe inculpatul P.C.O.

7. În ce privește apelul parchetului referitor la inculpatul S.M.:

7.1. Parchetul critică sentința atacată în ce-l privește pe inculpatul S.M. pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, susținându-se că se impune majorarea cuantumului acestei pedepse.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea de Apel a apreciat că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În speța de față, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului și gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, precum și împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și poziția acestuia de nerecunoaștere a faptelor.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul a avut un rol important în gruparea criminală creată de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor și obținerea de venituri substanțiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost majoră în inițierea, constituirea și menținerea grupului infracționale, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de judecătorul de fond la individualizarea judiciară a pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 6 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum și al inculpatului, neimpunându-se majorarea acestuia, prin cuantumul stabilit există garanția realizări scopului preventiv și educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

6.3. Curtea a mai apreciată ca fondată susținerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului în urma efectuării operațiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., raportat la gravitatea faptelor comise și profilul social și moral al inculpatului, care nu a recunoscut faptele în contra dovezilor certe de vinovăție, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancționator care să corespundă scopului pedepsei, de prevenție generală și specială (art. 52 C. pen.).

6.4. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanță, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curți de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică sub acest aspect, fiind supusă desființării, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 139 C. proc. pen., în sensul menținerii acestei măsuri preventive, pentru motivele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului în ce-l privește pe inculpatul P.C.O.

8. În ce privește apelul parchetului referitor la inculpatul P.C.:

8.1. Parchetul critică sentința atacată în ce-l privește pe inculpatul P.C. pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, susținându-se că se impune majorarea cuantumului acestei pedepse.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea de apel a apreciat că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În speța de față, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului și gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, precum și împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și poziția acestuia de nerecunoaștere a faptelor.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul a avut un rol destul de important în gruparea criminală creată de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor și obținerea de venituri substanțiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost aderare și sprijinire a grupului infracțional, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de judecătorul de fond la individualizarea judiciară a pedepsei.

Este adevărat, că inculpatul a negat constant faptele, însă nu poate fi omis faptul că deși nu a recunoscut săvârșirea faptelor prin declarațiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 5 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum și al inculpatului, neimpunându-se majorarea acesteia, prin cuantumul stabilit existând garanția realizării scopului preventiv și educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

8.2. Critica invocată de parchet în apelul declarat privind nelegalitate și netemeinicia sentinței atacate în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul P.C. din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, Curtea o apreciază ca întemeiată.

În concret, examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că, în adevăr, prima instanță în mod greșit a procedat la o atare schimbare de încadrare juridică, urmare a unei interpretării eronate a probatoriului cauzei.

În analizarea prezentelor motive de apel, Curtea a avut în vedere considerentele de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului referitor la inculpații Ș.V. și C.C.Ș., privind infracțiunea de trafic de persoane.

Prin urmare, în cazul în care persoanele recrutate nu știu că, după ce vor fi duse în străinătate, nu vor obține un loc de muncă, așa cum au fost încredințate prin înșelăciune de către inculpat, ci vor trebui să practice prostituția, fapta constituie infracțiunea unică de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen.

În concret, probelor administrate cauzei dovedesc fără echivoc săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de persoane, relevante fiind declarațiile martorei cu identitate protejată „T.M.”.

Astfel, martora a declarat constant, în tot cursul procesului penal, că inculpatul urmare a înțelegerii cu inculpatul B.N. (trimis în judecată într-un alt dosar), a recrutat-o pe martoră în orașul Băicoi, apoi a predat-o inculpatului C.B.V., promițându-i în mod mincinos că va lucra în calitate de menajeră sau ca damă de companie în localurile din Spania.

Mai rezultă din declarația martorei că inculpatul s-a ocupat de formalitățile privind eliberarea pașaportului și că acesta a „vândut-o” inculpatului B.N. contra sumei de 700 euro.

Tot astfel, relevant sub aspectul vinovăției inculpatului în ce privește fapta de trafic de persoane sunt declarațiile date de martora cu identitate protejată „C.S." cu ocazia recunoașterii după fotografie în cursul anchetei penale din data de 11 octombrie 2004, când martora a recunoscut pe inculpatul P.C. ca fiind persoana care a recrutat-o sub promisiunea falsă a obținerii unui loc de muncă bine plătit în Spania într-un club de noapte sau restaurant, inculpatul fiind cel care s-a ocupat de obținerea actelor de călătorie.

Fapta inculpatului de a le recrutata pe cele două martore, convingându-le să plece cu promisiunea că le va sprijinii să lucreze în calitate de menajeră sau ca damă de companie într-un bar de noapte, inculpatul ocupându-se de formalitățile privind eliberarea pașaportului, constituie infracțiunea unică de trafic de persoane, în formă continuată, astfel cum este încriminată în art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, natura și gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, modul de acționare și modalitatea de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și, deși, nu a recunoscut săvârșirea faptelor prin declarațiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

8.3. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca nefondată critica parchetului privind netemeinicia sentinței penale atacate sub aspectul neaplicării unui spor de contopire.

Curtea nu neagă gravitatea faptelor penale săvârșite de inculpat, însă, în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o atitudine destul de cooperantă cu organele judiciare, se apreciază că prin aplicarea unei pedepse rezultante de 5 ani închisoare, urmare a operațiunii de contopire a pedepselor principale, există garanția realizării scopului preventiv și educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

8.4. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanță, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curți de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică sub acest aspect, fiind supusă desființării, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 139 C. proc. pen., în sensul menținerii acestei măsuri preventive, pentru motivele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului în ce-l privește pe inculpatul P.C.O.

III. În ce privește apelurile inculpaților:

1). Sistematizând expunerea de motive ale inculpaților apelanți, Curtea constată că apelurile acestora cuprind motive comune. în concret, inculpații invocă următoarele critici comune:

- hotărârea atacată se bazează pe probe ilegale, pe declarații de martori anonimi, martori care nu au fost audiați nemijlocit de judecătorul de fond, precum și pe probe indirecte, încălcându-se dreptul la apărare al inculpaților și dreptul la un proces echitabil (art. 6 din Convenție).

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că aceste critici sunt neîntemeiate.

1.1. Curtea reține că instanța de fond a manifestat un rol activ în administrarea și analizarea probelor și a făcut o analiză riguroasă a materialului probator administrat cauzei, înlăturând motivat și justificat probele testimoniale administrate în faza actelor premergătoare și care nu au fost readministrate în cursul cercetării judecătorești.

Prima instanță a reținut în mod corect la stabilirea adevărului judiciar în cauză declarațiile martorelor cu identitate atribuită care au fost audiate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, martore pe care inculpații au avut posibilitatea să le interogheze.

Astfel, au fost audiate în mod nemijlocit de către judecătorul de fond martorele cu identitate protejată: V.L., M.E., C.E., C.D., I.R., T.M., C.M., T.M.A., T.M.B.

Sub acest aspect, este de precizat că aceste martore au fost ascultate în faza de urmărire penală, după începerea urmăririi penale - 20 aprilie 2004, au fost legitimate cu datele lor de identitate reale de către completul de judecată, cu ocazia audierii lor în faza cercetării judecătorești, comparându-se aceste date cu cele comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ținute în loc secret, încheindu-se procese verbale despre cele constatate privitor la identitatea reală a fiecărui martor.

De asemenea, aceste martore au fost asistate de apărători din oficiu și când s-a solicitat și de un consilier din cadrul Serviciului de Probațiune al Tribunalului Sibiu, conform dispozițiilor art. 862 alin. (2) C. proc. pen., toate precizând încă de la începutul depoziției că își mențin declarațiile date anterior organelor de anchetă penală și că acele declarații nu le-au fost sugerate sau luate sub amenințare.

Curtea a apreciat că este imperios necesar a arăta sub acest aspect că în mod greșit prima instanță a înlăturat din ansamblul probator declarația martorei cu identitate protejată „M.A.”, așa cum temeinic a criticat parchetul prin apelul formulat.

În adevăr, în contextul în care această martoră a fost audiată în cursul cercetării judecătorești (f. 1905, vol. 6, instanță) pentru identitate de rațiune, această probă trebuia în mod corect să fie evaluată în ansamblul probator administrat cauzei, să fie confruntată cu alte probe administrate, pentru ca în final să determine măsura în care aceasta reflectă adevărul.

În aceeași ordine de idei, în contextul în care susnumitele martore cu identitatea atribuită s-au prezentat la instanța de judecată și au menținut declarațiile date în cursul anchetei penale, formează convingerea că aceste declarații au fost luate cu respectarea garanțiilor procesuale, că nu au fost obținute prin constrângere ori amenințare, cum se susține de către apelanții inculpați în apărare.

Curtea nu poate împărtăși opinia apărării referitoare la presupusele presiuni la care au fost supuse martorele, procurorul anchetator, procedând legal, în ce le privește, la aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora: „Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârșit infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen., nu se pedepsește pentru aceasta infracțiune, dacă mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea de trafic de persoane încunoștintează autoritățile competente despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce făptuitorii au fost descoperiți, înlesnește arestarea acestora”.

Împrejurarea că martora R.M.E., audiată în cursul urmăririi penale sub numele atribuit de „M.N.”, a declarat instanței de judecată că asupra sa s-au făcut presiuni de către organele de anchetă penală pentru a da declarații împotriva inculpaților, nu are nicio relevanță în cauză, aceasta fiind concubina inculpatului S.M., cum ea însăși a declarat, calitate care este de natură a trage concluzia că declarațiile acesteia sunt subiective.

Totodată, nu s-au produs dovezi cu privire la pretinsa atitudine abuzivă a anchetatorilor, de natură să influențeze probatoriul.

Examinând probele testimoniale administrate cauzei, se observă că, în adevăr, există anumite neconcordanțe și nuanțări în depozițiile martorelor față de cele declarate în cursul anchetei penale, însă, pe de o parte, acestea nu influențează situația de fapt stabilită în condiții de regularitate procedurală anterior sesizării instanței, iar, pe de altă parte, acestea pot fi explicate, prin trecerea unei perioade îndelungate de timp de la data audierii lor de către organele de anchetă penală.

Curtea reamintește că nu exista un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință referitoare la declarațiile martorului sau inculpaților, instanța putând să considere, atunci când acestea sunt contradictorii, că numai una dintre ele exprimă adevărul,având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. proc. pen. cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă.

Din interpretarea „per a contrario" a acestor prevederi legale, rezultă că o probă cerută în apărare de către inculpat poate fi respinsă dacă nu este utilă cauzei, cu obligația judecătorului de a motiva respingerea cererii.

În speță, prima instanță a respins proba cu audierea în calitate de martori a ambasadorului și consulului României la Madrid, motivându-și soluția de respingere. Ca atare, nu poate fi primită apărarea inculpaților că prin respingerea probei cu audierea în calitate de martori a ambasadorului și consulului României la Madrid s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Mai mult decât atât, este de precizat că și în fața instanței de apel inculpații au solicitat în apărare administrarea unei atari probe testimoniale, însă instanța a respins-o ca nefiind utilă cauzei, în contextul în care este de necontestat că în sediul Ambasadei Române din Madrid s-au efectuat acte de urmărire penală cu acceptul ambasadorului și șefului secției consulare (vol. 5 - fila 1493).

Pe de altă parte, este de precizat că audierea ca martori a ambasadorului și consulului României la Madrid nu ar fi fost de natură a crea o situație juridică mai favorabilă inculpaților.

Contrar susținerilor inculpaților, instanța de fond a manifestat un rol activ în administrarea probatoriului cauzei, dispunând prezentarea martorelor cu identitate protejată propuse a fi audiate prin actul de inculpare. Urmare a imposibilității ascultării unor martore instanța de fond a procedat la citirea depoziției date de acestea în cursul anchetei penale, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Potrivit acestui articol „Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei”.

1.2. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că la stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților în fazele procesului penal - urmărire penală, judecată în fond, au fost administrate probe concludente și relevante, dintre care arătăm, declarații de martori cu identitate reală și identitate atribuită, comunicări ale instituțiilor bancare care realizează transferuri în sistemele W.U. și M.G., procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizației, privind pe inculpatul P.C., procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizației, privind pe inculpatul P.C.O., procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizație, privind pe B.M., procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizației, privind pe inculpatul M.D., comunicări ale operatorilor de telefonie mobilă privind detalierea convorbirilor telefonice efectuate de inculpați, comunicări ce reflectă frecvența trecerilor frontierei de stat de către inculpați, declarații de inculpați.

În aplicarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., referitoare la conținutul expunerii, ca parte a cuprinsului unei hotărârii, instanța de fond a administrat un convingător probator, a procedat la o corectă apreciere și o analiză temeinică a probelor dosarului, făcându-se trimitere în considerentele hotărârii atât la probele testimoniale, cât și la procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate legal, la proba cu înscrisuri, la datele ce rezultă din Dosarul nr. 110/D/ll din 22 iunie 2006 privind actele efectuate prin comisia rogatorie internațională de către autoritățile spaniole și la declarațiile date de inculpați în cursul procesului penal.

În raport de acestea, este nefondată susținerea apelanților inculpați că situația de fapt reținută în cauză de prima instanță se întemeiază în exclusivitate pe depozițiile martorilor anonimi.

Curtea nu neagă aspectul că în cauză condamnarea inculpaților se fundamentează într-o măsură determinantă pe declarațiile martorilor anonimi, însă, raportat la circumstanțele proprii cauzei deduse judecății, aceasta nu este incompatibilă cu exigențele art. 6 din Convenție, inculpații având posibilitatea de a contesta depozițiile acestora, precum și de a-i interoga personal (K. contra Olandei, hotărârea din 20 noiembrie 1989).

1.3. Susținerile inculpatului C.I., prin apărătorul ales, referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție urmare a faptului că prima instanță a menținut mandatul de arestare preventivă emis împotriva sa, nu sunt întemeiate, întrucât, instanța de fond avea obligația de a se pronunța asupra măsurilor preventive, astfel cum se prevede imperativ în art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

1.4. Tot astfel, nu mai au nici o relevantă în cauză susținerile inculpaților referitoare la durata excesivă a detenției provizorii și la încetarea de drept a măsurii preventive, raportat la împrejurarea că împotriva tuturor inculpaților apelanți s-a pronunțat în cauză o soluție de condamnare chiar nedefinitivă.

Chiar trecând peste acest aspect, Curtea observă că inculpații P.C.O., Ș.V., C.C.Ș. și S.M. au fost arestați preventiv la data de 6 mai 2004, inculpații P.C., M.D. la data de 7 mai 2004 și inculpatul C.V.B. la data de 8 iunie 2004 pentru săvârșirea în condițiile concursului real a infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, măsură ce a fost prelungită succesiv până la data de 01 septembrie 2004 inclusiv, astfel cum rezultă din încheierea penală pronunțată la 30 iulie 2004 de Tribunalul București, secția I penală, în Dosar nr. 4282/2004.

Ulterior, prin încheierea penală pronunțată la 31 august 2004 în Dosar nr. 4800/2004, aceiași instanță, Tribunalul București, secția l-a penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă I.C.C.J. și s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a inculpatului P.C.O. și a celorlalți 6 coinculpați pentru 20 de zile, de la 2 septembrie 2004 până la 21 septembrie 2004, inclusiv (fila 828 vol. III - dosar fond).

Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs toți cei 7 inculpați care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se, printre altele, și aspectul că măsura arestului preventiv a inculpaților a încetat la data de 1 septembrie 2004, iar prelungirea s-a dispus din 3 septembrie 2004.

Investită legal cu recursurile promovate de inculpați, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, prin Încheierea penală nr. 543/R din 17 septembrie 2004 pronunțată în Dosar nr. 3093/2004, Ie-a respins ca nefondate.

Se reține, printre altele, în considerentele acestei Încheierii penale nr. 543/R/2004, că instanța de recurs, examinând încheierea pronunțată de Tribunalul București, secția a l-a penală, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din punct de vedere al dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că prima instanță a dispus corect prelungirea arestului preventiv al inculpaților, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 155 C. proc. pen., iar apărările formulate de inculpați prin invocarea unor incidente procedurale nu se dovedesc a fi reale, fără sprijin probator, astfel că recursurile inculpaților nu sunt fondate (fila 834 voi. III dosar fond).

Or, în condițiile în care încheierea penală pronunțată la 31 august 2004 de Tribunalul București, secția l-a penală, la care fac referire inculpații a fost supusă controlului de legalitate și temeinicie la instanța superioară, care a constatat ca este legală și temeinică sub toate aspectele, criticile formulate de către inculpatul apelant P.C.O. și însușite și de ceilalți inculpați apelanți nu pot fi primite, întrucât această încheiere penală se bucură de autoritate de lucru judecat.

Chiar dacă inculpatul apelant P.C.O. a depus la dosar în sprijinul afirmațiilor sale xerocopii după adresa din 27 august 2004 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J. prin care se solicita prelungirea duratei arestului preventiv cu începere de la 3 septembrie 2004 până la 2 octombrie 2004 și după condica de ședință, aceste înscrisuri nu pot justifica admiterea apelului față de considerentele expuse anterior.

Nu este de neglijat a se observa sub acest aspect că prin încheierea penală pronunțată la 16 noiembrie 2004 în Dosar nr. 4955/2004, de Tribunalul București, secția l-a penală, rămasă irevocabilă, s-a respins ca nefondată cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul P.C.O.

În motivele scrise inculpatul P.C.O. a învederat aceleași aspecte ca cele invocate în prezenta cauză pentru ca în fața instanței de judecată inculpatul personal să arate că își retrage cererea formulată. Cu toate acestea, judecătorul fondului de la acea vreme a reținut că în cauză nu se poate lua act de retragerea cererii formulate de inculpat întrucât, potrivit art. 140 alin. (3) C. proc. pen., încetarea de drept a măsurii arestului preventiv se poate constata și din oficiu de către instanța de judecată și, prin urmare, se impune a fi examinată pe fond cererea dedusă judecății.

În consecință, judecătorul fondului a procedat la analizarea pe fond a cererii inculpatului P.C.O., constatând în final că cererea nu este fondată (fila 820 voi. III dosar fond).

1.5. Curtea se raliază considerațiilor teoretice invocate de inculpații apelanți, prin apărătorii legali, referitoare la dreptul oricărei persoane acuzate la un proces echitabil, astfel cum este definit în art. 6 din Convenție, însă, Curtea raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la circumstanțele propriei cauzei, apreciază că inculpaților Ie-a fost respectat dreptul la apărare.

Curtea constată că raportat la complexitatea cauzei, la natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, circumstanțele particulare ale cauzei au fost de natură a influența activitatea organelor judiciare.

Împrejurarea că prima instanță a respins cererea inculpaților de fi prezentate datele reale ale martorelor cu identitate atribuită, nu a subminat dreptul la apărare al inculpaților, în cauză fiind îndeplinite exigențele contradictorialității și ale egalității armelor. Mai mult decât atât, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, îndeosebi, față de împrejurarea că inculpatul C.I., liderul organizației criminale s-a sustras procesului penal, fiind dat în urmărire internațională, că inculpații au încercat prin diverse mijloace să se sustragă răspunderii penale, prin prezentarea unor declarații extrajudiciare, necesitatea protejării martorelor de eventuale represalii primează față de dreptul inculpaților de a le fi divulgate adevăratele identități ale martorelor.

În sprijinul acestei concluzii arătăm că în cauză anumiți martori cu identitate reală au revenit asupra declarațiilor date inițial, tocmai datorită sentimentul de insecuritate pe care-l resimt acești martori, atât pentru persoana lor, cât și pentru familiile lor (martorii M.D., M.D.C.).

Tot astfel, martorele cu identitate atribuită audiate de către instanță sub numele de „C.D.” și „T.M.”, au primit o identitate protejată urmare a cererii procurorului și a constatării de către instanța de judecată a necesității de a se păstra secretă noua adresa la care martorele s-au mutat din cauza amenințărilor și presiunilor pe care inculpații și membrii rețelei aflați în libertate o exercitau asupra lor și pentru care au și urmat tratament psihiatric.

2). Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma celorlalte critici invocate de fiecare inculpat prin cererea de apel formulată în cauză, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.

Așa cum s-a arătat anterior în analizarea apelului parchetului, Curtea de Apel și-a însușit starea de fapt, însă nu și încadrarea juridică și analiza probelor efectuată de judecătorul de fond în ce-i privește pe inculpații Ș.V. și C.C.Ș. sub aspectul laturii penale a cauzei privind infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, iar în ce-i privește pe inculpatul C.B.V. și P.C. nu și-a însușit starea de fapt, încadrarea juridică și analiza probelor efectuată de judecătorul de fond sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., pentru motivele de drept și de fapt expuse anterior.

Așadar, argumentele de fapt de drept care au stat la baza pronunțării soluției de admitere a apelului parchetului în ce-i privește pe inculpații Ș.V., C.C.Ș., C.B.V. și P.C. și de condamnare pentru săvârșirea în condițiile concursului real de infracțiuni a faptelor de trafic de persoane și trafic de minori, în ce-i privește pe inculpații Ș.V. și C.C.Ș. și de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în ce-i privește pe inculpații C.B.V. și P.C., stau și la baza pronunțării soluției de respingere a apelurilor acestora, urmând a fi completate cu cele ce se vor preciza în continuare.

Cât privește restul stării de fapt, încadrarea juridică și analiza probelor efectuate de prima instanță, Curtea și le însușește în totalitate, apreciind că soluțiile de condamnare a inculpaților sunt legale și temeinice, pronunțarea unor soluții de achitare nefiind posibil.

Sistematizând expunerile de motive ale recurenților inculpați, Curtea constată, în principal, că recursurile acestora vizează un aspect comun, respectiv, în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțare unei hotărâri greșite de condamnare sub aspectul infracțiunilor de inițiere, constituire, sau, după caz, de aderare și sprijinire, a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave și, după caz, proxenetism, trafic de persoane și trafic de minori. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate de apelanții inculpați, Curtea de Apel a reținut că probele au fost evaluate corect, așa încât, atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității infracționale desfășurate de fiecare inculpat, pentru întreaga perioadă infracțională, dar și în deplin acord cu prevederile textelor de incriminare reținute în sarcina fiecăruia, sus-numiții inculpați fiind corect condamnați după cum urmează:

- inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituirea, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat și proxenetism, infracțiuni aflate în concurs real, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen.

- inculpatul P.C.O. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, proxenetism și trafic de persoane, infracțiuni aflate în concurs real, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen., art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen.

- inculpatul Ș.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen.

- inculpatul C.C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen.

- inculpatul M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, proxenetism, trafic de persoane, infracțiuni aflate în concurs real, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen., art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen.

- inculpatul S.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, proxenetism și trafic de persoane, infracțiuni aflate în concurs real, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen., art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen.

- inculpatul P.C. pentru săvârșirea infracțiuni de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003.

2.1. Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 prevede că „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi”.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din aceeași lege prevede că prin grup infracțional organizat se înțelege „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioada și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”, iar la lit. b) a aceluiași articol se definește ce se înțelege prin infracțiune gravă, printre care și infracțiunile de proxenetism (pct. 9), infracțiuni privind traficul de persoane în legătură cu traficul de persoane (pct. 12).

Din economia acestor dispoziții legale rezultă că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Acțiunile prevăzute în textul de încriminare sunt alternative, astfel încât, săvârșirea oricăreia dintre acestea realizează conținutul infracțiunii.

Prin acțiunea de inițiere a unui grup organizat se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea grupului, intrând în această noțiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracționalin.

Prin acțiunea de constituire se înțelege intrarea în grupul infracțional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp și realizarea unui scop infracțional comun.

Prin acțiunea de aderare se înțelege ralierea, alăturarea la grupul infracțional organizat.

Prin acțiunea de sprijinire se înțelege efectuarea de acte menite să ajute, să ocrotească, să protejeze grupul infracțional organizat.

Din verificarea probatoriului administrat se rețină că, în accepțiunea textului incriminator - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, grupul infracțional există în cauză, inculpații (trei sau mai multe persoane ) au acționat coordonat, fiecare a întreprins roluri determinate, faptele infracționale convenite prezintă gravitate și ele au antrenat obținerea de foloase materiale ilicite.

În legătură cu aceasta se reține că în anul 2001, mai multe persoane, printre care și inculpații din acest dosar (mai puțin inculpatul C.C.Ș.), precum și alții din dosare disjunse din acesta, sub coordonarea liderului lor, inculpatul C.I., s-au constituit într-un grup infracțional organizat în care fiecare membru avea sarcini bine stabilite, în scopul traficului de persoane din România în Spania,a unor tinere care proveneau de obicei din familii cu o situație materială precară cărora le promiteau locuri de muncă în străinătate bine plătite, așa fel încât le determinau să accepte deplasarea în Spania, unde erau exploatate pe piața prostituției; din această activitate, membrii rețelei obțineau venituri substanțiale, pe care le transferau în țară, iar banii erau folosiți la achiziționarea de bunuri mobile și imobile, sau erau utilizați în diverse activități comerciale - aparent legale, tocmai pentru a ascunde provenința ilicita a banilor.

S-a dovedit, că grupul infracțional acționa în principal în trei zone mari: Sibiu, Neamț și Prahova, după cum s-a dovedit că grupul infracțional s-a organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave, specializat în traficarea de tinere românce în practicarea prostituției în Madrid - Spania, într-un parc numit C.C.

Rețeaua criminală s-a structurat și cristalizat într-o manieră piramidală, între anii 2001 - 2004, când membrii marcanți ocupau poziții bine determinate, iar atribuțiile și modul de acțiune erau clar delimitate, întreaga rețea desfășurându-și activitatea sub coordonarea unui lider, în persoana inculpatului C.I., cunoscut și sub numele de „O.", „N.", "P.", „I. de la Madrid" sau „Cap de porc".

În lipsa liderului, atribuțiile acestuia erau preluate de inculpatul M.D., zis „M.l", cel mai apropiat colaborator al inculpatului C.I.

Existau segmente ale rețelei care se ocupau de recrutarea tinerelor, plata documentelor de plecare, transportarea lor in Spania, unde aceste femei erau așteptate și preluate de alți membrii ai rețelei, cazate, instruite și apoi obligate prin amenințări fizice și verbale să se prostitueze în contul așa ziselor „datorii" pe care acestea le-ar fi acumulat pentru trecerea lor peste graniță și asigurarea unui „loc de muncă".

Tinerele erau racolate din aproape toate zonele țării și proveneau dintre cele cu posibilități minime de existență, cu un grad de cultură scăzut, uneori dintre cele care practicau prostituția în țară. Alteori, inculpații le promiteau tinerelor femei locuri de muncă bine retribuite în Spania, fie ca dansatoare, ospătărițe sau dame de companie, și cărora li se spunea în mod neadevărat că nu vor avea alte obligații decât de a face consumație cu clienții din bar, ascunzându-li-se ceea ce, odată ajunse acolo, urmau efectiv să facă (prostituția la stradă, cu un număr mare de clienți și cu un profit impus de proxeneți, chiar și atunci când erau la ciclu sau bolnave, iar în caz de refuz, erau amenințate sau bătute).

Metodele de convingere erau diferite, de la reținerea documentelor, până la temerea ce le era insuflată victimelor că nu se pot descurca singure, împrejurare ce era favorizată și de faptul că acestea nu cunoșteau limba spaniolă, nu aveau banii necesari să se reîntoarcă în țară și aveau datorii la proxeneți; datoriile lor erau dublate nejustificat imediat ce ajungeau în Spania, și apoi erau amăgite că, odată ce le vor plăti, se vor putea întoarce în tară. Altă temere care le era insuflată era aceea că nu aveau protecția nimănui și că puteau fi vândute altor proxeneți de altă naționalitate și care se purtau chiar mai rău cu ele sau că ar putea fi arestate de poliția spaniolă și atunci nu s-ar mai fi bucurat de asistență juridică pentru eliberarea lor. O altă metodă era insuflarea sentimentului că traficanții și polițiști spanioli care supravegheau parcul ar fi în înțelegere, și dacă i-ar denunța sau ar fugi, aceștia le-ar preda din nou traficanților, ceea ce le-ar fi îngreunat și mai mult situația.

Probele dosarului au relevat că în parcul „C.C." din Madrid se prostituau între 120 și 150 de femei sub atenta supraveghere a proxeneților, iar banii obținuți erau predați acestora sau concubinelor lor - de regulă și ele prostituate, bani din care membrii rețelei, plăteau o parte șefului grupului, inculpatul C.I.

De asemenea, s-a dovedit cauzei că în cadrul acestei rețele existau reguli stricte, pe care fiecare tânără trebuia să le respecte. Astfel, în situația în care ar fi fost oprite de poliție, trebuiau să nege orice legătură cu grupul criminal, să declare că nu cunosc limba spaniolă și să nu semneze vreo declarație decât în prezența avocatului angajat de membrii rețelei. Fetele aveau sau primeau câte un telefon celular, în majoritate fără credit, pe care erau apelate frecvent de către proxeneți și interpelate în legătură cu sumele de bani pe care le-au obținut din prostituție, erau obligate să stea într-un loc stabilit de proxenet, denumit „post" și erau obligate să accepte doar clienți de naționalitate spaniolă.

A rezultat din depozițiile martorelor audiate că tinerelor li se interzicea să discute una cu alta, să-și spună numele adevărat, ori să-și povestească viața anterioară, fetele având de multe ori „nume de stradă", iar banii obținuți trebuiau predați integral dimineața, fie unei prostituate de încredere, fie proxenetului, iar la rândul lor fiecare dintre aceștia plăteau câte o cotă parte liderului C.I.

Tot astfel, se reține din probatoriul administrat că inculpatul C.I. organiza periodic ședințe cu proxeneții care acționau în C.C., stabilind noi reguli, impunând noi membri sau excluzând alții deja existenți, colectând banii rezultați din practicarea prostituției de către tinerele românce și dirijând în fapt întreaga activitate desfășurată de grupul infracțional pe care I-a organizat.

S-a dovedit cauzei că pe perioada detenției inculpatul C.I. a cunoscut pe mulți dintre membrii rețelei sale în penitenciarele în care a executat pedeapsa. Astfel, acesta a fost în aceeași perioadă în penitenciarul din Aiud împreună cu inculpatul P.C.O. și inculpatul Ș.V., pentru ca după eliberarea din penitenciar, aceștia să-și creeze relații de afinitate, în cele mai multe cazuri inculpatul C.I. fiind cel care le boteza copiii, ori îi cununa religios, acesta fiind și motivul pentru care era poreclit și „N.".

Este relevant sub acest aspect al organizării piramidale și a rolului de lider a inculpatului C.I. în cadrul grupului, participarea inculpaților la o nuntă care a avut loc la sfârșitul anului 2003, la care inculpatul P.C.O. a fost naș și la care au fost invitați „toți fini?' rețelei, împrejurare care denotă atât faptul că membrii rețelei se comportau ca o adevărată „familie" și în viața cotidiană, cât și sentimentul apartenenței lor la grup.

Astfel, din conținutul convorbirilor telefonice reiese că inculpatul C.I. era cel care stabilea membrii rețelei care urmau să participe, regulă ce trebuia respectată; apoi, îl urma în ierarhie inculpatul M.D., care a făcut și el alte invitații privind persoanele din anturajul lor care pot și trebuie să participe la acest eveniment.

Inculpatul C.I. Ie-a transmis cum trebuie să vină îmbrăcați ca să nu arate a „vagabont?', a stabilit că trebuie să vină însoțiți de câte o femeie ca să facă o frumoasă impresie, întrucât urma ca toți să stea la „masa familiei" (vol. 8 ds. u.p. – filele 219, 224, 239, 249 ș.a.).

Din analiza convorbiri telefonice interceptate rezultă că inculpații aveau cunoștință despre faptul că le erau ascultate telefoanele și că erau urmăriți, în special capul acestei rețele, situație față de care se sunau pe alte numere de telefon cu cartele despre care știau că nu sunt urmărite sau își trimiteau mesaje, ori vorbeau cifrat.

Relevanta sub acest aspect este convorbirea inculpatului P.C.O., din care rezultă că inculpatul avea cunoștință despre faptul că telefonul său îi este interceptat, perioada pentru care a fost emisă autorizație în dosar și că a expirat durata pentru care a fost dată autorizația de către magistrat, precum și convorbire în care inculpatul P. îl sună pe un polițist (rămas neidentificat) în timp ce acesta se afla exact în biroul „procuroarei" care instrumenta dosarul și care îi spune ulterior inculpatului că a fost inspirat cum a condus discuția avută cu el, pentru că ceea ce au vorbit s-a înregistrat pe bandă magnetică (vol. 7 dos. u.p.- fila 38-39).

Probele dosarului au relevat că pe zone geografice, lideri ai rețelei de trafic de persoane și proxenetism sunt: în zona Sibiu, inculpatul P.C.O., în zona Prahova inculpatul B.N., zis „N.", iar în Neamț, inculpatul M.D., zis „M.".

Inculpații erau ajutați de oamenii lor de încredere: numiții M.T.C., D.C.L., B.I.F., zis „S.", O.N., zis „J.", G.G.C. și inculpatul Ș.V.. Toate aceste persoane împreună cu altele neidentificate, se ocupau de racolarea, transportul până în Spania și exploatarea pe piața prostituției a victimelor traficului de persoane.

Inculpatul B.N. a acționat în strânsă legătură cu inculpatul S.M., zis „ M." și cu inculpatul C.B.V. ocupându-se de recrutarea, cazarea și transportul victimelor la destinație, iar în Spania primii doi inculpați se ocupau cu exploatarea acestora pe piața prostituției, însușindu-și veniturile obținute.

Inculpatul P.C., zis „M.", acționa atât împreună cu B.N., în sensul că, aderând la grupul infracțional organizat, îi recruta acestuia tinere în vederea traficării în Spania, în barul său „L." din Roman județul Neamț.

Veniturile obținute din practicarea prostituției de către victime erau încasate de traficanți, care le transferau în România prin intermediul sistemelor bancare Western Union și Money Gram (fie pe numele lor, fie al unor rude, iubite, prieteni, cunoștințe, oameni de încredere) ori prin intermediul unor curieri, în general, șoferii care efectuau cursele de transport internațional în Spania și care s-a dovedit că aduceau banii în țară (vol. 4 ds. u.p.).

Odată ajunși în România, banii erau utilizați și pentru racolarea altor victime, precum și pentru achiziționarea de bunuri.

Curtea reține ca probe deosebit de relevante în fundamentarea soluției planșele foto aflate la dosarul cauzei, ridicate ca urmare a perchezițiilor de la domiciliile inculpaților, precum și fotografiile prelucrate de pe calculator, care îi înfățișează pe inculpați împreună, precum și în compania inculpatului C.I. și a altor reprezentanți ai lumii interlope la diferite aniversări ori evenimente, fapt ce înlătură apărarea inculpaților că între ei nu a existat nici o legătură sau că nu s-ar cunoaște (vol. 5 filele 56-67; 72-77; 124-129; 128, 132-145, filele 103-105).

Curtea de Apel a constatat că vastul probator administrat cauzei a dovedit cu certitudine că activitatea inculpaților nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfășurat în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeași modalitate de săvârșire, iar grupul infracțional a fost inițiat și constituit de inculpații C.I., P.C.O., M.D., în scopul săvârșirii traficului de persoane ori proxenetismului, grup infracțional la care a aderat și pe care l-au sprijinit și inculpații S.M., C.C.V., P.C. și Ș.V.

În legătură cu activitatea infracțională a inculpatul C.I.:

Analizând vastul probatoriu administrat cauzei rezultă fără îndoială că, în cursul anului 2001 inculpatul C.I. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat având ca scop comiterea, în mod coordonat, de infracțiuni grave, respectiv, traficul de persoane și proxenetismul, pe relația România - Spania, structurându-și o organizație ce a avut continuitate până în cursul anului 2004, în care fiecare membru avea roluri prestabilite, ce se ocupa cu recrutarea de tinere minore sau majore din România, transportul lor până în Spania, cazarea în apartamente închiriate și obligarea acestora la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de către traficanți, o parte din aceștia revenindu-i și inculpatului C.I.

Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului sunt declarațiile martorelor cu identitate atribuită,.T.M." (vol. 2 f. 4 și urm. ds. u.p., ds. fond vol. 8 - f. 2341 ), „I.R." (vol. 2 f. 113 și urm. ds. u.p., ds. fond vol. 5, f. 1783), „C.M." (vol. 2 ds. u.p.- f. 155 și urm., ds. Fond - vol. 5, f. 1787), „V.L.” (vol. 2 ds. u.p. f. 196 și urm., ds. fond vol. 5 - f. 1618), „C.E." (vol. 2 ds. u.p. f. 221 și urm., ds. fond. vol. 5, F. 1621), care se coroborează între ele, precum și cu procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației din 2003 emise de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție (vol. 8 ds. u.p.) și planșele foto aflate la dosarul cauzei și care îl înfățișează pe inculpat în compania celorlalți membrii ai rețelei de traficanți, și anume inculpații P.C.O., P.C., S.M., C.B. (vol. 5 filele 57-67, 131-145 ds. u. p.).

Este important a se preciza că martorele indicate mai sus, I-au recunoscut după planșa foto pe inculpatul C.I. și au declarat constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, ca acesta era liderul grupului infracțional din care fac parte și inculpații din prezenta cauză, descriind în amănunt regulile pe care acesta Ie-a impus, modalitatea în care îi controla pe ceilalți proxeneți, declarațiile coroborându-se una cu alta, deși aceste martore au fost victime ale rețelei de traficanți în ani diferiți și pe segmente diferite ale rețelei.

Edificatoare sub aspectul vinovăției inculpatului și care se coroborează cu depozițiile martorelor sunt conținutul convorbirilor telefonice interceptate pe care inculpatul Ie-a purtat cu inculpatul M.D., sau de către acesta din urmă cu alte persoane sau cu ceilalți inculpați din care rezultă că „fiecare are femeile luf la prostituție (vol. 8 ds. u.p.- filele 166), temerea inculpatului M.D. de reacția pe care o va avea inculpatul C.I. atunci când va afla că una din prostituate a fugit cu banii liderului, a „Omului" și că acest lucru a fost posibil, întrucât în mod nejustificat avea actele asupra ei (vol. 8 ds. u.p.- fila 115), indicațiile pe care i le dădea inculpatului M. să plece afară, în sensul de Spania și să vorbească cu supraveghetori ai fetelor, „N.” și „L.”, persoane despre care martorele amintesc în declarațiile lor, discuțiile dintre cei doi susnumiți inculpați despre faptul că „ afară" au „47" și în perioada următoare să împartă banii (voi. 8 ds. u.p fila 119).

Poziția de lider a grupului, precum și agresivitatea și personalitatea deosebită a inculpatului C.I. Ion, rezultă și din conținutul convorbirile inculpatului P.C. din care reiese că inculpatul C.I. a cerut unei asistențe întregi să se așeze în genunchi în fața sa, iar atunci când a fost refuzat, i-a tăiat cu cuțitul pe față, aceștia făcând parte dintr-un alt clan cunoscut justiției, clanul C. (filele 71 și următoarele din volumul 8 dosar urmărire penală).

Curtea nu poate omite în stabilirea activității infracționale a inculpatului și a vinovăției acestuia conținutul actelor efectuate prin comisie rogatorie și trimise de urmare la dosarul cauzei, respectiv, declarațiile martorelor audiate de autoritățile spaniole privind pe martorii purtând indicativele: 77/BCRI; 83/BCRI; 87/BCRI; 93/BCRI - filele 26, 27, 32, 33, 44, 51, 57, 305 - dosar comisie rogatorie.

Mai mult decât atât, s-a dovedit cauzei foloasele materiale consistente pe care inculpatul C.I. Ie-a realizat din comiterea acestor infracțiuni.

Sub acest aspect se rețin declarațiile martorelor „I.R." și „C.E.", conținutul convorbirilor telefonice aflate în volumul 8 ds. u.p. din care relevante sunt discuțiile inculpatului C.I. cu inculpatul M.D., că numai inculpatul P.C. i-a dat lunar suma de 30.000 de dolari SUA.

În aceste condiții, în raport de probele administrate, rezultă vinovăția inculpatului C.I., faptele acestuia realizând elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen. și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

4. În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului P.C.O.:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În legătura cu aceasta este dovedit în mod cert în cauză că inculpatul P.C.O., în perioada 2002-2004, a constituit, aderat și sprijinit grupul infracțional inițiat de inculpatul C.I., a racolat, recrutat, cazat și transportat femei în Spania, cărora Ie-a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma traficării și exploatării lor sexuale.

Tot astfel, s-a dovedit cauzei că uneori ca mijloc de săvârșire a infracțiunii inculpatul a folosit înșelăciunea cu prilejul recrutării, precum și ulterior, cât și violența în partea finală a evenimentelor, în scopul obținerii de venituri mai mari din practicarea prostituției.

Relativ la acestea sunt de reținut ca relevante sub aspectul vinovăției inculpatului declarațiile martorilor cu identitate reală C.L., C.C. și T.L. (ds. u.p. f. 141, 173, f. 287, ds. fond - f. 1561, ds. apel - f. 422), martori care au fost audiați nemijlocit de către judecătorul de fond în faza cercetării judecătorești.

Astfel, martora C.L. a declarat referitor la activitatea inculpatului P.C.O., că ajunsă în Spania urmare a racolării sub promisiunea obținerii unui loc de muncă, a fost cazată într-un apartament închiriat de proxeneți, împreună cu martorele „C.M." și „L.C.", că inculpatul i-a spus adevăratul motiv al sosirii ei în Spania, iar la refuzul acesteia de a se prostitua a fost amenințată și agresată de inculpat.

Susținerile martorei sunt confirmate de declarațiile date de martora C.L.C., mama acestei martore (vol. 1 fila 173) și de declarațiile martorului T.L. (vol. 1 fila 286, respectiv fila 1561 dosar instanță).

Sub aspect probator săvârșirea faptelor de către inculpat este dovedită prin procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice din care rezultă că inculpatul P.O. se cunoștea foarte bine, conlucra si comunica cu toți membrii rețelei, cu liderul C.I. și cu inculpații din Dosarul conex nr. 2221/85/2006 al Tribunalului Sibiu, discuțiile purtate cu diverse persoane din România și Spania legate de femei care se prostituează și care se numesc I., C., A., D.R., M., D., O., M., discuții legate de plecările lui sau ale prostituatelor peste graniță și procurarea de documente de călătorie, ori mijlocirea obținerii de vize pentru femeile ce urmau a se prostitua în Spania, obținerea de acte de identitate pentru șederea acestora în Spania (volum 7, 9, 10 ds. u.p.).

Nu mai puțin relevante sunt și declarațiile martorelor audiate în comisie rogatorie, martora 90/BCRI/3, martora 93/BCRI, ce se coroborează cu probele menționate anterior.

Contrar susținerilor apelantului inculpat, Curtea nu poate omite din ansamblul probator declarația martorei cu identitate protejată, „C.M.", deși aceasta a fost audiată, în adevăr, doar în faza anchetei penale, însă după începerea urmăririi penale (vol. 2 - filele 131 și următoarele ds. u. p.). Aceasta deoarece, instanța de judecată are obligația de a ține seama de această declarație, astfel cum prevăd dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Mai mult decât atât, Curtea reamintește că legea de procedură penală nu stabilește o ordine de preferință a probelor, instanța de judecată având obligația de a analiza toate probele administrate cauzei, atât cele administrate în cursul anchetei penale, cât și cele administrate nemijlocit de către instanță, în scopul stabilirii adevărului judiciar în cauză (art. 63 alin. (2) C. proc. pen.).

În legătură cu aceasta, Curtea reține ca mijloc de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane de către inculpat activitatea de recrutare prin înșelăciune, respectiv, sub promisiunea obținerii unui loc de muncă în calitate de menajeră în Spania și de transport a martorei.

De altfel, este important a se preciza că declarațiile martorei „C.M." se coroborează nu numai cu declarațiile martorei „T.M.", martoră audiată nemijlocit de judecătorul de fond, dar și cu depozițiile martorelor C.A.M. și C.L., din analiza cărora rezultă în mod cert activitatea infracțională desfășurată de inculpat, de traficare și proxenetism.

Contrar susținerilor inculpatului, starea de fapt și vinovăția inculpatului rezultă nu numai din declarațiilor date de martorii anonimi, ci și din depozițiile martorilor cu identitate reală, ce se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei.

Declarațiile martorelor C.A.M. și C.L., se completează cu declarația martorului T.L., cel care i-a prezentat-o pe martora C.A. numitului O.N., prin intermediul căruia martora a ajuns la rețeaua de traficanți din C.C.

Din declarația martorului T.L. reiese că a prezentat-o pe martora C.A. Lavinia lui O.N., zis „J." și inculpatului P.C.O. si că amândoi și-au exprimat acceptul de a fi trimisă în Spania.

Apărările formulate de inculpat referitoare la modul de audiere în cursul urmării penale a martorei C.A.L. nu mai au nicio relevantă în cauză, în contextul în care martora a fost audiată în mod nemijlocit de către instanța de apel, aceasta precizând că își menține toate declarațiile date în cursul anchetei penale și a relatat în amănunt modul în care a ajuns în Spania, cum l-a cunoscut pe inculpatul P.C.O., care i-a spus că a fost „vândută" în scopul practicării prostituției și cum a fost obligată la practicarea prostituției de către inculpat (f. 423 ds. apel).

S-a dovedit cauzei că activitatea de traficare s-a realizat de către inculpat în modalitățile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înșelăciune,constrângere, amenințare ori violență, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată și având aceeași rezoluție infracțională, faptă comisă împreună cu mai multe persoane și asupra mai multor victime, dintre care este probată fapta asupra lui „C.M.", C.A.M. și L.C.

Privitor la infracțiunea de proxenetism, inculpatul a comis această faptă în perioada menționată și în modalitățile îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, față de mai multe victime, în baza aceleiași rezoluții infracționale, o perioadă îndelungata de timp.

În concret, s-a dovedit că aflat în Spania a preluat și primit în locuințele închiriate tinere traficate pe care Ie-a obligat la practicarea prostituției obținând foloase de pe urma acestei activități.

Astfel, s-a dovedit cu declarațiile martorei cu identitate protejată „T.M." că inculpatul cunoscut sub numele de „O. din Sibiu" era unul din proxeneții importanți în C.C., fiind unul dintre,,cei mai vechi băieți din pădure" și că acesta avea circa 10-11 tinere care se prostituau pentru el, fiind atent supravegheate de acesta împreună cu „M.”, respectiv inculpatul S.M., declarații pe care martora Ie-a dat organelor de anchetă penală și pe care și Ie-a menținut în cursul procesului penal (f. 10 ds. u.p., vol. 2, f. 2341 ds. instanță fond).

Declarațiile acesteia se coroborează cu declarațiile martorei cu identitate protejată „M.A.", care relativ la activitatea inculpatului a declarat că numita „l." a fost cumpărată de către inculpat de la inculpatul B.N. și că era membru al rețelei de proxeneți care activau în C.C. și că acesta efectua patrulări pentru supravegherea fetelor care se prostituau în folosul lui (f. 242, vol. 2 ds. u.p., f. 1905 ds. instanță, ds. apel - f. 509).

Din examinarea transcrierilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat fie cu ceilalți membrii ai rețelei, trimiși sau nu în judecată, dar și cu femeile care se prostituau pentru ei, rezultă aspecte deosebit de relevante în stabilirea stării de fapt, a contribuției inculpatului și a vinovăției acestuia, probe care duc la concluzia justeței soluției pronunțate de instanța de fond (f. 236-237, 283, vol. 7 ds. u.p.).

Astfel, sunt relevante convorbirile pe care inculpatul Ie-a purtat la data de 09 noiembrie 2003 și 29 februarie 2004, din care rezultă că îi cunoștea și era în legătură cu inculpați S.M., M.D. și B.N.

Curtea de Apel a reținut că din ansamblul probator administra rezultă fără putință de tăgadă, că în perioada 2002 - 2004 a constituit și sprijinit grupul infracțional organizat condus de inculpatul C.I., având drept scop traficarea de tinere pe relația România - Spania, în vederea exploatării lor sexuale, astfel că în cursul anului 2003 a recrutat și transportat în Spania, iar ulterior, a constrâns pe martorele „C.M.", L.C. și C.A.M., la practicarea prostituției, obținând din aceste activități foloase ilicite, fapte ce se circumscriu infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen., art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 și 42 C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen.

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea inculpatului P.C.O. de achitare, întrucât probele administrate sunt lipsite de echivoc și fac deplina probă a vinovăției inculpatului la săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise și reținute de prima instanță.

4. În legătură cu activitatea infracțională a inculpaților S.V. și C.C.Ș.:

Curtea de Apel a precizat că argumentele de fapt de drept care au stat la baza pronunțării soluției de admitere a apelului parchetului în ce-i privește pe inculpații Ș.V. și C.C.Ș. și de condamnare a acestora pentru săvârșirea, în condițiile concursului real de infracțiuni, a faptelor de trafic de persoane și trafic de minori stau și la baza pronunțării soluției de respingere a apelurilor acestora, urmând a fi completate cu cele ce se vor preciza în continuare.

În ce privește infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop traficarea de tinere majore și minore pe relația România - Spania, în vederea exploatării lor sexuale, în mod corect s-a reținut de către judecătorul de fond că în cursul anului 2003 inculpatul Ș.V. s-a raliat și a efectuat acte menite să ajute grupul infracțional inițiat și constituit de inculpatul C.I. alături de alți inculpați, printre care și P.C.O.

Actele de raliere și ajutorare a grupului au constat în racolare de tinere majore și minore prin inducerea în eroare cu scopul exploatării lor, asigurându-le ulterior cazare și transportul spre ieșirea lor din țară.

Sub aspectul probator săvârșirea faptelor de către inculaptul Ș.V. și C.C.Ș. sunt dovedite cu declarațiile martorele G.I. și C.C.E. (vol. 1 filele 195, 201-204, 237-240, 174-177, 245-249, 250-254 ds. u. p. și, respectiv, vol. 2 filele 749-752, fila 753-755 dosar instanță).

Din cuprinsul declarațiilor date de cele două susnumite martore, atât în cursul anchetei penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că în cursul anului 2003 inculaptul Ș.V., împreună cu inculpatul C.C.Ș. l-au racolat pe martorele G.I. și C.C.E., prima fiind minoră la data comiterii faptei, sub promisiunea că le vor ajuta să obțină un loc de muncă într-un restaurant în Spania, convingându-le să locuiască împreună și, apoi, să le oblige la practicarea prostituției, prin folosirea, în partea finală a evenimentelor, nu numai înșelăciunea, dar și violența, inculpații obținând foloase de pe urma acestor activități.

Tot astfel, rezultă că pentru a întări convingerea martorei C.C.E. sub aspectul plecării ei în Spania, inculpatul Ș.V. s-a ocupat de formalitățile de obținere a pașaportului acesteia, achitând taxele aferente și chiar a însoțit-o la poliție atunci când aceasta și-a ridicat pașaportul.

Este de precizat că declarațiile acestor martore se coroborează cu declarațiile martorei C.M. (f. 192 dosar u.p. și f. 636 dosar tribunal) și într-o oarecare măsură cu declarațiile date de inculpatul Ș.V. în cursul anchetei penale.

Este deosebit de relevant sub aspectul vinovăției inculpatul Ș.V. în ce privește infracțiunea de aderare și sprijinire a grupului infracțional organizat declarația martorei G.I. care arătă că într-una din seri, inculpatul Ș.V. a prezentat-o unui membru al rețelei de traficanți care și-a dat acordul ca aceasta să plece să lucreze în Spania, afirmând că martora „este bună" și că aceasta urma să lucreze pentru numitul „S.", aflat în Spania, prieten cu cei doi.

Inculpatul Ș.V. a recunoscut organelor de anchetă penală că persoana la care a prezentat-o pe martora era inculpatul M.T. (voi. 1 fila 112 dosar urmărire penală).

Activitatea infracțională a inculpatului C.C.Ș. este dovedită cu depozițiile celor două martore G.I. și C.C.E., din analiza cărora rezultă în mod cert că în comiterea actelor materiale inculpatul Ș.V. a fost ajutat de către inculaptul C.C.Ș., care profitând atât de naivitatea acestora, izvorâtă din gradul redus de pregătire școlară, cât și de situația financiară precară, Ie-a determinat prin înșelăciune, constrângere fizică și psihică să practice prostituția, exploatându-le astfel și obținând importante sume de bani în folosul lui exclusiv.

Relativ la aceasta nu este de neglijat a se arăta că martorele au declarat că inculpatul Ș.V. le spunea mereu că vor pleca în Spania unde vor câștiga bani mulți și spusele acestuia erau întărite de către inculpatul C.C.Ș., care le încuraja și el să plece, întrucât „se fac bani frumoși".

De asemenea, relevante sub aspectul vinovăției inculpatul Ș.V. sunt declarația pe care acesta a dat-o organelor de urmărire penală la 24 mai 2004, declarație în care deși nu a recunoscut comiterea faptelor, a relatat aspecte ce au fost de natură a ajuta la stabilirea adevărului judiciar în cauză.

Aceasta se coroborează într-o mare măsură cu declarațiile martorelor audiate în cauză G.I. și C.C.E., context în care declarațiile date de cele două martore sunt lipsite de orice îndoială.

Mai mult decât atât, sunt relevante împrejurările relatate de inculpat referitoare la numitul T., despre care știa că este proxenet în Spania, că i-a promis că dacă o să-i facă rost de fete care să-l însoțească în Spania, o să primească de la el un cadou frumos, că acesta i-a propus să-i trimită fete în Spania și să devină „pește", că el i-a prezentat-o pe O.R. acestuia și că fata a plecat în Spania cu el, că părinții fetei i-au promis că-l denunță la poliție dacă fiica lor nu o să-i sune și că a și făcut acest demers luând telefonic legătura cu inculpatul Tâmplaru, și că ulterior acestei intervenții a sale, fata i-a sunat pe martorii M.

Apărarea inculpatului prin care neagă orice implicare în faptele de aderare la grupul infracțional și trafic de persoane și de minori, este nereală și este infirmată de materialul probator administrat la dosarul cauzei, respectiv de declarațiile martorelor G.I. și C.C.E., de procesele verbale de recunoaștere de pe planșa foto, de declarațiile martorilor M.D., M.D.C. și C.M., din care rezultă situația de fapt expusă anterior și faptul că inculpatul Ș.V. a recrutat și trimis în Spania și alte tinere, una dintre acestea fiind O.R.

Tot astfel, apărările inculpatului C.C.Ș. că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiunii, nu pot fi primite de către Curte raportat la probele administrate cauzei și analizate succint anterior.

Nu este de neglijat a se preciza că în declarația inițială dată cu ocazia reținerii sale inculpatul C.C.Ș. a recunoscut că Ie-a cunoscut pe martorele G.I. și C.C.E. prin intermediul inculpatului Ș.V., că știa că martora G.I. era minoră, respectiv avea 17 ani și că Ie-a agresat, însă pentru motivul că au făcut afirmați neadevărate referitoare la persoana sa (f. 116, vol. 1 ds. u.p.).

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea inculpaților Ș.V. și C.C.Ș. de achitare, întrucât probele administrate sunt lipsite de echivoc și fac deplina probă a vinovăției acestora sub aspectul săvârșirii de către inculaptul Ș.V. a infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C pen și art. 37 lit. b) C. p. iar de către inculaptul C.C.Ș. a infracțiunilor prevăzute de art. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

5. În ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpații S.M. și C.B.V.:

Dintr-un început este de arătat că argumentele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării soluției de admitere a apelului parchetului în ce-l privește pe inculpatul C.B.V. și de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane stau și la baza pronunțării soluției de respingere a apelului acestuia, urmând a fi completate cu cele ce se vor preciza în continuare.

Curtea de Apel a constatat că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că inculpații S.M. și C.B.V. sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât aceștia, în perioada 2002-2004, alături de alți coinculpați și alte persoane, au aderat și sprijinit grupul infracțional organizat condus de inculpatul C.I., având drept scop traficarea de tinere pe relația România - Spania, în vederea exploatării lor sexuale, acționând, în baza unei rezoluții infracționale unice, racolând, recrutând, transportând, transferând și cazând tinere, profitând de naivitatea acestora, pe unele dintre ele determinându-le prin înșelăciune, constrângere fizică și psihică să practice prostituția în Spania, exploatându-le astfel și obținând importante sume de bani pentru folosul lor exclusiv sau a liderului grupului C.I.

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea inculpaților de achitare, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există sau nu ar fi fost săvârșită cu vinovăție, astfel cum au încercat să acrediteze ideea cei doi susnumiții inculpați. Contrar susținerilor apelanților inculpați, probele administrate cauzei sunt lipsite de echivoc, iar declarațiile martorilor fac dovada deplină a vinovăției inculpaților S.M. și C.B.V. sub aspectul faptelor penale pentru care au fost inculpați.

În legătură cu acestea s-a dovedit cauzei că inculpații S.M., zis „M." și C.B.V., împreună cu inculpatul B.N. - din dosarul disjuns, au acționat, în perioada 2002-2004, in zona Prahova, constituind și aderând la grupul condus de inculpatul C.I. (în cursul anilor 2002-2004 inculpatul S.M. și, respectiv 2003-2004 inculpatul C.B.).

Activitatea infracțională a inculpatului S.M. a constat în recrutarea, organizarea, transportul pe ruta România - Spania, procurând documente de călătorie, cazarea în apartamente închiriate a martorele cu identitate protejată „C.M.", „C.S.", „T.M." pe care Ie-a determinat prin înșelăciune, amenințare ori violență, să se prostitueze, cât și în tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către tinere traficate, activitate pe care a desfășurat-o în baza unei rezoluții infracționale unice.

Tot astfel, probele administrate cauzei au dovedit că activitatea infracțională a inculpatului C.B.V., a constat în recrutarea, și ulterior cazarea, prin înșelăciune în vederea exploatării sexuale în Spania a martorei „T.M.”, precum și în cazarea în locuința sa a martorele „C.S." și „T.M.", în scopul exploatării prin practicarea prostituției, inculpatul promițându-le ajutor în obținerea unui loc de muncă în străinătate.

Relevante sub aspectul vinovăției celor doi inculpați sunt nu numai declarațiile susnumitelor martore, dar și procesele verbale de recunoaștere din grup, perchezițiile domiciliare efectuate, convorbirile telefonice ale coinculpaților cu referire la cei doi inculpați S.M. și C.B.V., care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în apărare și acuzare, înscrisurile doveditoare a banilor trimiși din Spania în România pe numele inculpatului S.M. sau a cunoscuților săi, agendele ridicate, planșele foto care îi înfățișează pe cei doi inculpați în compania coinculpaților, a liderului grupării ori a prostituatelor, perchezițiile informatice efectuate asupra calculatoarelor ridicate.

Curtea nu poate omite în soluționarea prezentei cauze cu referire la activitatea infracțională a inculpatului S.M., declarațiile date de martora cu identitatea protejată „D.M.", audiată după începerea urmăririi penale, și care au fost date citirii de către instanța de fond, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, din declarațiile acestei martore, rezultă, în esență, că s-a prostituat în C.C. din Madrid, având cunoștință de modul în care era organizată rețeaua de traficanți, regulile valabile, procedeul strângerii banilor, și are cunoștință despre liderul grupării, inculpatul C.I., precum și despre activitatea desfășurată de inculpatul S.M., atât în țară, cât și în Spania și alți membrii ai rețelei (f. 94, vol. 2 ds. u.p.).

Din cuprinsul declarațiilor martorei „T.M.", date atât în cursul anchetei penale, cât și în fața instanței de judecată, rezultă modul în care a fost a fost recrutată de inculpații C.B.V. și S.M., respectiv, prin înșelăciune, inculpații i-au promis că o vor ajuta să se angajeze în Spania la un hotel ca recepționeră, astfel încât va câștiga suficienți bani ca să-și cumpere un apartament în România și va putea să-și ajute cu bani familia din țară, că toate taxele și cererile pentru eliberarea pașaportului au fost completate de către inculpatul S.M. personal, martora semnând și prezentându-se pentru fotografiere, iar, ulterior, a transportat-o la Ploiești la locuința inculpatului B.N., de unde urma să fie transferată în Spania pentru a practica prostituția pentru cei doi inculpați.

Sub aspect probator săvârșirea faptelor de către inculpatul S.M. este dovedită și prin procesul - verbal de recunoaștere după fotografie, probă legală, prin care martora „C.S." a recunoscut fără ezitare pe inculpatul S.M. (în planșa cu numărul 2 în fotografia nr. 1) ca fiind cel care, împreună cu inculpatul B.N. a constrâns-o să se prostitueze în C.C. din Madrid pe ea și alte patru tinere, toți banii fiind însușiți integral de către inculpatul S.M. (fila 29 vol. 2 ds. u. p.), precum și de declarațiile martorei audiată sub identitate protejată „C.M.", care a relatat atât în cursul anchetei penale, cât și în fața judecătorului de fond, modul în care a fost recrutată de numitul „T.", cum în cursul lunii februarie 2003, martora a fost cazată într-un apartament în Spania, în care se aflau mai multe tinere ce practicau prostituția pentru inculpatul S.M., iar banii erau colectați de către numita E. care era „iubita" inculpatului S.M. (filele 156 și următoarele - volum 2 dosar urmărire penală, declarație menținută cu prilejul audierii sale în instanță - file 1787 - 1789 dosar instanță).

Tot astfel, rezultă din declarația aceleiași martore că era supravegheată de către inculpații S.M. și B.N., care făceau ronduri cu mașina pe aleile parcului C.C. și cu care ținea legătura prin telefoanele mobile, iar când a fost reținută de poliție unde a prezentat acte în copie, la arest a fost vizitată de R.E. care i-a adus pașaportul, precum și un avocat angajat de proxeneți care i-a susținut interesele.

Această declarație a martorei se coroborează nu doar cu celelalte declarații ale martorelor anonime audiate în cauză, dar și cu proba cu înscrisuri agenda ridicată de la martora R.E. privind încasările zilnice, precum și cu documentele bancare din care rezultă sumele de bani trimise de acesta în România.

De asemenea, se poate reține fără tăgadă că inculpații C.B.V. și S.M. au traficat-o pe martora cu identitate protejată „T.M.", care a declarat constant în tot cursul procesului penal, că la începutul lunii mai 2003, după ce a fost recrutată de inculpatul P.C. care i-a promis un loc de muncă în străinătate și s-a ocupat de procurarea pașaportului acesteia, a fost transportată până la locuința inculpatului C.B.V. din Băicoi, unde a fost cazată împreună cu martora audiată sub identitatea de „C.S." și că ajunsă în Spania a fost cazată într-un apartament, unde erau cazate și martora audiată sub identitatea de „C.M." și concubina inculpatul S. M. numita, „E.", sau „A." (acesta fiind, după spusele martorei, numele de stradă al martorei E.R.) și unde a venit inculpatul S.M., care i-a spus adevăratul motiv al sosirii acesteia, respectiv, practicarea prostituția în C.C., ocazie cu care i-a luat pașaportul și a primit de la inculpatul S. alte documente care atestau identitatea sa în lipsa pașaportului.

Martora descrie în amănunt modul în care erau împărțiți banii obținuți din prostituție și cum era supravegheată de inculpații S.M. și B.N. (volumul 2 filele 4 și următoarele dosar urmărire penală, și filele 2341 - 2344 dosar instanță).

Curtea de Apel a reținut, sub aspectul infracțiunii de proxenetism, că din ansamblul probator rezultă că inculpatul a comis această faptă în perioada 2002-2004 sub forma îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, față de mai multe victime printre care R.E. (martoră audiată sub identitatea protejată de „M.N."), C.M., I.R., C.S. (faptă probată prin declarațiile celorlalte martore și conform celor menționate în procesul verbal de recunoaștere după fotografie de către aceasta) în baza aceleiași rezoluții infracționale, o perioadă îndelungată de timp.

Relativ la activitatea infracțională a inculpatului C.B.V., aceeași martoră a declarat că a locuit la acesta în vederea plecării în Spania, acolo fiind cazate și alte fete.

Declarațiile acestei martore se coroborează cu declarațiile date de martora cu identitate protejată „M.E." care a relatat aceleași împrejurări referitoare la inculpații cauzei, relatând că au fost obligate să practice prostituția, că odată ajunsă i s-a spus că are o datorie de 5.000 de euro, că s-a prostituat în C.C. și că înainte de a pleca i s-a spus că va lucra ca ospătăriță, că erau păzite, că nu aveau pașapoartele asupra lor, fiind luate de proxeneți, iar din acest dosar îl recunoaște pe inculpatul S.M. din vedere (volum 2 filele 67 - 73 dosar urmărire penală și filele 1620 - 1621 dosar instanță), precum și cu declarațiile martorei cu identitate protejată „I.R." care a descris în amănunt modul de organizare al grupului al cărui lider era inculpatul C.I.; a precizat modul în care acționau membrii grupului, atribuțiile proxeneților, activitățile desfășurate de aceștia privind supravegherea lor pe aleile din parcul C.C., regulile pe care trebuiau să le respecte, că erau obligate prin violență și amenințări să se prostitueze, iar despre banii încasați martora a declarat că erau predați proxeneților și că au ajuns în Spania, fiind induse în eroare de către membrii grupului.

Martora I-a recunoscut nu numai după planșele foto, dar și din boxă pe inculpatul S.M. ca fiind proxenetul căruia, personal aceasta i-a dat bani rezultați din activitatea de prostituție (filele 113 și următoarele volumul 2 dosar urmărire penal și respectiv filele 1783 -1784 dosar instanță).

În mod corect judecătorul de fond a înlăturat din ansamblul probator declarația dată în cursul cercetării judecătorești de martora R.M.E. audiată pe parcursul urmăririi penale sub identitate protejată, respectiv numele de cod atribuit de procuror de „M.N." (vol. 1- filele 105 și următoarele), aceasta fiind concubina inculpatului S.M., cum ea însăși a declarat, calitate care este de natură a trage concluzia că declarațiile acesteia sunt subiective, iar, pe de altă parte, nu s-au produs dovezi cu privire la pretinsa atitudine abuzivă a anchetatorilor, de natură să influențeze probatoriul.

Curtea reamintește că aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Așadar, împrejurarea că în fața judecătorului de fond, martora a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu influențează situația de fapt stabilită în condiții de regularitate procedurală anterior sesizării instanței.

Nu este de neglijat a se preciza că declarațiile date de martora R.M.E. audiată pe parcursul urmăririi penale sub identitate protejată, respectiv numele de cod atribuit de procuror de „M.N.", în faza anchetei penale, se coroborează nu numai cu declarațiile celorlalte martore sub acoperire( care o indică ca fiind una dintre prostituate, cea care era "iubita" inculpatului S.M. și care colecta banii și îi preda acestuia, după ce îi nota într-o agendă, agendă care se află xeroxată la dosar și de unde reiese acest demers), dar și cu și celelalte probele de la dosar: înscrisuri reprezentând intrările-ieșirile ei din țară, biletele de avion ridicate cu prilejul percheziției domiciliare, planșele foto în care apare în apartamentul din Spania alături de alte femei, unele audiate in dosar, recipisele cu bani trimiși de ea din Spania inculpatului sau fratelui ori prietenilor acestuia.

Curtea nu poate împărtășii apărările inculpatului S.M., referitoare la nevinovăția sa, atâta timp cât din coroborarea declarațiilor martorele audiate sub identitățile de „M.N.", „T.M.", „D.M.", „C.M." rezultă apartenența și participarea acestuia la rețeaua de traficanți de persoane care constrângeau tinerele românce să se prostitueze în C.C. din Madrid, acționând de cele mai multe ori împreună cu inculpatul B.N. cu care era „asociat", modul de colectare a banilor rezultați din prostituție, prin intermediul concubinei sale, R.E., modul în care inculpatul recurgea la amenințări și violențe pentru a le determina să se prostitueze, în folosul lui personal ori pentru a le determina să păstreze tăcerea, după ce acestea reușeau să iasă din rețeaua de traficanți.

Este deosebit de relevant că toate aceste martore menționate mai sus l-au recunoscut după planșa foto pe inculpat și l-au indicat ca fiind cel care, fie Ie-a recrutat, fie Ie-a transportat ori Ie-a obligat să se prostitueze în C.C.

De altfel, inculpatul S.M. a fost recunoscut după planșă foto și de alte martore audiate în prezenta cauză sub alte identități, respectiv: S.I., I.R., C.S., T.M. și C.E. și care l-au indicat ca fiind unul dintre membrii grupului infracțional organizat care acționa în C.C., patrulând în autoturisme închiriate, pentru a supraveghea tinerele care se prostituau în folosul său.

Inculpatul C.B.V. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, însă a recunoscut că îi cunoaște pe inculpații B.N. și S.M., zis „M.", și că la cererea inculpatului B.N., despre care știe că se ocupa cu plasarea de prostituate în Spania, în cursul lunii aprilie sau mai 2003, a găzduit la locuința sa din Băicoi, două tinere, și coroborând declarația acestuia cu declarațiile celorlalte martore rezultă că cele două tinere cazate la locuința inculpatului au fost martorele audiate sub identitatea de „T.M." și „C.S.".

Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului C.B.V. sunt declarațiile date de acesta în cursul anchetei penale la data de 05 mai 2004, declarații în care recunoaște că știa despre faptul că inculpatul B.N. se ocupa cu plasarea de prostituate în Spania și care se coroborează cu declarațiile și recunoașterea după planșe foto a martorei „T.M." care a precizat în amănunt modalitatea în care inculpatul a acționat pentru a o determina să accepte plecarea în Spania unde să se angajeze într-un loc de muncă bine retribuit și faptul că inculpatul C.B.V. a acționat în strânsă legătură cu inculpatul S.M.

Nu mai puțin relevante sub aspectul vinovăției incultului sunt și planșele foto care îl înfățișează în compania femeilor și a inculpaților din prezentul dosar.

Interpretarea probelor administrate cauzei conduc fără echivoc la concluzia justă de săvârșire cu vinovăție a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților S.M. și C.B.V., în cauză neimpunându-se achitarea acestora.

6. În ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul P.C.: Curtea de Apel, analizând probatoriul cauzei și hotărârea atacată prin prisma criticii invocate de inculpatul P.C., referitoare la eroarea de fapt comisă de instanța de fond, care a dus la greșita sa condamnare, a apreciat că și aceasta este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a reținut corect situația de fapt, contribuția inculpatului și vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în forma aderării și sprijinirii unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave. Cât privește infracțiunea de trafic de persoane, criticile inculpatului sunt nefondate pentru considerentele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului, și care vor fi completate cu cele ce se vor expune în continuare.

În legătură cu acestea se reține că probele dosarului au relevat că inculpatul P.C. a acționat împreună cu numitul B.N. (inculpat în alt dosar disjuns) în zona Neamț ca membru al grupul infracțional organizat, constituit de inculpatul C.I., în calitate de lider și de alți inculpații, printre care inculpații din prezentul dosar P.C.O., M.D., grup la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în sensul că, recruta tinere în vederea traficării în Spania pe care le încuraja să practice prostituția și trăgea foloase materiale de pe urma lor, dintre femeile traficate amintim pe martorele cu identitatea atribuită „T.M." și „C.S.".

Concludente la stabilirea vinovăției inculpatului sunt declarațiile celor două martore cu identitate protejată, ce se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice aflate în volumele 6 și 8 din dosarul de urmărire penală, convorbiri din care rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul se ocupa cu proxenetismul, nu doar în Spania și Italia, dar și în țară, precum și cu planșele fotografice și casetele video ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele inculpaților și în care inculpatul se află în compania liderului grupării, inculpatul C.I., precum și a inculpaților C., S., B., M. (volumul 5 filele 135, 141).

De altfel, este deosebit de relevant în stabilirea situației de fapt împrejurarea că în declarațiile date organelor de anchetă penală inculpatul P.C. a recunoscut faptul că l-a cunoscut și întâlnit pe inculpatul C.I. la Padova în Italia, prin intermediul inculpatului B.N. și că i-a întâlnit și cunoscut și pe inculpații P.C.O. și M.D., cu acesta din urmă fiind și prieten, declarații care coroborate cu celelalte probe relevate și conduc la concluzia vinovăției inculpatului (f. 90-95, vol. 1, ds. u.p.).

Apartenența inculpatului P.C. la grupul infracțional organizat rezultă și din convorbirile telefonice a căror transcriere se află la dosar, și pe care inculpatul Ie-a recunoscut, din care relevăm convorbirile din care rezultă că, în adevăr, a fost prieten bun cu inculpatul M.D., cu care însă s-a certat.precum și convorbirile inculpatului cu o persoană purtând porecla „C.", în care inculpatul îi relatează acestuia că într-o situație, inculpatul C.I. i-a cerut lui P. „să-l mierlească" pe „M.", respectiv pe inculpatul M.D.

Nu mai puțin relevantă sub aspectul sprijiniri grupului de către inculpatul P.C. este convorbire telefonică purtată de această dată între inculpatul C.I. și M.D., în care primul îi reproșează lui M.D. că nu îl răsplătește corespunzător, și i-l dă exemplu pe inculpatul P.C. care îi dădea liderului suma de 30.000 de dolari SUA (volumul 8 ds. u.p. - filele 86-87 și fila 166).

Activitatea de sprijinire a grupului infracțional organizat de către inculpat constând în procurarea pașapoartelor pentru femeile care doreau să plece din țară rezultă din conținutul convorbirilor telefonice (vol. 6 fila 22), ce se coroborează cu declarațiile martorei anonime „T.M.", ce a precizat că inculpatul s-a ocupat de obținerea pașaportului ei.

Contrar apărărilor inculpatului, din actele dosarului rezultă în mod neîndoios că acesta, în baza unei rezoluți infracționale unice, Ie-a traficat pe martorele cu identitatea protejată „T.M." și „C.S.", astfel cum rezultă din declarațiile date atât la urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești de către martora „T.M." și procesul verbal de recunoaștere după fotografie realizat la 11 octombrie 2004 de martora „C.S." (vol. 2 - filele 4 și urm. ds. u. p., și respectiv filele 2341-2344 dosar instanță, vol. 2 -filele 28-33 ds. u. p.).

În legătura cu aceasta se reține că în cursul lunii aprilie 2003, martorele audiate sub identitatea de „T.M." și „C.S.", lipsite de un loc de muncă și de venituri, au fost recrutate de către inculpatul P.C., sub promisiunea că le va ajuta să-și găsească un loc de muncă în Spania, profitând de dorința acestora de a-și ajuta fiecare familia, deși scopul acestuia era de a le exploata prin practicarea prostituției în folosul grupului infracțional organizat condus de inculpatul C.I.

Astfel, inculpatul P.C. a prezentat-o pe martora „T.M." inculpatului B.N., după care s-a ocupat de toate formalitățile de plecare, însoțind-o pe martoră la Piatra Neamț unde a achitat taxele de obținere a pașaportului și a transportat-o cu un autoturism plătit de inculpatul B.N. până în localitatea Băicoi la locuința inculpatului C.V.B., după care a fost trimisă în Spania, unde a fost constrânsă la practicarea prostituției sub pretextul datoriilor acumulate cu transportul acesteia din România în Spania.

Tot astfel, inculpatul P.C. s-a ocupat de procurarea documentelor de călătorie în străinătate pentru martora „C.S.", predând-o inculpatului B.N. care a transportat-o și cazat-o alături de martora „T.M." la locuința inculpatului C.V.B., după care a fost trimisă în Spania, unde a fost constrânsă la practicarea prostituției sub pretextul datoriilor acumulate cu transportul acesteia din România în Spania.

Inculpatul P.C. nu a recunoscut comiterea faptei de trafic de persoane reținută în sarcina sa, însă sunt deosebit de relevante în stabilirea vinovăției acestuia declarațiile pe care acesta Ie-a dat la organelor de anchetă penală în care arăta referitor la cele două martore audiate sub identitățile de „C.S." și „T.M." că a fost rugat de către inculpatul B.N. să le împrumute cu bani, în vederea obținerii pașaportului.

Însă, așa cum s-a relevat anterior, s-a dovedit cauzei că modalitatea în care inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 se încadrează în variantele privind recrutarea prin înșelăciune, sub promisiunea obținerii unui loc de muncă în străinătate, procurarea documentelor de călătorie și transportarea martorelor, predate ulterior altui inculpat, care Ie-a asigurat transportul în străinătate unde acestea au fost constrânse la practicarea prostituției.

În consecință, reținând că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul P.C. se circumscrie infracțiunilor deduse judecății, respectiv, infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) și art. 2 din Legea nr. 39/2003 și art'. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, apelul inculpatului se privește ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

7. În ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M.D.;

Curtea de Apel verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse de apelantul inculpat M.D. a constatat că în cauză judecătorul de fond a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, fiind lămurite împrejurările faptice, contribuția inculpatului, stabilirea certă a vinovăției acestuia în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul M.D. nu a recunoscut comiterea niciunei infracțiuni însă, probele administrate în cauză au conturat vinovăția acestuia, dovedindu-se că în perioada 2002-2004 inculpatul a constituit, aderat, și sprijinit grupul infracțional inițiat de inculpatul C.I., fiind unul dintre locotenenții importanți ai acestuia și cel care îl înlocuia la comanda grupului.

În legătura cu aceasta se reține că inculpatul M.D. zis „M." a avut un rol central în cadrul grupului infracțional organizat, atribuții clare pe linia traficului de persoane și în ceea ce privește colectarea de fonduri din Spania și de transmitere a acestora către liderul rețelei, respectiv inculpatul C.I., precum și către ceilalți membrii ai grupării.

Activitate infracțională desfășurată de inculpat a fost deosebit de laborioasă pe linia traficului de persoane și proxenetismului în perioada de referință, relevante fiind declarațiile martorelor cu identitate protejată audiate atât la urmărire penală cât și la instanță.

Privitor la infracțiunea de trafic de persoane, instanța reține că în aceeași perioadă, inculpatul M.D. a comis această faptă în modalitățile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înșelăciune, amenințare și violență, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată și având aceeași rezoluție infracțională, faptă comisă împreună cu mai multe persoane și asupra mai multor victime.

Privitor la infracțiunea de proxenetism, inculpatul a comis această faptă în perioada menționată și în modalitățile îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, față de mai multe victime, în baza aceleiași rezoluții infracționale, o perioadă îndelungata de timp .

În concret, s-a dovedit că aflat în Spania a preluat și primit în locuința sa tinere traficate pe care Ie-a obligat la practicarea prostituției obținând foloase de pe urma acestei activități.

Aceste împrejurări rezultă din declarațiile martorei cu identitate protejată „I.R.", martoră care a descris în amănunt, în declarațiile date în tot cursul procesului penal, modul în care a fost recrutată, cum a ajuns în cursul lunii iulie 2002 în Spania la proxenetul N.T., zis „N.G." - coinculpat în dosarul disjuns din acesta, și cum a fost preluată de către inculpatul M.D., care a dus-o la un apartament și, apoi, a obligat-o la practicarea prostituției, stabilindu-i „postul" în C.C.

Cu ocazia audierii de către instanța de fond martora l-a recunoscut după înfățișare și poreclă pe inculpatul M.D., despre care a relatat că avea mai mult de 20 de fete la stradă, el fiind proxenetul lor, cel ce încasa banii de la ele și pe care l-a văzut făcând ronduri pe jos sau cu autoturismul pe aleile din parc (în vol. 2 fila 113 și urm. ds. u. p., fila 1783 dosar instanță).

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M.D. rezultă și din declarațiile martorelor cu identitate protejată,,T.M.", „C.M.", „C.E.", declarații care se coroborează între ele și care conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor deduse judecății.

Astfel, martora „T.M." a declarat, relativ la activitatea inculpatului, că era unul dintre cei mai importanți proxeneți din C.C., că acesta desfășura o intensă activitate de supraveghere a prostituatelor, că într-o ocazie a fost amenințată de inculpat că dacă,, nu-l ascult nu va ezita să mă calce cu mașina" și că inculpatul avea aproximativ 10 fete care se prostituau pentru el, martora recunoscându-l din planșele foto pe inculpatul M.D. ca fiind unul dintre membrii rețelei de proxeneți care acționau în C.C. din Madrid (voi. 2 fila 14, dosar urmărire penală).

Martora „C.M." a declarat în legătură cu activitatea inculpatului M.D. că avea „cele mai bune fete", iar la instanță a explicitat această remarcă în sensul „că făceau cei mai mulți bani" (vol. 2 filele 151 și următoarele dosar urmărire penală și fila 1787 dosar instanță).

Martora „C.E." a declarat că inculpatul făcea parte din grupul de proxeneți români care acționau în C.C. și personal l-a văzut patrulând pe aleile parcului C.C., dându-i indicații concrete cum anume să practice prostituția, el personal având 5-6 fete, toate blonde, care se prostituau pentru el; dintre acestea martora își amintește și exemplifică cu: S., A., G., iar despre o altă prostituată pe nume de I., știe că se prostitua într-un club, nu la stradă (vol. 2 filele 221 și urm. ds. u. p. și fila 1621 dosar instanță).

Probele învederate succint se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice aflate în volumul 8 din dosarul de urmărire penală, convorbiri pe care inculpatul Ie-a recunoscut. îndeosebi este de observat că a recunoscut convorbirile purtate cu inculpatul C.I. (f. 89 ds. u.p., vol. 1).

Din examinarea transcrierilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat fie cu ceilalți membrii ai rețelei, trimiși sau nu în judecată (și care, după spusele inculpatului M., membrii rețelei erau în număr de peste 40 de persoane - volumul 8 filele 280-282), fie cu liderul acestei grupări, inculpatul C.I., dar și cu femeile care se prostituau pentru ei, rezultă aspecte deosebit de relevante în stabilirea stării de fapt, a contribuției inculpatului și a vinovăției acestuia, probe care duc la concluzia justeței soluției pronunțate de instanța de fond.

Astfel, rezultă că inculpatul C.I. avea o relație foarte apropiată cu inculpatul M.D., în care avea încredere deplină, acesta fiind și cel care colecta banii din Spania de la proxeneți și îi trimitea liderului grupării, banii fiind obținuți din săvârșirea faptelor deduse judecății, iar sumele sunt impresionante, liderul grupării cerându-i sume de ordinul miilor și chiar zecilor de mii de euro (filele 146-150, 156, 159, 164-167, 275 - cu precizarea că în argou 9 „bastoane" care trebuiau să sosească din Spania sunt în realitate 9.000 euro, fila 161 ; se impune aceeași precizare și cu privire la cele 6 „lămâi” care erau în fapt mii de euro ); că modalitatea prin care făceau rost de bani, apoi își trimiteau unul altuia sume de bani, uneori prin mesageri, alteori prin W.U. cu comunicarea codului la ridicare prin mesaje, pe numele inculpatului sau pe nume diferite, cum ar fi cel de „R.M." (filele 129, 121, 125, 127-131, 141, 150, 170, 173); relevante sunt convorbirile din care se poate deduce nivelul de trai pe care aceștia și-l permiteau, ceea ce își procurau unul altuia (alimente, alte produse), mersul lor la vânătoare, faptul că își propuneau să cumpere împreună căminele de la lași, pepinierele, alte obiective economice din zonă ; relatarea că inculpatul M. a dat cinste la o nuntă suma 7.000 de euro, (filele 167, 150, 156, 166, 271);

„taxa" pe care M. o trimitea liderului grupării (f. fila 159); faptul că si inculpatul C.I. și M. aveau propriile lor femei pentru prostituție, uneori erau mai mult de „47” afară (fila 119 și 166); inculpatul M. se preocupa ca inculpatul B.N., din dosarul disjuns, să trimită bani din Spania, să-i remită liderului grupării sume din banii datorați (filele 127, 128); faptul că inculpatul M. era cel care urmărea trimiterea unor sume de bani celorlalți membrii ai grupării, activitate pe care o coordona inculpatul C.I. (fila 220); sugestia pe care inculpatul M. o face liderului grupării să mai facă o „ședință" în Spania, pentru că proxeneții și prostituatele nu mai ascultau ordinele din țară, ședințe despre care inculpatul M.

îi informa pe membrii rețelei că urmează ca „Omu" să le țină o „ședință mare" în curând (filele 285, 287, 288); ședințele pe care inculpatul M. le anunța că le va face personal de îndată ce va ajunge în Spania (fila 287); numărul impresionat de persoane implicate și angrenate în mecanismul grupării pentru comiterea infracțiunilor din Spania și care număra peste 40 de persoane, care erau pasibili a fi arestați de poliția spaniolă urmare unui flagrant organizat cu ajutorul unei „zdrențe" de prostituată și a unui microfon pe care îl purta (fila 280-282); faptul că prostituatele erau ținute împotriva voințelor lor, iar dacă fugeau erau aduse înapoi cu forța, bătute și obligate să se prostitueze în continuare (fila 282);

în limbajul lor curent, „bagaj" reprezenta o prostituată pe care o exploatau (filele 282, 293, 295, 187); inculpatul organiza transportul „bagajelor" în și din Spania, transport realizat cu șoferi ai rețelei/ sau nu; inculpatul M. se preocupa alături alți membrii ai rețelei de procurarea de documente de călătorie pentru cei ce urmau să lucreze pentru ei (fie bărbați, fie femei) și în acest scop lua legătura cu lucrători în politie, vamă, S.E.I.P. (filele 212, 207, 202, 285, 293,225).

Relativ la comportamentul inculpatului și rolul acestuia în cadrul grupului sunt elocvente discuțiile pe care inculpatul M. Ie-a purtat cu prostituatele din Spania (A., I., P., M., L., L., O.), pe care le coordona, le amenința că le va bate când va veni în Spania dacă nu fac suficienți bani, le întreba și le ținea evidența sumelor încasate pe fiecare zi; i se comunică spre exemplu în 19 decembrie 2003 că I. a făcut 240 euro, M. a făcut 340 euro, A. a făcut 835 euro) - filele 196 și urm. dosar u.p., voi. 8.

Coroborând aceste probe cu documentele bancare și cu situația încasărilor efectuate de inculpat și de fratele său in perioada de referință de la constituirea grupului până la finele anului 2003, rezultă că inculpatul a realizat sume deosebit de importante din urmare a săvârșirii infracțiunilor (fila 364 volum 5 dosar urmărire penală).

Curtea nu poate omite în soluționarea prezentei cauze și care susțin săvârșirea faptelor de către inculpat declarațiile martorelor din dosarul comisiei rogatorii și identificate cu numerele 87/BCRI, 83/BCRI, 77/BCRI, 90/BCRI, 91/BCRI, 81/BCRI, 82/BCRI și care relevă aceleași împrejurări arătate mai sus, (dosar comisie rogatorie Spania filele 30, 31, 30, 37, 41, 43), precum și înscrisurile privind dinamica intrărilor și ieșirilor din țară ale inculpatului.

Inculpatul M.D., zis „M." nu a recunoscut nici una din faptele pentru care a fost trimis în judecată, însă apărările acestuia corect au fost înlăturate de instanța de fond în contextul probator administrat cauzei și care dovedește vinovăția acestuia, faptele inculpatului realizând elementele constitutive ale infracțiunii de constituire, inițiere, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, a infracțiunilor unice de trafic de persoane majore și proxenetism, fapte aflate în concurs realin.

Nu este de neglijat a se preciza că în declarațiile date organelor de anchetă penală inculpatul a arătat că este prieten cu inculpații C.I. (de circa 2 ani de zile), B.N. și P.C.O., însă a susținut că nu are nicio legătură cu aceștia, că nu știe cu ce se ocupau și că s-a întâlnit destul de rar și cu totul întâmplător cu aceștia, declarații care s-au dovedit a fi nereale, în raport de întregul material probator administrat la dosarul cauzei.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.

Probele administrate în cauză, au confirmat fără dubiu că inculpatul M.D. a deținut fără drept în locuința sa un număr de 77 cartușe „S.B." calibru 5,6 mm., categorie de muniție interzisă la deținere pentru armele de vânătoare.

În legătură cu aceasta este de precizat inculpatul prin apelul declarat în cauză nu a formulat critici sub aspectul acestei infracțiuni.

Față de considerentele expuse, criticile invocate de inculpatul M.D. se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților apelanți, Curtea are în vedere considerentele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului.

Curtea analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că în mod corect judecătorul de fond a dispus, în contextul stabilirii vinovăției inculpaților și al condamnării acestora pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor de bani obținute urmare a activității infracționale desfășurare astfel cum au rezultat din ansamblul probelor administrate cauzei, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. și, după caz, art. 329 alin. (4) C. pen. și/ sau art. 19 din Legea nr. 678/2001.

Nu este lipsit de relevanță a se preciza că inculpații prin apelurile declarate nu au invocat critici concrete în ce privește sumele de bani dispuse a fi confiscate de la fiecare inculpat, context în care se apreciază că inculpații au achiesat la soluția pronunțată de instanța de fond sub acest aspect.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., serviciul teritorial Alba-lulia și de recurenții intimați inculpați P.C.O., C.V.B., M.D., P.C., S.M., Ș.V., C.C.Ș. și C.I.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzutede art. 3859 pct. 18, 14 și 171 C. proc. pen., criticând decizia sub trei aspecte:

- greșita achitare a inculpaților P. (pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002), Ș.C. (pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (1)-(3) C. pen.) și M. (pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001);

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, inclusiv sub aspectul neaplicării unui spor de pedeapsă;

- greșita ridicare a sechestrului asigurător pentru inculpatul P. și nelegalitatea conținutului pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatului Ș. pentru infracțiunea de proxenetism.

În privința inculpaților, aceștia au formulat o serie de critici comune, dar și unele particularizate în raport de situația fiecăruia.

Criticile comune au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzutede art. 3859 pct. 2, 3, 4 și art. 172 C. proc. pen. și au vizat următoarele aspecte:

- existența unui caz de incompatibilitate în care s-a aflat unul dintre membrii completului de apel, care judecase anterior și recursul împotriva hotărârii prin care instanța de fond dispusese restituirea cauzei la procuror;

- caracterul secret al întregii cercetări judecătorești, deși nu erau incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001;

- nelegala sesizare a instanței, care ar rezulta din :neefectuarea de către procuror în mod nemijlocit a actelor de urmărire penală;necompetența funcțională a procurorului care a efectuat și supravegheat urmărirea penală, întrucât a fost numit la Parchetul de pe lângă I.C.C.J.. fără a avea vechimea necesară, fiind delegat și promovat fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege; efectuarea unor acte de urmărire penală la Ambasada României la Madrid, contrar Convențiilor europene privind statutul misiunilor diplomatice și cooperarea judiciară internațională;

- necompetența funcțională a instanței de apel, în condițiile în care cauza a fost soluționată de Secția penală de minori și familie, deși nu erau minori în cauză care să atragă această competență, precum și modalitatea în care s-a desfășurat judecata.

Criticile specifice formulate de inculpați au vizat următoarele aspecte:

În cazul inculpatului P.C.O., s-au invocat cazurile de casare prevăzutede art. 3859 pct. 18 și 14, criticându-se soluțiile de condamnare, precum și individualizarea pedepselor.

În cazul inculpatului C.V.B., s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 172 și 18 C. proc. pen., susținând în esență că probatoriile administrate în cauză nu confirmă săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa și că instanța de apel a majorat nejustificat pedepsele aplicate inculpatului.

În cazul inculpatului M.D., s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen., criticându-se modul în care a fost desfășurată cercetarea judecătorească, greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de persoane și a celei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și cuantumul pedepselor aplicate.

În cazul inculpatului P.C., s-au invocat cazurile de casare prevăzutede art. 3859 pct. 10 și 18 C. proc. pen., susținând că instanțele nu s-au pronunțat asupra unor cereri esențiale, respectiv audierea a două martore cu identitate protejată și că nu există probe care să dovedească săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a infracțiunilor ce i se rețin în sarcină.

În cazul inculpatului Ș.V., s-au invocat cazurile de casare prevăzutede art. 3859 pct. 18 și 14, arătând că probatoriile administrate în cauză dovedesc cel mult săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de proxenetism.

În cazul inculpatului C.C.Ș., s-a solicitat, fără a se indica vreun caz de casare, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, arătându-se că nu sunt probe suficiente care să demonstreze racolarea, cazarea ori constrângerea părților vătămate.în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea sporului, având în vedere circumstanțele reale și personale.

În cazul inculpatului S.M., s-au invocat cazurile de casare prevăzutede art. 3859 pct. 10 și 172 C. proc. pen., susținându-se că hotărârile instanțelor de fond și apel s-ar baza pe depozițiile unor martore luate sub presiune de către procuror, cu o moralitate dubioasă și o credibilitate îndoielnică că au fost respinse în mod nejustificat probe necesare pentru stabilirea cu exactitate a perioadei de timp în care s-ar fi săvârșit presupusele infracțiuni.

În cazul inculpatului C.I., s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 și 172 C. proc. pen., susținându-se că hotărârile pronunțate în cauză sunt întemeiate numai pe probe indirecte și mediate, “fabricate" de procuror în faza actelor premergătoare, nefăcându-se dovada vinovăției inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost cercetat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că toate recursurile sunt nefondate.

I. Cu privire la criticile comune formulate de către recurenții inculpați.

1. În ce privește incidența cazului de casare prevăzutede art. 3859 pct. 2 cu referire la nelegala sesizare a instanței, care ar rezulta din :neefectuarea de către procuror în mod nemijlocit a actelor de urmărire penală; necompetența funcțională a procurorului care a efectuat și supravegheat urmărirea penală, întrucât a fost numit la Parchetul de pe lângă I.C.C.J.. fără a avea vechimea necesară, fiind delegat și promovat fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege; efectuarea unor acte de urmărire penală la Ambasada României la Madrid, contrar Convențiilor europene privind statutul misiunilor diplomatice și cooperarea judiciară internațională;

Curtea retine că acest caz de casare are în vedere nerespectarea dispozițiilor care reglementează sesizarea primei instanțe, în ceea ce privește organul sau persoana care a făcut-o, precum și actul prin care este sesizată instanța.

În cazul în care rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263 C. proc. pen. și nu prezintă nicio neregularitate care să impună refacerea acestuia, instanța nu poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., aceasta fiind limitată la situațiile în care se constată că nu s-au respectat dispozițiile privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, seiszarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

În ce privește caracterul legal sau ilegal al mijloacelor de probă pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată, instanța se pronunță prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri( a se vedea decizia nr. 13 din 8 ianuarie 2007 publicate pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție - www.scj.ro).

Referitor la actele de urmărire penală, Curtea constată că infracțiunile săvârșite de inculpați sunt dintre cele pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, în condițiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen.

Pe de altă parte, potrivit art. 217 alin. (4) C. proc. pen., în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele de poliție.

În speță, din actele dosarului rezultă că procurorul a efectuat majoritatea actelor de urmărire penală, inclusiv audierea inculpaților și a victimelor infracțiunilor (ca martori sub identitate protejată), astfel încât nu se poate pune în discuție valabilitatea urmăririi penale.

În privința actelor premergătoare, Curtea constată pe de o parte că majoritatea victimelor (11 din 19) au fost audiate după data de 20 aprilie 2004, când s-a dispus începerea urmăririi penale, iar pe de altă parte la soluționarea cauzei nu au fost avute în vedere depozițiile acelor martori sub identitate protejată audiați în faza actelor premergătoare și care nu au mai putut fi ascultați în cursul judecății.

În fine, referitor la interceptările și înregistrările convorbirilor și comunicațiilor, acestea au fost autorizate în condițiile legii, de către procuror (până la intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 281/2003), respectiv de judecător (după data de 1 aprilie 2004), situația fiind identică și în cazul prelungirilor acestor autorizații.

În ce privește competența procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză și a întocmit rechizitoriul, din actele aflate la dosar, rezultă că începând cu data de 24 martie 2003, prin ordinul Procurorului general nr. 328 aceasta a fost delegat în funcția de procuror în cadrul Secției de combatere a criminalității organizate și antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J.., delegare care s-a menținut și după datele de 1 septembrie 2003 (când a promovat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București), respectiv 1 septembrie 2004. Prin Hotărârea C.S.M nr. 248/ A din 30 noiembrie 2004, procurorul în cauză a fost numit la Parchetul de pe lângă I.C.C.J., începând cu data de 2 decembrie 2004.

Aparte de faptul că procurorul în cauză a fost delegat la Parchetul de pe lângă I.C.C.J. pe întreaga desfășurare a urmăririi penale, Curtea reține că de interes în cauză este faptul că infracțiunile ce fac obiectul judecății sunt de competența în primă instanță a tribunalului, respectiv a parchetului de pe lângă tribunal, și doar din rațiuni ce țin de complexitatea cauzei, cercetările au fost preluate și efectuate de către Parchetul de pe lângă I.C.C.J.

Or, din actele dosarului rezultă că începând cu data de 1 septembrie 2003 procurorul în cauză a fost promovat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar cercetările penale (de la delegarea organelor de poliție cu efectuarea actelor premergătoare și până la sesizarea instanței prin rechizitoriu) s-au desfășurat după această dată (între 29 septembrie 2003 și 17 octombrie 2004).

În ce privește efectuarea unor acte de urmărire penală la Ambasada României la Madrid, reține că potrivit comunicărilor primite de la această instituție, în perioada februarie - martie 2004 au fost efectuate de către procuror și doi ofițeri de poliție judiciară audieri ale unor victime ale infracțiunii de trafic de persoană, în calitate de martor cu identitate protejată, precum și recunoașteri de pe planșe foto.

Este adevărat că ascultarea acestor persoane se circumscrie conținutului comisiei rogatorii, ca activitate ce ține de asistența judiciară internațională în materie penală, însă critica formulată de inculpați sub acest aspect nu a evidențiat vătămarea care li s-a adus prin nerecurgerea la comisie rogatorie în faza de urmărire penală.

Referirile la Convenția din 18 aprilie 1961 de la Viena cu privire la relațiile diplomatice nu sunt pertinente, pentru că nicăieri nu se prevede, ca și interdicție, defășurarea unor activități de genul celor mai sus arătate, în sediile misiunilor diplomatice; dimpotrivă, una dintre funcțiile misiunii constă în ocrotirea cetățenilor statului acreditant (art. 3 alin. (1) lit. b)), mai ales atunci când aceștia au fost victimele unor infracțiuni, ceea ce s-a tradus în prezenta cauză în punerea la dispoziție a unor spații în care prezumtivele victime ale traficului de persoane, respectiv de minori să poată fi audiate de către organele judiciare ale statului român, în faza actelor premergătoare.

Pe de altă parte, eventualele neregularități produse cu ocazia desfășurării acestor activități în sediul ambasadei au putut fi înlăturate prin audierea acelorași persoane în faza de judecată, ocazie cu care inculpații, asistați de avocați, și-au putut exercita drepturile procesuale.

2. În ce privește incidența cazului de casare prevăzutede art. 3859 pct. 3 cu referire la existența unui caz de incompatibilitate în care s-a aflat unul dintre membrii completului de apel, care judecase anterior și recursul împotriva hotărârii prin care instanța de fond dispusese restituirea cauzei la procuror;

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Sentința penală nr. 355 din 28 decembrie 2005 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 333 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă I.C.C.J., în vederea refacerii și completării urmăririi penale.

S-a dispus în acest sens refacerea actelor de urmărire penală în ce-l privește pe inculpatul C.I. (efectuate fără citarea lui și în lipsa acestuia), efectuarea de către procuror a tuturor actelor de procedură care au fost delegate, constatând nulitatea acestora, refacerea probelor efectuate în faza actelor premergătoare, refacerea actelor de urmărire penală efectuate în afara țării, administrarea de probe în apărarea inculpaților.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care a fost admis prin Decizia penală nr. 43 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Alba lulia, cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei în vederea continuării judecății de către Tribunalul Sibiu.

Din considerentele acestei decizii, rezultă că instanța de recurs a analizat hotărârea atacată exclusiv în limitele în care a fost investită, adică numai cu privire la aspectele de nelegalitate pentru care prima instanță dispusese restituirea cauzei la Parchet, constatând motivat că acestea nu subzistă.

Prin urmare, admițând recursul Parchetului, instanța de recurs nu s-a pronunțat sub nicio formă (nici în dispozitiv și nici în considerente) asupra vinovăției sau nevinovăției persoanelor cercetate, nefăcând vreo referire la fondul cauzei.

Ulterior, după efectuarea cercetării judecătorești, prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei, prin Sentința penală nr. 125 din 20 iunie 2008, iar împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel inclusiv de către inculpați.

Între criticile formulate de către inculpați s-au regăsit și cele care au stat inițial la baza restituirii cauzei la procuror.

Este real că unul dintre membrii completului instanței de apel a făcut anterior parte și din completul de recurs care dispusese continuarea judecății, considerând că nu se impune restituirea cauzei.

Această situație creează o aparentă stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat respectivul judecător, cu referire la art. 47 alin. (2) C. proc. pen. (și-ar exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză).

Starea de incompatibilitate invocată trebuie însă analizată, ținând seama de particularitățile cauzei, urmând a se stabili în ce măsură aspectele de nelegalitate pentru care inițial prima instanță dispusese restituirea cauzei la Parchet, mai puteau fi reiterate ulterior, atât în fața instanței de fond, cât și ca motiv de apel.

În acest context, Curtea reține pe de o parte că hotărârea unei instanțe de control judiciar este obligatorie pentru instanțele inferioare. Pe de altă parte, cu referire la restituirea cauzei la procuror, este evident că, în măsura în care printr-o hotărâre definitivă s-a decis că această dispoziție este nelegală, motivele care au stat la baza soluției inițiale de restituire nu mai pot fi reiterate în fața instanței de fond, căci acestea au căpătat o dezlegare definitivă și obligatorie pentru această instanță.

Mai mult, respectivele motive nu pot constitui ulterior critici în apelul declarat pe fondul cauzei, întrucât pe această cale s-ar ajunge implicit la cenzurarea de către o instanță de apel a unei hotărâri a unei instanțe de recurs, punându-se în discuție însăși utilitatea căii de atac în procedura restituirii.

Pe de altă parte, fiind vorba despre un motiv de apel, prin ipoteză acesta se referă la o presupusă nelegalitate cuprinsă în hotărârea instanței de fond; or, respingând o nouă solicitare de restituire a cauzei la parchet, întemeiată pe aceleași motive, instanța de fond s-a conformat practic dezlegării pe care instanța de recurs a dat-o cu referire la aspectele analizate.

Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu există cazul de incompatibilitate invocat de către inculpați, întrucât pe de o parte judecătorul în cauză nu se pronunțase anterior pe fond, iar pe de altă parte dezlegarea dată de completul de recurs din care acesta a făcut parte a fost obligatorie pentru instanța de fond, aceleași motive neputând fi ulterior invocate pe calea apelului.

3. În ce privește incidența cazului de casare prevăzutede art. 3859 pct. 4 cu referire la caracterul secret al întregii cercetări judecătorești, deși nu erau incidente disp.art. 24 din Legea nr. 678/2001;

Curtea reține că publicitatea este unul dintre principiile de bază care guvernează faza de judecată, fiind consacrat atât în Convenția europeană a drepturilor omului (art. 6 parag.1), cât și în legea internă (art. 290 C. proc. pen)., constituind o garanție pentru normala desfășurare a judecății, pentru corectitudinea și imparțialitatea judecătorilor și, de ce nu, un mijloc pentru realizarea rolului educativ al judecății.

Acest principiu nu este însă unul absolut, fiind posibilă desfășurarea judecății în condiții de nepublicitate atunci când sunt întrunite cerințele prevăzute în legislația internă, care transpun practic dispozițiile din Convenția europeană a drepturilor omului.

În acest sens, Curtea constată că excepții de la principiul publicității ședinței de judecată se regăsesc și în legi speciale, cum este și cazul Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din lege, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori prevăzutede art. 13 nu sunt publice, iar potrivit art. 25 din aceeași lege, la judecarea infracțiunilor prevăzute la art. 12 și 17, la cererea părții vătămate, instanța poate declara ședință secretă.

În speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța de fond a dispus ca o parte din judecată (19 din cele 29 de termene) să aibă loc prin derogare de la regula publicității ședinței de judecată, făcând trimitere în acest sens la disp.art. 24 și 25 din Legea nr. 678/2001, precum și la o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (nr. 1125 din 26 aprilie 2004).

În mod similar a procedat și instanța de apel, la care din cele 18 ședințe de judecată, 7 au fost declarate nepublice.

Curtea constată că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea, în condițiile existenței unui grup infracțional organizata mai multor infracțiuni, între care se regăsesc traficul de persoane, traficul de minori și proxenetism.

Cercetarea acestor infracțiuni în condiții de publicitate este de natură a aduce atingere atât moralei, cât și demnității ori vieții intime a victimelor, unele dintre acestea fiind și minore, fiind astfel justificat ca cercetarea judecătorească (sau, cum s-a întâmplat în speță, o parte din ea) să se desfășoare fără ca publicul sau presa să aibă acces în sala de judecată.

Împrejurarea că instanțele de fond, respectiv apel au declarat ședințele nepublice sau secrete prin raportare la art. 24 sau 25 din Legea nr. 678/2001, în condițiile în care inculpații mai erau cercetați și pentru alte infracțiuni prevăzute în Codul penal sau legi speciale, este fără relevanță, câtă vreme chiar potrivit dreptului comun (art. 290 alin. (2) C. proc. pen.) ședințele de judecată în speță puteau (și trebuiau) să fie declarate secrete.

Pe de altă parte, este de apreciat în stablilirea caracterului ședinței de judecată presiunea creată de inculpați (ca membri ai unei grupări de criminalitate organizată) pe parcursul audierilor, percepută ca atare de către instanța de fond, la care s-ar fi adăugat fără îndoială cea exercitată de anturajul acestora, știut fiind faptul că în aceste cauze publicul este format îndeobște în principal din persoane care vin să susțină pe cei cercetați.

Or, o asemenea presiune suplimentară ar fi fost de natură a aduce atingere intereselor justiției, în sensul art. 6 parag. 1 teza finală din Convenția europeană a drepturilor omului, justificând și pe acest temei caracterul nepublic al dezbaterilor de la unele dintre termenele de judecată.

4. În ce privește incidența cazului de casare prevăzutede art. .3859 pct. 172 cu referire la necompetența funcțională a instanței de apel, în condițiile în care cauza a fost soluționată de secția penală de minori și familie, deși nu erau minori în cauză care să atragă această competență, precum și modalitatea în care s-a desfășurat judecata.

4.1. Referitor la judecarea apelului de către secția pentru cauze cu minori și de familie din cadrul Curții de Apel Alba lulia, Înalta Curte reține că potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze cu minori și de familie.

În materie penală, cauzele cu minori și de familie includ nu doar pe cele în care sunt cercetați inculpați minori, ci și pe cele care au ca obiect infracțiuni săvârșite în dauna unor minori sau contra familiei.

Or, câtă vreme între infracțiunile ce au făcut obiectul judecății în prezenta cauză se afla și cea de trafic de minori prevăzutede art. 13 din Legea nr. 678/2001, în mod legal cauza a fost repartizată spre soluționare Secției pentru cauze cu minori și de familie din cadrul Curții de Apel Alba lulia.

4.2. În ce privește procedura de judecată în fața instanțelor de fond și apel, Curtea constată că în cursul judecății au fost ascultați inculpații (cu excepția inculpatului C.I.), 11 victime ale infracțiunilor (ca martori sub identitate protejată) și 7 martori dintre cei propuși în citativul rechizitoriului.

Referitor la celelalte victime, atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut repetate demersuri pentru a fi audiate, însă acesta au rămas fără rezultat, datorită unor împrejurări obiective (nu se mai află pe teritoriul României sau și-au schimbat domiciliile).

În privința martorilor propuși în acuzare și în apărare de către Parchet, aceștia au fost în majoritate ascultați direct și nemijlocit de către instanța de fond (7 din 11).

Inculpații au solicitat la rândul lor mai multe probe, care au fost analizate și, în parte, admise de către instanța de fond, în condițiile art. 67 C. proc. pen.

II. Cu privire la criticile specifice formulate de către Parchet și inculpați.

Curtea constată mai întâi că majoritatea inculpaților, ca de altfel și Parchetul au invocat în susținerea cererilor de achitare sau, după caz, de condamnare cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

În acest context, deși cazul de casare menționat are în vedere situația fiecărui inculpat, Curtea reține cu titlu de principiu că pentru a fi în prezența acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greșită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existentă sau inexistentă o afirmă în mod eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă.

Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recurenții critică fie insuficiența probatoriului cu relevanță în stabilirea vinovăției, fie modalitatea în care instanțele de fond și apel au interpretat acest probatoriu, aspecte ce nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs în limitele cazului de casare invocat.

în privința probelor și a aprecierii acestora, Curtea reține că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Deși aprecierea probelor nu poate fi cenzurată în limitele cazului de casare prevăzutede art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., instanța de recurs poate totuși verifica dacă a fost respectat principiul liberei aprecieri a probelor consacrat de art. 62 alin. (2) C. proc. pen., căci acesta ține de legalitatea procesului penal, a cărei respectare poate și trebuie să fie analizată prin prisma cazului de casare prevăzutede art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

1. În privința inculpatului C.C.Ș.

1.1. În recursul Parchetului:

a). Cu referire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, ci doar cele ale infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv de minori săvârșite în dauna martorelor C.C. și G.I.

Astfel, este de observat că situația de fapt din speță relevă că inculpatul C. (împreună cu inculpatul Ș.) a recrutat pe cele două martore prin promisiunea falsă a unui loc de muncă în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituției, iar ulterior au fost constrânse la această activitate, prin amenințare și violență.

Ceea ce se incriminează în conținutul infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv de minori, este atingerea adusă libertății de voință și acțiune a persoanei, ca urmare a unor acte de constrângere (sau asimiliate acestora) săvârșite de făptuitor.

Așa cum s-a reținut în considerentele Deciziei nr. 14/2007 a Secțiilor Unite ale I.C.C.J., „dacă în cazul proxenetismului constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravată, de săvârșire alternativă a infracțiunii, într-un asemenea caz recrutarea și traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituției, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni.

Ca urmare, atât timp cât nu se evidențiază existența constrângerii identificate sub vreuna dintre modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane, în acest scop, trebuie încadrate în varianta agravată a infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (2) C. pen., după cum și modalitatea expres prevăzută în acest alineat, de săvârșire a acestei infracțiuni prin „constrângerea la prostituție” trebuie supusă aceluiași tratament de încadrare juridică.

Dimpotrivă, orice modalitate de trafic de persoane la care se referă art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, în măsura în care este realizată prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referă aceste texte de lege, independent dacă este comisă în scopul obligării la practicarea prostituției ori în alte scopuri, trebuie încadrată în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută, după caz, în unul dintre cele două texte de lege menționate”.

b). Cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de perciol social concret al faptelor comise, dedus din modalitatea în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea infracțională, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală.

Ținând seama de întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpat, acestuia i s-a aplicat și un spor de pedeapsă, pe care Curtea îl apreciază ca fiind îndestulător, neexistând motive care să justifice agravarea, dar nici atenuarea sancțiunilor stabiiiite de către instanța de fond.

1.2 În recursul inculpatului:

a). Cu privire la solicitarea de achitare, Curtea constată că, deși inculpatul a negat săvârșirea faptelor de care este acuzat, vinovăția sa a fost stabilită pe baza declarațiilor martorelor G.I. și C.C.E., victimele infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv de minori, audiate atât în faza urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească, coroborate cu declarațiile martorilor C.M., M.D. și M.D.C., audiați nemijlocit și în faza de judecată.

În privința acestor din urmă martori, este de observat că în fața instanței aceștia și-au modificat inițial declarațiile acuzatoare date în faza de urmărire penală, cu referire la inculpații C. și Ș., însă ulterior, în cuprinsul aceleiași declarații sau prin declarații distincte, acești martori au relatat motivele care au dus la schimbarea declarațiilor de la urmărire penală, respectiv presiunile și amenințările primite din partea unor persoane neidentificate anterior audierilor de la Tribunalul Sibiu, în scopul disculpării celor doi recurenți.

Așa fiind, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au perceput și evaluat corect materialul probator cu privire la inculpatul C. (situația fiind identică și în cazul inculpatului Ș.), înlăturând motivat apărările acestora, prin raportare la mijloacele de probă menționate anterior, care fac pe deplin dovada săvârșirii cu vinovăție de către aceștia a faptelor expuse în actul de sesizare.

b). Cu privire la individualizarea pedepselor, această problemă a fost tratată unitar cu ocazia analizei recursului declarat de Parchet (a se vedea anterior pct. 1.1. lit. b)), așa încât nu se impun considerente suplimentare.

2. În privința inculpatului C.B.V.

2.1. În recursul Parchetului, dar și al inculpatului, cu referire la cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că instanța de apel a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind astfel avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, activitatea sa în cadrul grupului infracțional, dar și circumstanțele personale (recidivist postcondamnatoriu, conduita procesuală și extraprocesuală).

De asemenea, instanța de apel a apreciat în mod justificat că, în raport de întreaga activitate infracțională a inculpatului, se impune și aplicarea unui spor, urmând ca la pedeapsa rezultantă să se adauge și pedeapsa devenită executabilă, ca efect al revocării unei suspendări condiționate aplicate anterior.

Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa finală, de 8 ani închisoare, este îndestulătoare, neexistând niciun motiv pentru reformarea ei, într-un sens sau altul.

2.2. În recursul inculpatului:

a). Referitor la infracțiunea de trafic de persoane, Curtea constată că toate victimele acestei infracțiuni au fost audiate după începerea urmăririi penale, iar parte dintre ele (T.M. și T.M.A.) și în cursul cercetării judecătorești.

Cu privire la acestea din urmă, este de observat că au menționat în mod explicit că își mențin declarațiile date la urmărire penală, tot ceea ce au relatat cu acel prilej fiind corespunzător adevărului. Eventualele inadvertențe cuprinse în declarațiile date în fața instanței pot fi explicate pe de o parte prin timpul scurs de la momentul comiterii faptelor, iar pe de altă parte de starea de temere pe care martorele au resimțit-o, chiar în condițiile în care în timpul audierii în instanță s-au aflat într-o altă încăpere decât inculpații, ținând seama și de amenințările primite pe parcursul procesului.

Rezultă astfel că inculpatul C. a racolat pe martora T.M. și pe sora martorei F.A., sub promisiunea unor locuri de muncă în Spania, respectiv Luxemburg, în realitate cele două victime ajungând să se prostitueze în Spania.

Aceleași persoane au relatat că inculpatul făcea parte dintr-un grup bine organizat care se ocupa cu racolarea și trimiterea de tinere în Spania unde erau constrânse să practice prostituția în interesul membrilor grupului, folosind drept mijloace amenințările, înșelăciunea, dar și violența fizică.

Împrejurarea că din declarații date în fața unori notari de către martora F. și de sora ei, ar rezulta o altă situație de fapt fără conotație penală pentru inculpatul C., este lipsită de relevanță, pe de o parte pentru că este vorba despre declarații extrajudiciare, iar pe de altă parte pentru că au fost obținute chiar de inculpați, după ce au aflat identitatea reală a martorei F.

În privința martorelor cu identitate protejată C.S. și T.M., implicarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane s-a făcut sub forma cazării acestora, după racolarea lor, de către alți inculpați, prin inducere în eroare cu privire la scopul deplasării în Spania.

De altfel, însuși inculpatul a arătat în declarația dată în faza de urmărire penală, în prezența apărătorului ales, că a cazat la el acasă două fete, la solicitarea numitului B.N., despre care știa că se ocupă cu plasarea de prostituate în Spania.

Prin urmare, probatoriul administrat în cauză, analizat în detaliu de către instanța de apel, demonstrează săvârșirea de către inculpatul C. a infracțiunii de trafic de persoane, fie în modalitatea recrutării prin înșelăciune, fie a cazării prin menținerea în eroare a victimelor, astfel încât solicitarea inculpatului de achitare pentru această infracțiune nu este întemeiată.

b). În ce privește infracțiunea prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că același probatoriu deja analizat, dar și celelalte mijloace de probă menționate în hotărârea instanței de apel demonstrează că inculpatul C. nu a avut doar o legătură întâmplătoare cu unul dintre membrii grupului, ci a aderat în cunoștință de cauză la grupul infracțional constituit, desfășurând activități de racolare și cazare a victimelor traficului de persoane.

3. În privința inculpatului C.I.

3.1. În recursul Parchetului, situația acestui inculpat este vizată exclusiv sub aspectul individualizării pedepselor.

Din această perspectivă, Curtea constată că instanța de apel a majorat atât pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, de la câte 8 ani la câte 10 ani închisoare, cât și sporul de pedeapsă stabilit în urma contopirii, de la 1 an la 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 13 ani închisoare.

Procedând astfel, instanța de apel a reevaluat toate criteriile de individualizare prevăzutede art. 72 C. pen., prin raportare la situația concretă din speță, fiind astfel avute în vedere împrejurarea că inculpatul C.I. a fost cel care a format grupul infracțional și a coordonat toate activitățile acestuia, încasând cele mai multe dintre veniturile obținute de pe urma practicării prostituției de către persoanele exploatate sexualin.

Pe de altă parte, s-au valorificat și circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist, condamnat anterior pentru omor, ca și conduita sa procesuală (s-a sustras urmării penale și judecății, fiind în prezent unul dintre cei mai căutați și periculoși infractori aflați în urmărire internațională).

Pedeapsa de executat, de 13 ani închisoare, reflectă toate circumstanțele reale și personale ale cauzei, asigurând în mod corespunzător atât funcția de exemplaritate a pedepsei, cât și pe cea de reeducare a inculpatului, neimpunându-se un tratament sancționator mai sever.

3.2 În recursul inculpatului, redactat de altfel în termeni lipsiți de acuratețe juridică și zeflemitori, se susține în esență, cu trimitere la cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 172 că hotărârile pronunțate în cauză sunt întemeiate numai pe probe indirecte, obținute de la persoane cu moralitate îndoielnic și credibilitate dubioasă, pe baza cărora nu se poate stabili o corectă situație de fapt.

În acest sens, se fac trimiteri la declarațiile martorelor cu identitate protejată C.S., T.M., S.I., C.M., J.R., C.C., R.S.

Aceste trimiteri nu au avut însă în vedere mențiunile exprese cuprinse în sentința instanței de fond, din care rezultă că aceasta nu a valorificat declarațiile acelor persoane ascultate mai înainte de începerea urmăririi penale și neaudiate în fața instanței, tocmai pentru a se respecta dreptul la apărare al inculpaților.

Între acestea se regăsesc și 3 dintre martorii indicați de inculpatul C.I., respectiv J.R., C.C., R.S.

Pe de altă parte, ca o dovadă suplimentară a superficialității cu care a fost motivat, cel puțin cu privire la chestiunile de fond, recursul inculpatului, Curtea constată că susținerea potrivit căreia s-ar fi avut în vedere declarația martorei T.M., presupus audiată în faza actelor premergătoare și neaudiată în fața instanței, este eronată.

Astfel, dincolo de împrejurarea că martora în cauză a fost audiată după începerea urmăririi penale (la 4 mai 2004), Înalta Curte constată că această martoră a fost audiată și de către instanța de fond (la 22 februarie 2008).

Trecând la analiza propriu-zisă a criticii ce constituie motiv de recurs, Curtea constată mai întâi că potrivit distincția între probe directe și indirecte, precum și valoarea ori preeminența unora față de celelalte, nu își găsește suport în dispozițiile C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe (nota bene: fără vreo distincție), iar potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma adminstrării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În ce privește moralitatea și credibilitatea persoanelor audiate, Curtea observă că în cauză este vorba în principal despre victime ale infracțiunilor de trafic de persoane și minori, ajunse în situația de a fi exploatate sexual ca urmare a unor acte de constrângere (sau asimiliate acestora) săvârșite de membrii grupului infracțional inițiat și condus de către inculpatul C.I., acesta fiind și principalul "beneficiar" al prostituției practicate nu doar de martorele din prezenta cauză, ci și de alte persoane, chiar nenominalizate, despre care se face vorbire în declarațiile aflate la dosar.

Pe de altă parte, în stabilirea vinovăției inculpatului nu au fost reținute doar declarațiile victimelor infracțiunilor de trafic de persoane și minori, ci și înregistrările convorbirilor telefonice purtate între membrii grupului sau între aceștia și alte persoane, existând în acest sens inclusiv convorbiri purtate de inculpatul C.I., reținute și analizate corespunzător de către instanța de fond.

În privința probelor testimoniale, Curtea reține:

- declarațiile martorei cu identitate protejată M.A., din care rezultă că s-a prostituat pentru inculpatul S., B. și numitul „P.", zis și „O." care era inculpatul C.I., și pe care la- văzut o singură dată, în timp ce se afla într-o mașină (ceea ce explică și împrejurarea că nu a fost pusă să-l recunoască de pe fotografii);despre acesta, martora mai arată că „toți proxeneții care acționau în Casa de Campo aveau un lider care se numește C.I., zis O., zis P., care făcea periodic ședințe cu toți proxeneții și-i obliga să îi dea o cotă parte din câștigurile realizate", că tinerelor care practicau prostituția le era interzis să pronunțe numele real al acestei persoane", că „acest șef al proxeneților avea și el tinere care se prostituau direct pentru el, anume I., A., A.” pe care martora Ie-a cunoscut personal și de supravegherea cărora se ocupau "ceilalți proxeneți care se subordonau acestui O.;

- declarațiile martorei cu identitate protejată I.R., din care rezultă că a practicat prostituția în favoarea unui individ poreclit M.l (inculpatul M.) și că, aflându-se într-un apartament împreună cu alte fete, a aflat că acestea se prostituau pentru un individ cunoscut sub numele de O., poreclit P. sau „A. M.", pe care l-a cunoscut personal când Ie-a făcut o vizită în apartament și a discutat cu M.l. Cu aceeași ocazie, martora a aflat că numele său real este C.I. și că „este șeful tuturor proxeneților care acționează în C.C., un parc din Madrid, unde se prostituează foarte multe tinere românce”; de altfel, martora l-a și recunoscut pe inculpatul C.I. de pe planșele foto;

- declarațiile martorei cu identitate protejată C.M., din care rezultă că s-a prostituat trei săptămâni în C.C., perioadă în care a auzit să sunt mai mulți români pentru care practică prostituția mai multe fete, între care și "P.", despre care a auzit" că este cel mai important";

- declarațiile martorei cu identitate protejată T.M., din care rezultă că în C.C. este o rețea foarte bine organizată de băieți care au fete ce se prostituează pentru ei (peste 100 de fete românce), că „peste toți băieții din pădure era un șef ce avea porecla O., care ținea periodic ședințe cu toți românii din C.C., el fiind cel care decidea cine vine și cine pleacă, tot el fiind cel care împărțea aleile unde fetele practicau prostituția;de asemenea, Omu primea de la fiecare băiat care avea fete în parc, o sumă de bani periodic și că avea personal fete care practicau prostituția penatru el"; și această martoră l-a recunoscut pe inculpatul C.I. de pe planșele foto; -declarațiile martorei cu identitate protejată C.E., potrivit cărora a cunoscut o tânără A., care practica prostituția direct pentru O., cunoscut și sub alte nume ca P. sau C.I., pe care nu l-a văzut, dar despre care a auzit vorbindu-se în discuții purtate între proxeneți, care "vorbeau cu respect la adresa sa".

Înalta Curte constată că toate aceste mijloace de probă se coroborează și demonstrează fără dubiu existența unui grup infracțional organizat având drept scop exploatarea sexuală a mai mai multe persoane de sex feminin, rolul de lider al inculpatului C.I. și de principal beneficiar al sumelor de bani rezultate din practicarea prostituției, direct (de la persoanele care desfășurau această activitate pentru el) sau indirect (de la ceilalți membrii ai grupului, care aveau propriile victime pe care le exploatau).

Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatului C.I. pentru ambele infracțiuni își găsește corespondent în probele dosarului, astfel încât critica inculpatului este neîntemeiată.

4. În privința inculpatului M.D.

4.1. În recursul Parchetului:

a). Referitor la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzutede art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte constată că această soluție este legală și temeinică, în condițiile în care în cadrul procesului penal nu a fost administrată nicio probă care să poată fi avută în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului.

Este astfel de observat că presupusa victimă a acestei infracțiuni, C.l., a fost ascultată ca martor sub identitate protejată în faza actelor premergătoare, așadar în afara procesului penal, iar ulterior, în fața instanțelor, deși s-au făcut numeroase demersuri în acest sens, ea nu a putut fi prezentată și, prin urmare, nu a fost audiată în faza de judecată.

În acest sens, Curtea reține valoarea probatorie limitată a actelor premergătoare, care are în vedere exclusiv procesul verbal prin care se constată efectuarea acestora, în condițiile art. 224 alin. (2) C. proc. pen. A gândi altfel ar echivala cu acceptarea posibilității ca urmărirea penală, după ce se dispune începerea acesteia, să fie lipsită de conținut, în situația în care întregul probatoriu a fost administrat exclusiv în faza actelor premergătoare.

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că în cauză este vorba despre audierea unui martor cu identitate protejată, pe care inculpatul nu a fost în măsură să-l interogheze în niciun stadiu al procedurii, iar stabilirea vinovăției sale pe baza unei asemenea mărturii este incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil.

b). În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea apreciază că aceasta a fost corespunzător dozată în raport de criteriile prevăzutede art. 72 C. pen.

Poziția acestui inculpat în cadrul grupului infracțional organizat, ca și contribuția lui la constituirea și funcționarea sa au fost corespunzător evaluate de către instanțele de fond și apel, nu doar în raport de limitele speciale de pedeapsă, ci și de ceilalți membrii ai grupului, în condițiile în care doar liderul C.I. a primit pentru această infracțiune o pedeapsă mai grea.

Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de împrejurarea că, după contopirea tuturor pedepselor, instanțele au stabilit și un spor, majorat la 2 ani închisoare, care reflectă ansamblul și amploarea activității infracționale desfășurate de acest inculpat.

În acest fel, inculpatul are de executat, ca pedeapsă aplicată pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, 10 ani închisoare, la care se adaugă și o pedeapsă de 6 luni închisoare, devenită executabilă în urma revocării beneficiului suspendării conform art. 83 C. pen., neexistând motive pentru agravarea tratamentului sancționator.

Corelativ însă, cu referire la critica inculpatului vizând tot individualizarea pedepselor (dar, evident, într-un sens contrar celui susținut de Parchet), Curtea că situația personală invocată de inculpat nu poate constitui o justificare pentru o reducere de pedeapsă, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, împrejurările în care ele au fost comise, locul și rolul inculpatului în cadrul acestui grup infracțional, ca și de conduita adoptată pe parcursul procesului penalin.

Pedeapsa astfel stabilită este o măsură coercitivă proporțională cu gravitatea faptelor și cu circumstanțele personale ale inculpatului și poate servi la reeducarea acestuia, prin formarea unei alte atitudini față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

4.2. În recursul inculpatului

a). Referitor la infracțiunea de trafic de persoane, Curtea constată că faptele comise de inculpat nu s-au rezumat la cele care sunt incriminate în art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., pentru a fi exclusiv în prezența infracțiunii de proxenetism.

În acest sens, din declarațiile martorei cu identitate protejată I.R., rezultă că, după ce a fost recrutată prin constrângere de o altă persoană pentru a practica prostituția pe teritoriul Spaniei, odată ajunsă acolo a fost preluată de către inculpatul M. și cazată într-un apartament în care se mai aflau două fete din zona Moldovei. Ulterior, martora a practicat prostituțai pentru inculpat, iar în această perioadă a aflat despre o tranzacție vizând o altă victimă, care fusese vândută de același inculpat altui proxenet, pe nume G.

Pe de altă parte, și alte martore cu identitate protejată T.M., C.M., C.E. (audiate și de instanță), D.M., C.M. și S.I. (neaudiate decât după începerea urmăririi penale, dar în privința cărora sunt aplicabile disp.art. 327 alin. (3) C. proc. pen) l-au indicat pe inculpatul M. ca fiind unul dintre membrii grupului infracțional, care avea mai multe fete care se prostituau pentru el în zona C.C., dându-le dispoziții și supraveghindu-le îndeaproape.

Aceste declarații se coroborează cu alte mijloace de probă, îndeosebi convorbirile telefonice purtate între membrii grupului sau între aceștia și alte persoane, inclusiv și mai ales ale inculpatului M. cu liderul C.I., care au fost analizate în detaliu de către instanțele de fond și apel în hotărârile pronunțate (fii.94 s.pen, fiii.96 și urm. d.pen.).

b). Aceleași mijloace de probă relifează locul și rolul inculpatului în cadrul grupului infracțional organizat, astfel încât nici critica vizând greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu poate fi primită.

Rezultă astfel că exista "o rețea foarte extinsă de proxeneți români, conduși de un individ pe nume C.I., despre care se știa că este din Botoșani, ajutat îndeaproape de un individ pe nume M.l, despre care se știa că este cel care ține locul șefului, adică lui C.I. în timpul în care acesta lipsește din Spania" (declarația martorei cu identitate protejată).

De altfel, ca dovadă a importanței sale în cadrul grupului, inculpatul M. era cel care se ocupa și de prostituatele lui C.I., colectând pentru acesta și banii obținuți de ele din practicarea prostituției (declarațiile martorelor cu identitate protejată C.M. și I.R., fii.114 și urm.,132 și urm vol. 2 dup).

În concluzie, în mod corect s-a stabilit nu doar că inculpatul M. a făcut parte din acest grup infracțional organizat, ci și faptul că el era cel mai apropiat colaborator al liderului C.I., căruia îi prelua atribuțiile atunci când acesta lipsea, el fiind cel care ținea evidența sumelor încasate din practicarea prostituției, le colecta de la ceilalți proxeneți și îi trimitea lui C.I.

c). În fine, referitor la cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că problema individualizării pedepselor a fost tratată unitar cu ocazia analizei recursului declarat de Parchet (a se vedea anterior pct. 4.1. lit. b.) și nu se impun considerente suplimentare.

5. În privința inculpatului P.C.O.

5.1. În recursul Parchetului:

a). Referitor la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzutede art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că această soluție a fost dispusă prin hotărârea primei instanțe.

Este adevărat că Parchetul a atacat această sentință, însă este de observat că nici din motivarea scrisă a apelului și nici din susținerea orală a căii de atac nu rezultă că Parchetul a înțeles să critice și soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

Mai mult, din actele aflate în dosarul de fond rezultă că la data de 23 mai 2007 Parchetul a solicitat, între altele, schimbarea încadrării juridice, în sensul că actele de spălare de bani sunt absorbite în conținutul infracțiunii prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru ca în concluziile puse cu ocazia dezbaterilor în fața primei instanțe, reprezentantul Parchetului să arate că "nu insistă pe infracțiunea de spălare de bani deoarece aceasta nu poate să subziste (o formă specială a infracțiunii de tăinuire - autospălarea de bani)".

Or, dincolo de această inconsecvență a poziției Parchetului vis-â-vis de existența sau nu a infracțiunii de spălare de bani, Curtea constată că nu este posibilă formularea direct în recurs a unei critici ce nu a fost invocată în apel, chiar în condițiile în care apelul este o cale de atac devolutivă în fapt și în drept, căci într-o asemenea ipoteză instanța de recurs este pusă în situația de a cenzura o chestiune ce nu a format obiectul analizei instanței de apel.

b). Referitor la ridicarea sechestrului asigurător asupra unor imobile, Curtea constată că, deși în cauză s-a probat faptul că inculpatul P. a dobândit sume de bani în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, ceea ce a atras incidența art. 19 din Legea nr. 678/2001 și confiscarea acestor sume (măsură dispusă de instanța de fond cu privire la 44.750 euro), același material probator nu a demonstrat că și imobilele în litigiu ar aparține inculpatului și ar fi fost dobândite cu bani proveniți din comiterea aceleiași infracțiuni.

Or, chiar dacă măsura sechestrului se dispune inclusiv pentru asigurarea executării ulterioare a măsurii confiscării speciale, o condiție sine qua non este aceea ca bunurile sechestrate să aparțină inculpatului, ceea ce nu s-a putut proba în speță.

c). În ce privește individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că instanța de apel a dat efecte corespunzătoare tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen.

Contribuția inculpatului la constituirea și funcționarea grupului infracțional, activitatea desfășurată în concret de inculpat, mijloace și metodele folosite de acesta, antecedentele sale penale, ca și conduita sa procesuală au fost avute în vedere de către instanța de apel, care a majorat atât pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise, cât și pedeapsa rezultantă, prin aplicarea unui spor într-un cuantum mai ridicat decât cel stabilit de instanța de fond, ajungându-se astfel la o pedeapsă de executat de 9 ani închisoare, pe care Înalta Curte o apreciază ca îndestulătoare și aptă să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, Curtea consideră că nu se impune nici agravarea, dar nici reducerea tratamentului sancționator aplicat inculpatului de către instanța de apel, astfel că sunt neîntemeiate toate criticile (deopotrivă ale Parchetului și inculpatului) formulate cu privire la individualizarea pedepsei.

5.2. În recursul inculpatului:

a). referitor la critica ce pune în discuție vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în care formal se încadrează acest motiv de recurs.

Astfel, vinovăția inculpatului a fost corect stabilită în urma coroborării probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, fiind astfel respectate disp.art. 63 și 861 alin. (6) C. proc. pen.

Astfel, din declarația martorei sub identitate protejată C.M. (audiată după începerea urmăririi penale, neaudiată în cursul judecății din motive obiective, sens în care sunt incidente disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.) rezultă că, deși nu a fost racolată de către inculpatul P., acesta a fost cel care a trimis-o în Spania și i-a procurat biletul de transport, iar ulterior a exploatat-o, încasând banii obținuți din practicarea prostituției, până când a vândut-o altui proxenet pentru suma de 1.000 de euro. Aceeași martoră face referire la declarația sa și la alte persoane exploatate de inculpat, numitele C. și I., dar și A.M.

Totodată, martora l-a recunoscut de pe planșele foto pe inculpat ca fiind persoana care a transferat-o în Spania și a exploatat-o sexualin.

De asemenea, vinovăția inculpatului rezultă și din declarațiile martorelor C.A.M. și C.C.L., fiică și mamă, audiate inițial în faza actelor premergătoare sub identitatea lor reală, iar ulterior, în fața primei instanțe ca martori cu identități protejate, respectiv C.D. și T.M., ca urmare a cererilor făcute de acestea.

Din aceste declarații rezultă că, deși martora C.A.M. a fost racolată sub promisiunea unui loc de muncă de către martorul T.L., odată ajunsă în Spania urma să fie exploatată sexual de către inculpatul P., prin violență fizică și amenințări. Martora a arătat că în locul numit C.C. existau mai multe fete care practicau prostituția pentru inculpatul P., că acesta le supraveghea cu un binoclu cu vedere pe timp de noapte. Totodată martora a arătat că respectivele fete erau învățate ca, în situația în care erau prinse de poliție, să spună că se prostituează singure.

Susținerile martorei se coroborează cu cele ale mamei sale, martora C.C.L. și au fost însoțite de recunoașterea inculpatului de pe planșe foto.

În fine, nu este lipsit de relevanță faptul că o altă martoră cu identitate protejată, M.A., audiată în instanța de apel l-a recunoscut pe inculpatul P. de pe fotografii, indicându-l ca fiind un membru al rețelei de proxeneți din C.C., care efectua patrulări de supraveghere a fetelor, având și fete care se prostituau pentru el și care a cumpărat-o pe numita lulia de la numitul B.N., un alt membru al grupului.

Toate aceste mijloace de probă se coroborează cu convorbirile telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane, la care în mod legal instanța de fond a făcut trimitere în considerentele sentinței.

b). referitor la încadrarea juridică a faptelor comise de acesta, criticată prin prisma cazului de casare prevăzutede art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că activitatea desfășurată de inculpat s-a concretizat pe de o parte în asigurarea transportului victimelor în Spania, dar și transferarea lor ulterioară către alți proxeneți (fapte ce se circumscriu infracțiunii de trafic de persoane), iar pe de altă parte a exploatat sexual diferite persoane de sex feminin, trăgând foloase de pe urma practicării prostituție de către acestea (fapte ce se încadrează în infracțiunea de proxenetism).

c). referitor la infracțiunea prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea reține că atât instanța de fond, cât și cea de apel au analizat în detaliu latura obiectivă și cea subiectivă a acestei infracțiuni, cu referire la perioada în care grupul a funcționat, structura și regulile aplicate în cadrul acestuia, prin raportare la probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorelor cu identitate protejată, ale unora dintre martorii audiați în cauză, dar mai ales convorbirile telefonice înregistrate în condiții legale.

Din aceste mijloace de probă rezultă că inculpatul P. era lider al rețelei pe zona Sibiu, fiind ajutat de mai multe persoane care se ocupau cu racolarea și transportul victimelor în Spania (inclusiv inculpați din prezenta cauză), tot inculpatul P. fiind și cel care le exploata, prin violență și amenințări, le supraveghea, dobândind sume de bani considerabile din infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism.

d). referitor la cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că problema individualizării pedepselor a fost tratată unitar cu ocazia analizei recursului declarat de Parchet (a se vedea anterior pct. 5.1. lit. c)) și nu se impun considerente suplimentare.

6. În privința inculpatului P.C.

6.1. În recursul Parchetului, cu referire la greșita individualizare a pedepselor, caz de casare prevăzutede art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că atât instanța de fond, cât și ce de apel au avut în vedere atât gradul de pericol social al faptelor săvârșite, contribuția și rolul său în cadrul grupului infracțional, dar și circumstanțele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, așa încât nu se impune o agravare a pedepselor, inclusiv prin aplicarea unui spor, acestea fiind apte să asigure realizarea funcțiilor și scopului înscrise în art. 52 C. pen.

6.2. În recursul inculpatului:

a). În ce privește cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., cu referire la nepronunțarea instanțelor asupra cererii inculpatului de a fi audiate două persoane de sex feminin, pentru a se putea stabili pe această cale că, în realitate, acestea sunt două dintre martorele cu identitate protejată (C.S. și T.M.), Curtea reține că această cerere nu întrunește condițiile prevăzute de cazul de casare menționat, pentru a-l face incident în cauză.

Protecția datelor de identificare a unui martor, prin atribuirea unei alte identități este la latitudinea organului judiciar, tot acesta fiind cel care decide asupra oportunității introducerii în dosar a documentelor privind identitatea reală, atunci când constată că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecție (art. 861 alin. (5) C. proc. pen.)

Or, Curtea constată că prin cererea formulată de inculpat se tindea tocmai la desconspirarea identității reale a victimelor, cerere fiind "esențială" exclusiv din această perspectivă (în sensul că, pe altă cale, inculpatul nu putea afla identitatea reală a persoanelor care au depus mărturie împotriva sa), iar nu și de natură a garanta drepturile inculpatului, ce nu pot fi exercitate decât în limitele legii.

Prin demersul său, inculpatul a urmărit în același timp decredibilizarea victimelor, solicitând să se constate că acestea erau în realitate niște prostituate, sancționate deseori pentru această activitate (a se vedea motivarea scrisă a recursului). Acest aspect nu este esențial și nu poate influența soarta procesului, câtă vreme ceea ce interesează este existența sau nu a unor acte de constrângere (sau asimiliate acestora) săvârșite de făptuitor și, prin aceasta, atingerea adusă libertății de voință și acțiune a victimei infracțiunii de trafic de persoane pentru care inculpatul a fost cercetat.

Pe de altă parte, nimic nu se opune cel puțin teorectic, ca infracțiunea de trafic de persoane să fie subsecventă practicării de bunăvoie a prostituției de către aceeași persoană (a se vedea pct. 5 al Deciziei nr. 14/2007 a Secțiilor Unite ale I.C.C.J.).

b). În ce privește cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., inculpatul a invocat nesocotirea de către instanțele de fond și apel a disp.art. 861 alin. (6) C. proc. pen., potrivit cărora declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Curtea constată că vinovăția inculpatului nu a fost stabilită exclusiv pe baza declarațiilor celor două victime ale traficului de persoane (martorele cu identitate protejată T.M. și C.S.), audiate după începerea urmăririi penale (la 4 mai 2004) și, în parte, în faza de judecată (martora T.). Din aceste declarații rezultă totuși că victimele au fost recrutate de către inculpat pentru a lucra în Spania, care Ie-a și procurat documentele de călătorie, fără a li se spune că vor fi obligate să se prostitueze. Aceleași persoane l-au recunoscut pe inculpat de pe planșe foto, aspect consemnat de procuror în procese-verbale.

Astfel, este de observat că în cauză există transcrise mai multe convorbiri telefonice între membrii grupului infracțional, din care rezultă implicarea inculpatului P.eanu în activitățile de recrutare de tinere în vederea practicării prostituției în Spania, inclusiv tragerea de foloase de pe urma acestei activități (dându-i de pildă inculpatului C.I., liderul grupului, suma de 30.000 de dolari SUA).

Prin urmare, solicitarea inculpatului de achitare nu își găsește corespondent în actele dosarului, astfel încât și acest motiv de recurs este neîntemeiat.

7. În privința inculpatului S.M.

7.1. În recursul Parchetului, cu referire la incidența cazului de casare prevăzutede art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în cazul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea apreciază că aceasta a fost corespunzător dozată în raport de criteriile prevăzutede art. 72 C. pen.

Poziția acestui inculpat în cadrul grupului infracțional organizat, ca și contribuția lui la constituirea și funcționarea sa au fost corespunzător evaluate de către instanțele de fond și apel, nu doar în raport de limitele speciale de pedeapsă, ci și de ceilalți membrii ai grupului.

Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de împrejurarea că, după contopirea tuturor pedepselor, instanțele au stabilit și un spor, majorat la 1 an închisoare, care reflectă ansamblul și amploarea activității infracționale desfășurate de acest inculpat.

În acest fel, inculpatul are de executat, ca pedeapsă aplicată pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, 8 ani și 6 luni închisoare, neexistând motive pentru agravarea tratamentului sancționator.

7.2. În recursul inculpatului

a). Cu referire la critica vizând refuzul instanțelor de a solicita relații cu privire la intrările/ieșirile din țară ale inculpaților și victimelor, cu relevanță în stabilirea perioadei în care s-au desfășurat activitățile infracționale, Curtea constată pe de o parte că la dosarul de urmărire penală există rezultatele verificărilor bazei de date a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la intrările și ieșirile din țară tuturor inculpaților din cauză, iar pe de altă parte stabilirea datei (perioadei) comiterii infracțiunii este o chestiune de fapt, ce se probează în principal cu declarațiile persoanelor implicate, adică ale victimelor, inculpaților și martorilor.

Împrejurarea că într-un document emis de autoritățile spaniole nu este menționat niciun membru al acestei grupări infracționale, nu exclude existenta sa, câtă vreme aceasta este stabilită prin celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei.

b). În ce privește cazul de casare prevăzutede art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt întemeiate numai pe probe indirecte, obținute de la persoane cu moralitate îndoielnic și credibilitate dubioasă, pe baza cărora nu se poate stabili o corectă situație de fapt.

Fiind vorba despre o critică identică cu aceea formulată de inculpatul C.I. (a se vedea pct. 3.2.), Curtea reiterează mai întâi că potrivit distincția între probe directe și indirecte, precum și valoarea ori preeminența unora față de celelalte, nu își găsește suport în dispozițiile C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe (nota bene: fără vreo distincție), iar potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma adminstrării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În ce privește moralitatea și credibilitatea persoanelor audiate, Curtea observă că în cauză este vorba în principal despre victime ale infracțiunilor de trafic de persoane și minori, ajunse în situația de a fi exploatate sexual ca urmare a unor acte de constrângere (sau asimiliate acestora) săvârșite de membrii grupului infracțional inițiat și condus de către inculpatul C.I., acesta fiind și principalul "beneficiar" al prostituției practicate nu doar de martorele din prezenta cauză, ci și de alte persoane, chiar nenominalizate, despre care se face vorbire în declarațiile aflate la dosar.

În privința vinovăției inculpatului S.M., aceasta a fost stabilită prin coroborarea declarațiilor martorelor cu identitate protejată C.S. și T.M., care l-au și recunscut pe inculpat de pe planșele foto ca fiind cel care Ie-a constrâns să se prostitueze, Ie-a supravegheat și și-a însușit integral banii obținuți din practicarea prostituției.

De asemenea, martora cu identitate protejată T.M. a relatat că inculpatul S. i-a completat cererea pentru eliberarea pașaportului, fiind cel care s-a ocupat de plecarea martorei în Spania, explicându-i că va lucra într-un hotel ca recepționeră și va câștiga mulți bani.Ulterior, când a ajuns în Spania a aflat că urma să se prostitueze pentru inculpatul S. Despre acesta, martora a mai afirmat că împreună cu numiți B.N., este liderul unui grup de indivizi foarte bine organizat, foarte violenți, care se ocupă cu traficul de droguri și de femei, organizând plecări în Spania pentru tinere racolate de ei sau alți membri ai grupului sub diverse promisiuni false asupra muncii ce urmează a fi prestată în Spania.

Totodată, martora a mai arătat că încă din momentul în care i-a cunoscut pe membrii grupului, s-a simțit amenințată fizic și psihic, amenințările fiind directe (că va fi tăiată cu cuțitul, că-i va fi incendiată locuința, că va fi călcată în picioare dacă vorbește despre ceea ce i s-a întâmplat).

Martora cu identitate protejată C.M. a arătat că până în august 2003 a practicat prostituția în C.C. și că în acea perioadă I-a cunoscut pe inculpatul S., care strângea banii obținuți din practicarea prostituției, iar în lipsa sa banii erau strânși de E., care era și iubita lui.

În același timp, martorele cu identitate protejată S.I. I.R. și C.E. l-au recunoscut din fotografii pe inculpatul S. ca fiind una dintre persoanele care făceau parte din rețeaua de traficanți ce acționa în C.C. și care avea mai multe tinere pe care le supraveghea direct în timp ce practicau prostituția, banii împărțindu-i cu numitul B.N.

Toate aceste martore (cu excepția lui C.E.) au fost audiate numai după începerea urmăririi penale, iar unele dintre acestea au dat declarații și în fața instanței (T.M., T.M., C.E., C.M.).

În faza de judecată (fii. 1625 vol.V ds.fond) a fost audiată martora R.M.E., care în faza de urmărire penală a dat declarații ca martor cu identitate protejată sub numele M.N. Aceasta a arătat că este concubina inculpatului S. și că nu-și mai meține declarația inițială, care ar fi fost dată sub amenințări.în ce privește agenda aflată în copie în dosarul de urmărire penală, a afirmat că în ea sunt mențiuni cu privire la sume de bani cheltuite cu mâncarea pentru niște fete cu care lucra la un club ca dansatoare.

Dincolo de legătura personală a martorei cu inculpatul S., încercarea acesteia de disculpare a inculpatului nu poate fi luată în considerare, ținând seama de cele declarate de majoritatea victimelor audiate în cauză (D.M., C.M., T.M.), care au indicat-o pe martora R.E. ca fiind cea care era foarte apropiată de inculpatul S., strângea banii obținuți din practicarea prostituției, înregistrându-i într-un caiet.

Acest caiet (în realitate, o agendă) cuprinde într-adevăr o evidentă a unor sume de bani, care nu se rezumă doar la mențiuni cu privire la cheltuieli, așa cum a susținut martora în fața instanței. Pe de altă parte, sumele din care se deduc acele cheltuieli sunt destul de mari și apar consemnate zilnic (de ordinul sutelor de euro în fiecare zi), ceea ce conduce la concluzia că afirmațiile martorelor sub identitate protejată referitoare la o evidență a sumelor obținute de ele din practicarea prostituției, sunt verosimile.

În concluzie, Curtea apreciază că probele administrate în cauză au fost corect apreciate și coroborate de către instanțele de fond și apel, care au stabilit astfel vinovăția inculpatului S. pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, sens în care critica acestuia este nefondată.

8. În privința inculpatului Ș.V.

8.1. În recursul Parchetului:

a). Cu referirire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, Curtea constată că această critică a fost analizată anterior, în privința inculpatului C., considerentele fiind similare și în cazul inculpatului Ș., câtă vreme cei doi inculpați au acționat împreună.

b). referitor la individualizarea pedepselor, Curtea constată că și în cazul acestui inculpat au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se efecte corespunzătoare tuturor circumstanțelor reale și personale.

S-a reținut astfel contribuția concretă a inculpatului la comiterea faptelor, atât prin raportare la coinculpatul C. cu care a săvârșit nemijlocit infracțiunile de trafic de persoane și minori, dar și la ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat, dar și circumstanțele sale personale (starea de recidivă postexecutorie, conduita sa extraprocesuală, vis-a-vis de încercarea de a influența prin persoane interpuse martorii).

Toate aceste aspecte se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, justificând totodată și sporul de pedeapsă de 1 an închisoare, pe care Curtea îl apreciază ca îndestulător, neexistând prin urmare motive temeinice pentru a agrava sau a atenua sancțiunile aplicate acestui inculpat pentru faptele săvârșite.

În fine, în ce privește conținutul pedepselor accesorii și complementare, Curtea constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că, în raport cu circumstanțele cauzei, interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator ar reprezenta o ingerință nejustificată în exercitarea dreptului inculpatului la viață privată și de familie.

8.2. În recursul inculpatului

a). cu referire la greșita reținere a infracțiunilor de trafic de persoane și de minori, Curtea constată că această critică se suprapune pe de o parte, evident, în sens contrar, cu primul motiv de recurs al Parchetului (a se vedea anterior pct. 8.1. lit. a)), iar pe de altă parte cu critica formulată de inculpatul C., în propria cale de atac (a se vedea anterior pct. 1.2. lit. a)).

În acest context, Curtea face trimitere la aceleași mijloace de probă menționate cu ocazia analizei recursului inculpatului C., în condițiile în care declarațiile victimelor celor două infracțiuni și ale martorilor sus-arătați se referă deopotrivă la activitatea infracțională desfășurată de inculpații Ș. și C.

Prin urmare, considerentele acolo arătate justifică reținerea în sarcina inculpatului Ș. a infracțiunilor de trafic de persoane și minori, iar nu a celei de proxenetism așa cum a solicitat inculpatul prin motivele de recurs și notele de ședință.

b). referitor la greșita individualizare a pedepselor, această problemă a fost tratată unitar cu ocazia analizei recursului declarat de Parchet (a se vedea anterior pct. 8.1. litera b)), așa încât nu se impun considerente suplimentare.

9. Având în vedere toate cele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză, obligându-i pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Va constata că recurentul intimat inculpat P.C.O. este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Alba lulia și de recurenții intimați inculpați P.C.O., C.V.B., M.D., P.C., S.M., Ș.V., C.C.Ș. și C.I. împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 12 martie 2010 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Constată că recurentul intimat inculpat P.C.O. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții intimați inculpați P.C.O., C.V.B., M.D., P.C., S.M., Ș.V. și C.I. la plata sumei de câte 1.100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul intimat inculpat C.C.Ș. la plata sumei de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2011.